ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1092/2013

CAMERĂ
penal
RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză 
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1092/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 222 din data de 14 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Prahova s-a dispus condamnarea inculpaților:

- în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen., pentru infracțiunea de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, faptă din perioada 2005-2006, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege;

- în baza art. 25 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen., pentru instigare la înșelăciune, în formă continuată, faptă din perioada 2005-2006, la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege;

- în baza art. 25 rap. la art. 290 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) C. pen., pentru instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, faptă din perioada 2005 - 2006, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare;

- în baza art. 25 rap. la art. 291 cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) C. pen. pentru instigare la uz de fals, faptă din perioada 2005-2006, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și 34 lit. b), art. 35 C. pen. s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, aceea de: 5 (cinci) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de alege, ca pedeapsă accesorie.

- în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen., pentru infracțiunea de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, faptă din perioada 2005-2006, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare;

- în baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen., pentru înșelăciune în formă continuată, faptă din perioada 2005-2006, la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare;

Conform art. 65 C. pen. aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei.

- în baza art. 291 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) C. pen., pentru uz de fals în formă continuată, fapte din perioada 2005-2006, la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare.

Potrivit art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 4(patru) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepția dreptului de a alege, ca pedeapsă accesorie. III.- M.M.,  parte civilă C.E.C.B., prejudiciu în sumă de 18.000 lei și

- S.M.M., fapte din august 2005, parte civilă B.C.R. - agenția Ploiești - T.I., prejudiciu în sumă de 32.000 lei;

- în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., pentru înșelăciune, la pedepsele de câte de 2 (doi) ani închisoare;

- în baza art. 290 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată, la pedepsele de câte 2 (două) luni închisoare;

- în baza art. 291 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. pentru uz de fals, la pedepsele de câte 2 (două) luni închisoare;

Conform art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. pentru fiecare dintre inculpați s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de câte 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepția dreptului de a alege, ca pedeapsă accesorie.

IV.- C.E.I.,  fapte din octombrie 2005, parte civilă C.E.C.B. - Sucursala Ploiești, prejudiciu în sumă de 19.000 lei;

- R.G.I., fapte din aprilie 2005, parte civilă B.C.R. - Sucursala Prahova, prejudiciu în sumă de 38.000 lei, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- T.C., fapte din aprilie 2005, parte civilă B.C.R. - Sucursala Prahova, prejudiciu în sumă de 20.000 lei;

- D.M., fapte din iulie 2005, parte civilă B.C.R. - Sucursala Prahova, prejudiciu în sumă de 32.000 lei;

- L.C., fapte din mai 2006, parte civilă B.C.R. - Sucursala Prahova, prejudiciu în sumă de 20.000 lei;

- T.A., fapte din noiembrie 2005, parte civilă C.E.C.B. - Sucursala Ploiești, prejudiciu în sumă de 16.000 lei;

- D.A.V.  fapte din perioada februarie-martie 2006, părți civile B.C.R. - Sucursala Prahova și C.E.C.B. - Sucursala Ploiești, prejudiciu în sumă de 30.500 lei, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., după cum urmează:

- în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplic. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., pentru înșelăciune, la pedeapsa de câte 2 (doi) ani închisoare;

- în baza art. 290 C. pen. cu aplic. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată, la pedeapsa de câte 2 (două) luni închisoare;

- în baza art. 291 C. pen. cu aplic. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. pentru uz de fals, la pedeapsa de câte 2 (două) luni închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca fiecare dintre inculpați să execute pedeapsa cea mai grea de câte 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. pentru fiecare dintre inculpați s-a interzis exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 81 și art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate inculpaților D.M., B.N., C. (fostă T.) E.I., P.E., N.D., G.V.D., I.C., H.I., R.G.I., B.M.I., T.C., I.S., B.C.I., N.L.G., I.V., D.M., H.E., B.I.A., T.A., L.C., S.N.I., M.E.M., T.V.I., G.L., J.C.C., H.D., A. (fostă U.) A.M., D.V.G., D.A.V., D.M.G., G.T., G.E., T. (fostă T.) C.A., S.S.G. și S.M., pe durata termenul de încercare calculat conform art. 82 C. pen., respectiv din cuantumul pedepsei aplicate la care s-a adăugat o perioadă de 2 (doi) ani.

Totodată s-a atras atenția inculpaților asupra disp. art. 83 și art. 84 C. pen. privind efectele revocării suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii altei infracțiuni intenționate în cursul termenului de încercare, precum și în caz de neachitare cu rea credință a despăgubirilor civile la plata cărora vor fi obligați.

Separat de aceasta, în baza art. 86

1

2

Ca urmare, potrivit art. 86

3

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova;

b) să anunțe, în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință, și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență;

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatelor asupra disp. art. 86

4

combinat cu art. 83 și art. 84 C. pen., privind efectele revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni in cursul termenului de încercare, în caz de neachitare cu rea credință a despăgubirilor civile, precum și în caz de neîndeplinire cu rea credință a măsurilor de supraveghere  stabilite de instanță.

În latură civilă, în baza art. 14, 15, art. 346 C. proc. pen. comb. cu art. 998-999 și art. 1003 C. civ. s-a dispus obligarea inculpaților la plata despăgubirilor civile, reprezentând prejudicii neacoperite către:

a) - partea civilă C.E.C.B. - Sucursala Prahova, respectiv:

- suma de 57.021,16 lei, în solidar pe inculpatele S.N. și G. (N.) M., din care suma de 29.203,74 lei în solidar cu inculpatul M.M.; suma de 28.817,42 lei în solidar cu inculpata G.V.D.;

- suma de 212.490,93 lei pe inculpata G. (N.) M., din care în solidar, suma de 34.087.61 lei cu inculpatul D.M.; suma de 19.000 lei cu inculpata C.E.I. (T.); suma de 30.641 lei cu inculpata P.E.; suma de 25.176,49 lei cu inculpata C. (T.) E.I.; suma de 32.641,35 lei cu inculpata H.E.; suma de 25.444,11 lei cu inculpatul J.C.C.; suma de 18.000 lei cu inculpatul G.L.; suma de 27.480,98 lei cu inculpata T. (T.) C.A.;

- suma de 18.000 lei pe inculpatul B.I.A.;

b) - partea civilă B.C.R. - agenția Ploiești - T.I., respectiv:

- suma de 75.000 lei pe inculpata G. (N.) M., din care în solidar suma de 28.000 lei cu inculpatul I.C.; suma de 27.000 lei cu inculpata D.M.G.; suma de 27.500 lei cu inculpata B.V.F.; suma de 20.000 lei cu inculpatul L.C.;

- suma de 75.500 lei pe inculpata S.N., din care în solidar suma de 20.000 lei cu inculpata S.N.I.; suma de 20.000 lei cu inculpata M.E.M.; suma de 20.000 lei cu inculpatul I.V.; suma de 17.500 lei cu inculpata D.V.G.;

- suma de 23.768 lei pe inculpata A. (U.) A.M.;

- suma de 23.000 lei pe inculpatul H.D.;

c) - partea civilă SC G.A. SA - Sucursala Ploiești, reprezentând credite cesionate de C.E.C.B. - Sucursala Prahova; respectiv:

- suma de 19.655,25 lei (credit cesionat de C.E.C.B. - Sucursala Prahova) pe inculpatul D.M.G. în solidar cu inculpata S.N. și suma de 13.079,05 lei pe inculpatul D.A.V.;

d) - partea civilă O.V.I.G. SA - Sucursala Ploiești, reprezentând credite cesionate de C.E.C.B. - Sucursala Prahova, respectiv:

- suma de 32.296,66 lei pe inculpata G. (N.) M., din care, în solidar: suma de 14.935,20 lei cu inculpatul N.D., iar suma de 17.361,46 lei cu inculpatul I.S.;

- suma de 16.972,08 lei pe inculpatul S.M.;

- suma de 14.974,43 lei pe inculpatul B.M.I. în solidar cu inculpatele S.N. și G. (N.) M.;

e) - partea civilă E.K.R. SRL, în calitate de mandatar al V.I.L.), în sumă de 37.466.,63 lei pe inculpatul R.G.I., reprezentând credite cesionate de B.C.R. - Agenția T.I. Ploiești și C.E.C.B. - Sucursala Prahova.

Pe de altă parte, s-au constatat recuperate în integralitate prejudiciile cauzate de inculpații B.N., T.V.D., G.G. și G.T. în dauna părții civile C.E.C.B. - Sucursala Prahova, precum și cele produse de inculpații H.I., N.L.G., B.C.I., T.C., S.S. și S.M.M., în dauna părții civile B.C.R. - Agenția T.I. Ploiești.

De asemenea, s-au constat recuperate în integralitate prejudiciile cauzate părții civile B.C.R. - Agenția Ploiești T.I., de inculpații D.N. și D.M., prin cesionarea creditelor către SC C.E.F.S. SRL în calitate de mandatar al D.E.A.G., respectiv SC V.I.L.

Acțiunile civile exercitate în procesul penal de către SC S. SRL prin reprezentant K.I. SRL privind pe G.M.D., cât și de SC E.K.R. SRL, în calitate de mandatar al V.I.L. privind pe A.C., D.I. și P.M.G., s-au respins ca neîntemeiate.

Pentru recuperarea despăgubirilor civile acordate în cauză, prima instanță a menținut și sechestrul asigurător instituit asupra imobilului deținut de către inculpata S.N., prin ordonanța nr. 79/D/P/2009 din 11 octombrie 2010 a D.I.I.C.I.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești (filele 44-45 - vol. I dosar urmărire penală).

Conform art. 348 C. proc. pen. s-au anulat și înscrisurile falsificate, respectiv adeverințele de venit și contractele de muncă, folosite de inculpați la comiterea infracțiunii de înșelăciune.

În fine, s-a dispus obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat, respectiv în sumă de la câte 2.000 lei pe fiecare dintre inculpații C. (T.) E.I., R.G.I., T.C., D.M., T.A., A. (U.) A.M., D.A.V. și G.G.

Cu același titlu au fost obligați la plata sumei de câte 2.400 lei, fiecare dintre inculpații S.N., G. (N.) M., M.M., D.M., B.N., P.E., N.D., G.V.D., I.C., D.M.G., B.V.F., H.I., B.M.I., I.S., B.C.I., N.L.G., I.V., H.E., B.I.A., L.C., S.N.I., M.E.M., T.V.D., G.L., J.C.C., H.D., D.V.G., D.M.G., G.T., G.E., T.(T.) C.A., S.S.G., S.M. și S.M.M., din care suma de câte 400 lei, reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu, fiind avansată din fondurile Ministerului Justiției.

Prin încheierea dată în ședința din camera de consiliu de la 05 iulie 2012, admițându-se sesizarea formulată de partea civilă C.E.C.B. SA, în baza art. 195 C. proc. pen. s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în minuta și dispozitivul sentinței penale nr. 222 din 20 iunie 2012, în sensul că „obligă inculpata T.A. în solidar cu inculpata G. (N.) M. la plata către partea civilă C.E.C.B. - Sucursala Prahova a sumei de 25.176,49 lei, despăgubiri civile, reprezentând prejudiciu neacoperit", în loc de „obligă inculpata C. (T.) E.I., în solidar cu inculpata G. (N.) M. la plata către partea civilă C.E.C.B. - Sucursala Prahova, a sumei de 25.176,49 lei, despăgubiri civile, reprezentând prejudiciu neacoperit".

Pe baza probelor administrate în cauză și în condițiile recunoașterii vinovăției conform art. 320

1

În anul 2005 învinuita P.M. a inițiat un grup infracțional organizat, ai cărui membrii recrutau persoanele ce dispuneau în general de venituri mici și care, în schimbul unor comisioane, pretinzând că sunt angajați la SC S.G.R. SA, au solicitat și obținut credite pentru nevoi personale de la sucursalele din municipiul Ploiești, aparținând părților civile B.C.R. SA și C.E.C.B. SA.

Astfel, în condițiile în care încă din anul 1996 a lucrat în calitate de contabil în cadrul respectivei persoane juridice, învinuita a avut posibilitatea să cunoască amănunte cu privire la întocmirea documentelor necesare obținerii unui credit bancar, dar și să utilizeze ștampila societății pentru a crea o aparență de legalitate a actelor falsificate.

Inițial, aceasta a recrutat-o pe inculpata S.N., colegă de serviciu, căreia i-a propus ca, în schimbul unui comision de câte 300 lei, să găsească persoane cu posibilități materiale reduse care să accepte ca, pentru sume variabile „între două și șase milioane ROL” să încheie contracte de credit bancar, urmând ca banii să intre în posesia sa.

Activitatea infracțională a fost rezumată în termeni preciși de secunda în sensul că „funcție de calitățile atribuite în acte falsificate de către P.M. (director, secretar etc. la S.G.), persoanele la care am făcut referire mai sus au primit credite bancare între 100 milioane și 300 milioane lei, bani pe care îi oprea P.M. și din care dădea sume modice, cuprinse între 2 și 6 milioane titularilor de contract”.

Pentru realizarea hotărârii infracționale, la rândul său, inculpata S.N. a procedat la recrutarea coinculpatei G. (fostă N.) M., căreia după ce i-a descris acțiunile ce urmau a fi desfășurate, i-a propus să găsească „oameni", asigurând-o totodată, că urma să primească un comision pentru fiecare persoană dispusă să încheie contracte de credit în condițiile descrise mai sus, cota parte revenind funcție de valoarea creditului obținut.

Ca urmare, pentru a-și atinge scopul, respectiv inducerea în eroare a reprezentanților unităților bancare și obținerea în mod fraudulos a unor sume considerabile de bani, conjugându-și acțiunile învinuita P.M. și inculpatele S.N. și G. (fostă N.) M. au reușit să identifice, fie în mod direct, fie prin intermediari, un număr de peste 60 de persoane dispuse să încheie credite bancare în baza unor acte false.

S-a stabilit ca fiind dovedit faptul că în perioada 2005-2006, membrii grupului infracțional organizat au acționat în baza unei înțelegeri prealabile, în mod concertat, fiecare având sarcini bine stabilite, respectiv recrutarea persoanelor dispuse să obțină credite bancare în condiții ilicite, falsificarea actelor necesare obținerii creditelor, transportul „clienților”, întreaga activitate fiind coordonată de către învinuita P.M.

Pentru a întocmi dosarele cu documentele solicitate de unitățile bancare necesare obținerii creditului bancar, persoanele care acceptau procedeele frauduloase, semnau angajamentele de plată și cererea de acordare a creditului, documente care atestau situații nereale cu privire la locul de muncă, salariul și vechimea în muncă ale solicitantului și care erau în măsură să reflecte o situație materială a acestuia, de natură a convinge reprezentanții băncilor să accepte aprobarea cererilor formulate.

În anul 2006, după ce membrii grupului infracțional organizat a căror activitate a condus-o, au indus în eroare reprezentanții celor două unități bancare determinându-i să încheie peste 60 de contracte de credit, învinuita P.M. a părăsit teritoriul României, stabilindu-se la o adresă necunoscută și sustrăgându-se astfel unei eventuale cercetări penale.

Prima instanță a reținut că, în concret, pentru aducerea la îndeplinire a scopului ce a stat la baza constituirii și funcționării entității criminale, printre inculpații trimiși în judecată, cei din prezenta cauză, respectiv: S.N., G.M., M.M., D.M., L.C. și S.M.M., în concret au executat o serie de acte materiale și îndeplinit roluri, constând în:

1.

Inculpata S.N.

Din anul 2000, această inculpată a lucrat ca și îmbuteliator, la SC S.G.R. SA, fiind colegă cu învinuita P.M., contabilă la aceeași societate.

În aceste împrejurări, în anul 2005 secunda i-a propus să găsească persoane cu posibilități materiale reduse care să accepte să încheie contracte de credit bancar în schimbul unui comision.

Totodată cele două au stabilit ca pentru fiecare persoană racolată inculpata S.N. să primească suma de 300 lei, urmând ca de falsificarea actelor să se ocupe învinuita P.M.

În baza acestei înțelegeri, inculpata S.N. a recrutat mai multe persoane, între care inculpații G. (fostă N.) M., M.M., M.M., I.V., cu care a discutat, convingându-i să contracteze credite, deși aceștia nu aveau locuri de muncă, iar documentele ce stăteau la baza creditării urmau să fie falsificate.

După ce a primit actele de identitate de la viitorii clienți ai băncilor, aceasta le-a transmis coinculpatei P.M. pentru a le folosi la falsificarea adeverințelor de salariat și a cărților de muncă, documente ce erau apoi depuse la bancă.

Actele materiale au fost descrise de inculpata G. (fostă N.) M., care a precizat: „O altă persoană pe care P.M. o conducea, respectiv îi spunea ce persoane să caute, cum să vorbească cu acestea și care de asemenea primea comisioane de la P.M. era S.N.. Despre această persoană cunosc deoarece este cumnata mea iar P.M., când eram la ea acasă mi-a arătat buletinele mai multor persoane pe care cumnata mea S.N. i le dăduse pentru a le folosi pentru obținerea de credite”.

Ulterior, până la încheierea contractelor inculpata însoțea persoanele respective la unitatea bancară, ocazie în care intra în posesia unei părți a creditului obținut, modalitatea de operare fiind recunoscută de aceasta.

A explicat astfel: „Cunosc aceste amănunte (n.n. referindu-se la comisionul acordat fiecărui titular al contractului de credit) deoarece am însoțit la bancă fiecare persoană racolată, împreună cu P.M.. Aceasta îi învăța să spună angajaților de la bancă în ce funcție erau angajați la S.G., conform actelor întocmite de ea, deși aceștia nu aveau nici o calitate la această unitate, iar unii dintre ei nu aveau serviciu”, aspectele relatate regăsindu-se și în declarațiile persoanelor care au obținut credite bancare în condițiile menționate.

S-a stabilit ca fiind dovedit și faptul că inculpata S.N. a fost cea care a recrutat-o pe coinculpata G. (fostă N.) M., care inițial a încheiat un contract de credit bancar utilizând acte falsificate de aceasta și P.M. și căreia, ulterior, i-a propus să găsească persoane dispuse să obțină credite în mod ilicit, actele materiale rezultând din declarația făcută de secunda la data de 21 septembrie 2009 și recunoscute de prima cu ocazia audierii de către organele de cercetare penală.

Contrar acestei poziții procesuale, deși i s-a adus la cunoștință că este obligată să comunice orice schimbare a domiciliului, ignorând această solicitare, ulterior depunerii declarațiilor, respectiv din anul 2009 inculpata S.N. a părăsit teritoriul statului român, stabilindu-se la o adresă necunoscută în Italia, situație în care nu s-a putut realiza ascultarea la judecata cauzei în primă instanță.

2.

Inculpata G. (fostă N.) M.

Potrivit înțelegerii stabilite cu învinuita P.M., în anul 2005 coinculpata S.N. a contactat-o pe cumnata sa, G. (fostă N.) M., căreia i-a propus să încheie un contract de credit bancar în schimbul unui comision de 500 lei.

Deși nu avea loc de muncă, aceasta din urmă a acceptat să fie întreprinse demersuri pentru obținerea creditului, sens în care a predat cumnatei sale actele de identitate.

Documentele au fost folosite de învinuita P.M., care a întocmit adeverința nr. 955 din 14 iulie 2005 ca fiind emisă de S.G. și carnetul de muncă x, atestându-se nereal că inculpata G. (fostă N.) M. ar lucra în cadrul agentului economic, în calitate de gestionar magazie, având o vechime în muncă de 9 ani și 4 luni și un salariu de încadrare în sumă de 2.306 lei.

Actele contrafăcute au fost depuse la B.C.R. - Agenția T.I. Ploiești, unde la data de 15 iulie 2005 s-a deplasat și inculpata G. (fostă N.) M., ea semnând cererea pentru acordarea creditului ce conținea aceleași mențiuni nereale cu privire la locul de muncă și salariu.

Cu ocazie, aceasta a cunoscut-o pe învinuita P.M. iar înainte de a semna cererea, de la inculpata S.N. a aflat și conținutul actele depuse la bancă, respectiv atestarea calitatea sale ca și angajat la S.G.

După ce a semnat actele, conform declarațiilor făcute, reprezentaților băncii fiindu-le creată convingerea privind capacitatea financiară de rambursare a creditului, s-a încheiat contractul de credit bancar înregistrat la 18 iulie 2005 la B.C.R. - Agenția T.I. Ploiești, în baza căruia partea civilă a împrumutat pe inculpata G. (fostă N.) M. cu suma de 30.000 leii

Suma ridicată a intrat de îndată în posesia inculpatei S.N., care conform înțelegerii, a remis coinculpatei G. (fostă N.) M., un comision în sumă de 500 lei.

În perioada imediat următoare, secunda a fost contactată de învinuita P.M., aceasta propunându-i să racoleze persoane care, în schimbul unei sume variind între 200 lei și 600 lei, să accepte să contracteze credite bancare în baza unei documentații false, pentru fiecare beneficiar de credit fiind recompensată cu 2-3 milioane lei.

Acceptând propunerea, în condițiile menționate, la rândul său inculpata G. (fostă N.) M. a recrutat mai multe persoane pe care le-a determinat să încheie contracte de credit bancar în baza unor acte care să ateste calitatea de angajați la S.G.R. SA, respectiv a co-inculpaților G.V., G.D.C., C.S., P.E., G.P.L., M.M., B.L., care i-au încredințat actele de identitate în vederea întocmirii documentației necesare obținerii creditelor.

Referitor la inculpata G. (fostă N.) M., prima instanță a reținut că a manifestat o atitudine sinceră, oferind detalii și cu privire la actele executate de coparticipanți, afirmațiile sale fiind în concordanță cu cele ale persoanelor recrutate care au indicat-o ca fiind cea care le-a propus „sprijin” în vederea obținerii creditelor.

3.

Inculpatul M.M.

În luna ianuarie 2006, inculpata S.N. a discutat cu inculpatul M.M. căruia i-a propus să încheie un contract de credit bancar.

Deoarece anterior secundul mai obținuse un credit iar veniturile sale nu-i permiteau o nouă creditare, inculpata S.N. l-a asigurat că poate să înlăture acest impediment, urmând ca în acest scop să-i facă rost de documente false „pe firma S.G., cu un salariu suficient de mare”, astfel încât să încheie un contract de aproximativ 165.000.000 lei.”

Fiind de acord, după predarea actelor sale de identitate pentru a întocmi documentele respective, la 18 ianuarie 2006 inculpata S.N. a însoțit pe inculpatul M.M. la sediul C.E.C. SA - Sucursala Ploiești, unde s-au întâlnit cu învinuita P.M.

De această dată, secundul a semnat cererea de credit înregistrată la C.E.C. sub nr. 6802, care atesta mențiuni nereale, adică faptul că este angajat la SC S.G. România, lucrează ca și operator calculatoare, are o vechime în muncă de 9 ani și 7 luni și un salariu în sumă de 1.445 lei, aspecte dovedite prin atașarea unei copii certificate a cărții de muncă și a unei adeverințe de salariat, ambele falsificate de către P.M., care suplimentar a falsificat și actele pentru girant,(adeverință de salariu și carnet de muncă) depuse la aceeași sucursala C.E.C.

Ca urmare, la data de 19 ianuarie 2006 s-a încheiat contractul de credit x, conform căruia partea civilă C.E.C. SA a împrumutat pe inculpatul M.M. cu suma de 18.000 lei pe o durată de creditare de 5 ani, banii încasați fiind înmânați inculpatei S.N., el beneficiind de un comision în sumă de 600 lei.

Potrivit adresei nr. 30913 din 23 august 2010 emisă de societatea bancară ulterior din creditul acordat nu a fost plătită nici o rată lunară, prejudiciul produs fiind evaluat la suma de 27.189 lei (valoarea creditului acordat și penalități.

4.

Inculpatul D.M.

În luna iunie 2005 inculpatul D.M. a acceptat propunerea învinuitei P.M. ca aceasta din urmă să obțină un credit de la bancă pe numele său și folosind documente false.

Astfel, primul i-a predat buletinul de identitate iar după contrafacerea acestora de către secunda, împreună s-au deplasat la B.C.R. - Agenția T.I. Ploiești, unde au depus adeverința de salariat din 08 iulie 2005 și copie a cărții de muncă x, atestându-se nereal că inculpatul D.M. este angajat al SC S.G.R. SRL, în funcția de responsabil evidența bulk, având o vechime în muncă de 6 ani cu un salariu de 2.271 lei.

În această modalitate, consecință a încheierii contractului de credit x din 12 iulie 2005, acesta din urmă a ridicat creditul în sumă de 32.000 lei, banii fiind predați în totalitate învinuitei P.M.

5.

Inculpatul L.C.

La rândul său, prin cererea înregistrată în data de 18 mai 2006 tot la B.C.R. - Agenția T.I. Ploiești și semnată personal, inculpatul L.C. a solicitat acordarea unui împrumut de nevoi personale în sumă de 20.000 lei, confirmând în scris mențiunile nereale ce atestau că acesta este angajat la SC S.G.R. SRL, ca și mecanic întreținere.

Cu această ocazie, pentru obținerea creditului s-au depus la unitatea bancară și documentele necesare, falsificate de învinuita P.M., respectiv adeverința de salariat X din 15 mai 2006 și o copie a cărții de munca X, din care rezulta că inculpatul L.C. deține o astfel de calitate, având o vechime în munca de 10 ani și 6 luni și un salariu de 1.386 lei.

Depunerea actelor a avut ca urmare încheierea contractului de creditare din 22 mai 2006, prin care acesta a primit un credit în sumă de 20.000 lei.

Fapta a fost consecința demersurilor efectuate de inculpata G. (N.) M. care i-a propus să obțină un credit cu documente falsificate de învinuita P.M., condiții în care banii ridicați de la bancă au fost înmânați acesteia din urmă.

6.

Inculpatul S.M.M.

În luna august 2005; inculpata S.N. i-a avansat aceeași propunere coinculpatului S.M.M., dar pentru un comision în sumă de 1.000 lei, situație în care pe baza documentației contrafăcute de învinuita P.M. (adeverința de salariat și carte de muncă) și cererii înregistrate la 25 august 2005, s-a încheiat contractul de credit bancar din 26 august 2006, obținându-se de la B.C.R. - Agenția T.I. Ploiești, un împrumut în sumă de 32.000 lei, bani remiși acesteia din urmă.

Ca și în precedente, societatea bancară a fost indusă în eroare prin atestarea în fals a calității titularului ca fiind angajatul S.G.R., în funcția de controlor CTC, cu o vechime în muncă de 9 ani și 6 luni și un salariu lunar de 2.306 lei.

În drept, faptele stabilite în sarcina inculpatelor S.N. și G. (fostă N.) M. au fost încadrare în infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, instigare (prima), respectiv autorat (secunda) la infracțiunile de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. și uz de fals prev. de art. 291 C. pen., toate cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.

În drept, faptele inculpaților M.M., D.M., B.N., P.E., N.D., G.V.D., I.C., D.M.G., B.V.F., H.I., B.M.I., I.S., B.C.I., N.L.G., I.V., H.E., B.I.A., L.C., S.N.I., M.E.M., T.V.D., G.L., J.C.C., H.D., D.V.G., D.M.G., G.T., G.E., T. (fostă T.) C.A., S.S.G., S.M., C. (T.) E.I., R.G.I., T.C., D.M., T.A., A.(U.) A.M., D.A.V., G.G. și S.M.M., au fost încadrate în infracțiunile de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. și uz de fals prev. de art. 291 C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Cât privește pe inculpații M.M., S.M.M. și G.G., s-a constatat că faptele au fost săvârșite în stare de recidivă prev. de art. 37 lit. b) C. pen., avându-se în vedere pedepsele de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1936/1998 a Judecătoriei Ploiești (arestat la 08 octombrie 1998, liberat condiționat la 18 mai 2001), respectiv 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2966 din 25 ianuarie 1998 a Judecătoriei Ploiești (arestat 30 decembrie 1998 și liberat condiționat la 11 septembrie 2000) precum și 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2364/2001 pronunțată de aceeași instanță.

În cazul inculpaților D.A.V. și T. (T.) C.A. s-au reținut și dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen. privind săvârșirea faptelor în formă continuată.

Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost dovedite pe baza materialului probator administrat în cauză, astfel cum se regăsește la dosarul cauzei.

Prin decizia penală nr. 153 din 1 octombrie 2012, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a dispus următoarele:

I. A admis apelul declarat de inculpatul D.M.,  împotriva sentinței penale nr. 222 din data de 14 iunie 2012 și încheierii de îndreptare eroare materială din Camera de Consiliu de la 05 iulie 2012, pronunțate de Tribunalul Prahova, a desființat sentința în parte, în latură penală, a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare în elementele componente.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. i)

1

1

alin. (2) teza a II-a a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplic. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Potrivit art. 91 lit. c) C. pen. a aplicat inculpatului sancțiunea administrativă în cuantum de 1.000 lei, care se înregistrează în cazierul judiciar.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele de câte două luni închisoare aplicate pentru infracțiunile prev. de art. 290 C. pen. și art. 291 C. pen., ambele cu aplicarea disp. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 (două) luni închisoare.

A menținut suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii, a redus termenul de încercare de la 4 ani la 2 ani și 2 luni, urmând ca inculpatul D.M. să execute sancțiunea administrativă de 1.000 lei, care se înregistrează în cazierul judiciar.

II. A admis apelul declarat de inculpata T.A. împotriva aceleiași sentințe și încheierii de îndreptare a erorii materiale, pe care le-a desființat în parte, în latură civilă, în sensul că a redus despăgubirile civile la care aceasta a fost obligată în solidar cu inculpata G. (fostă N.) M., către partea civilă C.E.C.B. - Sucursala Prahova de la 25.176,49 lei la 16.000 lei.

A menținut restul dispozițiilor sentinței.

Împotriva sus-menționatei decizii au declarat recurs inculpații S.N., G.M., M.M., D.M., L.C. și S.M.M. și partea civilă B.C.R. SA București.

Recurenta parte civilă B.C.R. SA București, în motivele scrise depuse la dosar, a solicitat admiterea recursului și rejudecarea laturii civile a cauzei, invocând cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct. 10 și 21 C. proc. pen., întrucât nici instanța de fond și nici cea de apel nu s-au pronunțat asupra cererilor formulate de bancă, de introducere în cauză, în calitate de parte civilă, a cesionarilor I.F.N.N.C.F. SA, SC S. SRL și D.D.M.E.A.G. și a asigurătorului B.C.R. - Asigurări SA, cerere formulată de bancă în vederea garantării drepturilor acestor societăți de recuperare a pagubelor acestora rezultate din creditele contractate de inculpații menționați în cererile băncii.

Pe cale de consecință, atât judecata în primă instanță, cât și cea din apel, se apreciază că au avut loc fără citarea legală a acestor părți.

În acest sens, în mod eronat a reținut instanța de fond - soluție confirmata de instanța de apel, prin respingerea apelului declarat de B.C.R. SA - ca, față de persoanele ce vor fi menționate în continuare, calitatea de parte civilă ar reveni B.C.R. SA - Agenția T.I.

În realitate, calitatea de parte civilă față de persoanele respective revine societății de asigurări B.C.R. - Asigurări SA, de la care banca și-a recuperat creanțele, prin întocmirea dosarelor de daună corespunzătoare, așa cum rezultă din adresa B.C.R. SA din 01 octombrie 2010.

Totodată, s-a apreciat că soluția instanței de fond trebuie reverificată și sub aspectul temeiniciei reținerilor cu privire la recuperarea creanțelor înregistrate față de persoanele ce vor fi menționate în continuare, persoane față de care banca a precizat ca și-a stins creanța fie prin încasarea despăgubirilor de la societatea de asigurări, fie prin încasarea prețului cesiunii de creanță de la societățile cesionare, solicitând introducerea în cauză a acestora, în calitate de părți civile, pentru ca acestea să aibă posibilitatea de a-și recupera creanțele înregistrate față de persoanele respective.

Recurenta inculpată S.N. a invocat cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și a solicitat admiterea recursului și redozarea pedepsei, în sensul coborârii acesteia față de cea pronunțată de instanța de fond, Tribunalul Prahova și menținută de Curtea de Apel Ploiești având în vedere că a recunoscut participația sa la infracțiunea prevăzută de art. 215 și art. 7 din Legea nr. 39/2003, arătând totodată că este la prima întâlnire cu legea penală.

În subsidiar, a solicitat ca modalitate de executare, suspendarea pedepsei, conform disp. art. 81 sau art. 86

1

Pe latură civilă a solicitat a se constata că nu răspunde în solidar cu toate persoanele reținute în sentința de la instanța de fond, răspunderea fiind în solidar numai cu S.N.I. și M.E., indicând ca temei de drept dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Recurenta inculpată G.M. a solicitat admiterea recursului invocând în acest sens cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 14 și 17

2

Sub aspectul laturii penale a criticat ambele hotărâri pronunțate atât de instanța de fond, cât și cea de apel, criticile aduse fiind cu privire la individualizarea pedepsei aplicate, în sensul solicitării reducerii acestei pedepse.

Astfel, a prezentat pe scurt faptele reținute în sarcina sa, precizând că a solicitat și a beneficiat de aplicarea disp. art. 320

1

În ceea ce privește cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

Sub aspectul laturii civile a arătat că nu critică și nu contestă cuantumul prejudiciului reținut în sarcina sa, ci sub aspectul unor modalități concrete pe care le poate avea în vedere în scopul acoperirii prejudiciului, modalități nereținute de către ambele instanțe.

A mai solicitat casarea în parte a celor două hotărâri criticate, pe fond reducerea pedepsei aplicate ca rezultantă pentru faptele concurente săvârșite și reținute în sarcina sa, coborârea acestora pentru fiecare infracțiune reținută sub minimul special prevăzut de lege, având în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Prin raportare la circumstanțele și împrejurările concrete ale cauzei a arătat că, în opinia sa, sunt întrunite condițiile impuse de lege în ceea ce privește aplicarea unei pedepse neprivative de libertate, respectiv cu suspendare sub supraveghere, cu respectarea obligațiilor impuse prin lege și care sunt suficiente pentru ca să adopte și să susțină o conduită corespunzătoare în societate și să reflecteze la valorile sociale ce trebuiau respectate.

A mai arătat că prin posibilitatea inculpatei de a executa o pedeapsă conform vinovăției recunoscute, în regim neprivativ de libertate, se va proceda la o individualizare judicioasă a pedepsei aplicate, pentru o proporție justă ce trebuie să existe între pedeapsa aplicată și faptele reținute, raportat și la circumstanțele sale personale, în sensul că are un contract individual de muncă, fiind angajată pe postul de menajeră și are cinci copii în întreținere, dintre care doi foarte mici, este la primul conflict cu legea penală și a avut o atitudine cooperantă, recunoscând faptele reținute în sarcina sa.

A concluzionat prin a solicita admiterea recursului, casarea în parte a celor două hotărâri, rejudecând pe fond prin prisma temeiului de drept invocat în apărare sub aspectul laturii penale, aplicarea unei pedepse conform disp. art. 81 sau art. 86

1

Recurentul inculpat M.M., a criticat hotărârea instanței de prim control judiciar prin prisma dispozițiilor art. 385

9

pct. 14 și 17

2

1

alin. (7) C. proc. pen.

Sub aspectul laturii penale a criticat ambele hotărâri ca fiind netemeinice, iar sub aspectul laturii civile a criticat modalitățile concrete pe care le poate avea în scopul acoperirii prejudiciului, modalități nereținute de ambele instanțe, cea de fond și cea de apel.

A solicitat casarea în parte a celor două hotărâri și în rejudecare, în principal reducerea pedepsei aplicate ca rezultantă pentru faptele reținute în sarcina sa, ținându-se seama de criteriile prev. de disp. art. 72 C. pen., persoana sa, și anume atitudinea sinceră și cooperantă de pe parcursul cercetărilor și al judecății, precum și a tuturor împrejurărilor care atenuează răspunderea penală.

În subsidiar, a solicitat aplicarea unei pedepse în regim neprivativ de libertate, conform disp. art. 81 sau art. 86

1

A precizat că în prezent are o familie de întreținut și susținut, are calitatea de angajat cu contract individual de muncă, în mod constant având un loc de muncă.

Totodată, a mai precizat că deși a fost reținută starea de recidivă, conform art. 37 lit. b) C. pen., consideră că este oportun, prin raportare la circumstanțele reale și personale, să fie aplicată o pedeapsă mai puțin aspră, să se dea efect astfel circumstanțelor atenuante în acest caz, pentru faptele din antecedența sa, existând o hotărâre care a fost pusă în aplicare și pentru care a suportat rigorile legii.

Recurentul inculpat S.M.M. a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a celor două hotărâri, pentru cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385

9

pct. 17

2

A arătat că potrivit dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b) C. pen., coroborat cu disp. art. 10 pct. g) C. proc. pen. a intervenit prescripția răspunderii penale, solicitând astfel încetarea procesului penal, având în vedere că faptele datează din perioada 2005-2006.

Nu în ultimul rând, a arătat că a solicitat judecarea în procedura simplificată, fiindu-i aplicate dispozițiile art. 320

1

Recurentul inculpat D.M. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și desființarea acestora, arătând că, în mod greșit, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. i)

1

1

alin. (2) teza a II-a s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva sa pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplic. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și potrivit art. 91 lit. c) C. pen. i s-a aplicat sancțiunea administrativă în cuantum de 1.000 lei, care s-a înregistrat în cazierul judiciar.

În opinia sa, atunci când Curtea de Apel a dispus încetarea procesului penal față de infracțiunea de înșelăciune și a aplicat amenda administrativă, în mod eronat a dispus ca această sancțiune să fie înscrisă în cazierul judiciar, întrucât sancțiunile administrative nu se înscriu în cazierul judiciar potrivit art. 9 din Legea privind cazierul judiciar.

A mai susținut că decizia instanței de apel este nelegală și în ceea ce privește condamnarea sa pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 291 C. pen., întrucât potrivit tuturor actelor existente la dosarul cauzei s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.

În această ordine de idei, a arătat că termenul prev. de art. 122 rap. la art. 124 C. pen. s-a împlinit la data de 12 ianuarie 2013, ultimul act material fiind săvârșit în data de 11 iulie 2005, aspect în raport de care a solicitat să se constate încetarea procesului penal pornit împotriva sa pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 290 și art. 291 C. pen.

Recurentul inculpat L.C. a solicitat admiterea recursului, invocând cazul de casare 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și redozarea pedepsei cu menținerea modalității de executare a acesteia.

Recursurile declarate de inculpații D.M. și S.M.M. sunt fondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Recursurile declarate de partea civilă BCR SA București și de inculpații S.N., G.M., M.M. și L.C. sunt nefondate.

Verificând actele dosarului, raportat la motivul de casare invocat de recurenții inculpați D.M. și S.M.M. vizând intervenirea prescripției, precum și la dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Cu privire la inculpatul S.M.M., condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, fapta prev. și ped. de art. 290 C. pen., sancțiunea prevăzută de legiuitor este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.

Conform disp. art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. privind termenele de prescripție a răspunderii penale cu referire la art. 124 din C. pen. si decizia nr. 1092 din 18 decembrie 2012 a Curții Constituționale, termenul de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani plus jumătate, respectiv 7 ani și 6 luni.

Întrucât inculpatul S.M.M. a comis fapta la data de 25 august 2005, se constată că termenul de prescripție specială a răspunderii penale s-a împlinit la data de 24 februarie 2013.

Referitor la infracțiunea de uz de fals prev. de art. 291 C. pen., Înalta Curte constată că aceasta este sancționată de legiuitor cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Potrivit acelorași texte de lege și raționamentului anterior enunțate, fapta fiind comisă la aceeași dată, respectiv 25 august 2005, se constată că termenul de prescripție a răspunderii penale s-a împlinit la data de 24 februarie 2013.

În ceea ce-l privește pe inculpatul D.M. condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătura privată și uz de fals, prev. de art. 290 și art. 291 C. pen., se reține că potrivit disp. art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. cu referire la art. 124 din C. pen. și decizia nr. 1092 din 18 decembrie 2012 a Curții Constituționale, termenul de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani plus jumătate, respectiv 7 ani și 6 luni.

Cum faptele au fost comise de inculpat la data de 12 iulie 2005, Înalta Curte constată că termenul de prescripție a răspunderii penale s-a împlinit la data de 11 ianuarie 2013 pentru ambele infracțiuni.

Cu privire la motivul de recurs invocat de același inculpat, D.M., vizând greșita dispoziție a instanței privind înregistrarea în cazierul judiciar a sancțiunii administrative, în cuantum de 1.000 lei, potrivit art. 91 lit. c) C. pen., Înalta Curte constată ca este nefondat.

Conform Legii nr. 290/2004 privind cazierul judiciar modificată prin - O.U.G. nr. 46/2008 este prevăzută posibilitatea notării măsurii administrative în cazierul persoanei fizice.

Art. 9 prevede: în ceea ce privește persoana fizică, în cazierul judiciar se înscriu date privind:

b) începerea, întreruperea și încetarea executării pedepsei închisorii, a măsurii de siguranță și educative, liberarea condiționată și revocarea acesteia, sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii stabilită conform Codului penal, achitarea amenzii penale.

De asemenea, conform art. 14 în certificatul de cazier judiciar se înscriu sancțiunile penale din hotărârile judecătorești rămase definitive.

Art. 6 alin. (1) menționează: „La I.G.P.R. se organizează și funcționează cazierul judiciar central în care se ține evidența persoanelor fizice născute în afara României și a persoanelor juridice străine care fac obiectul cazierului judiciar, al evidențelor operative și al evidențelor speciale ale poliției, care au comis infracțiuni pe teritoriul României și au fost condamnate, sancționate administrativ conform Codului penal sau față de care au fost dispuse măsuri procesual penale, precum și a celor aflate în una dintre situațiile prevăzute la art. 12 alin. (2).

Astfel, față de aceste dispoziții legale, critica inculpatului D.M. vizând greșita dispoziție a instanței privind înregistrarea în cazierul judiciar a sancțiunii administrative este nefondată.

Analizând decizia atacata prin prisma motivului de recurs susținut de partea civilă B.C.R. SA București, privind introducerea în cauză, în calitate de parte civilă, a cesionarilor I.F.N.N.C.F. SA, SC S. SRL și D.D.M.E.A.G. și a asigurătorului B.C.R. - Asigurări SA, cerere formulată de bancă în vederea garantării drepturilor acestor societăți de recuperare a pagubelor acestora rezultate din creditele contractate de inculpații menționați în cererile băncii, Înalta Curte constată că acesta a fost inițial invocat în fata instanței de fond, ulterior reiterat în fața instanței de apel, instanța de control judiciar motivând amplu si pertinent respingerea lui.

Astfel, așa după cum instanța de apel a reținut, din conținutul încheierii de ședință încă de la judecata în fond a cauzei, din data de 12 aprilie 2011, precum și actele procedurale emise ulterior rezultă cu certitudine că prima instanță a procedat la admiterea cererii formulate de partea civilă B.C.R. SA București, dispunând citarea în cauză în calitate de părți civile a cesionarilor D.D.M.E.A.G. prin administrator active C.E.F.S. SRL, I.F.N.N.C.F. SA prin administrator active E.O.S.K.S.I. România SRL, S. SRL prin administrator active K.I. SRL București și asigurătorului B.C.R. - Asigurări SA, la toate termenele acordate ulterior;

Mai mult decât atât, pentru rezolvarea laturii civile a procesului penal și verificarea susținerilor părții civile B.C.R. SA București p

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-09-03
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2555/2013
ârșită în formă continuată cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen.; S.O. pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; I.P.Ș. pentru infracțiunea de fals în înscrisu
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3313/2013
Asupra recursurilor de față; În baza actelor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 406 din 07 noiembrie 2012 a Tribunalului Prahova au fost condamnați inculpații: R.G.C. pedepsele de: 2 ani închisoare pentru săvârșirea i
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3458/2013
culpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale cu titlu de pedeapsă complementară. În baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), ar
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3631/2012
închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la uz de fals în formă continuată, faptă prev. de art. 25 rap. la art. 291 teza I C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. d) 1 an închisoare pentru săvârș
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2955/2013
Asupra recursului de față; Prin sentința penală nr. 199 din 5 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Prahova, a fost condamnată inculpata T.I.M. după cum urmează: În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a) și
Sursă