ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3733/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3733/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului penal de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin sentința penală nr. 712 din 25 noiembrie 2008, Tribunalul Gorj, în
baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen. a condamnat pe inculpatul C.D.D.,
fiul lui C. și M., la 5 ani închisoare, în condițiile art. 64 alin. (1) lit. a),
teza II-a, b) și e) C. pen. și la pedeapsa complementară a interzicerii
exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, b), e)
C. pen. pe timp de 2 ani.
Inculpatul a fost obligat la plata către
Spitalul Județean Gorj a sumei de 1826,25 lei despăgubiri civile cu dobânzile
aferente, până la achitarea prejudiciului.
S-a respins cererea părții civile C.G.M. de
acordare a despăgubirilor materiale.
Inculpatul a mai fost obligat la 30.000 lei cu
titlu de daune morale către partea civilă C.G.M. și la o rentă lunară de 108
lei, în favoarea aceleiași părți civile, începând cu data pronunțării 25
noiembrie 2008 și până la încetarea stării de infirmitate.
Pentru a pronunța această soluție, prima
instanță a reținut, pe baza probelor administrate, următoarea stare de fapt:
Inculpatul a întreținut relații de concubinaj
cu martora B.L. o perioadă de aproximativ 8 ani, având, împreună cu aceasta, un
copil de 5 ani.
La finele anului 2007 și începutul anului
2008, relațiile dintre cei doi s-au deteriorat, iar în seara de 30 august 2008,
martora B.L. a abandonat copilul la locuința părinților inculpatului.
În cursul zilei de 31 martie 2008, inculpatul
a purtat mai multe discuții telefonice cu sus-numita, încercând să o convingă
să reia relațiile de concubinaj și, totodată, a discutat telefonic cu partea
vătămată C.G., aceștia amenințându-se reciproc.
În jurul orelor 21,00, inculpatul s-a deplasat
cu un taxi condus de martorul C.D., de la domiciliul său în orașul Țicleni,
unde intenționa să discute cu fosta concubină și cu partea vătămată, luând
asupra sa și un cuțit.
În orașul Țicleni, inculpatul s-a deplasat la
un cămin de nefamiliști unde locuia partea vătămată C.G.M. și i-a cerut
martorului C.D.D. să-l aștepte în autoturism, după care a intrat în această
clădire.
Auzind vocea părții vătămate, inculpatul s-a
deplasat spre grupul sanitar (baie și toaletă comună) unde a întâlnit-o pe
partea vătămată, moment în care între aceștia a izbucnit un conflict în cadrul
căruia inculpatul a aplicat mai multe lovituri cu cuțitul părții vătămate în
zona toracico-abdominală, după care a părăsit în fugă clădirea până la
autoturismul unde era așteptat de martorul C., fiind urmărit de martorii V.A. și
M.D.
După aceea, inculpatul a părăsit orașul
Țicleni, aruncând pe traseu, mai întâi, cuțitul și apoi tricoul cu care a fost
îmbrăcat.
Conform certificatului medico-legal nr. 419
din 15 aprilie 2008 emis de S.M.L. Gorj, partea vătămată C.G.M. a prezentat
leziuni traumatice ce i-au pus viața în primejdie, iar în lipsa tratamentului
chirurgical aplicat de urgență putea surveni decesul.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel
partea civilă C.G.M. și inculpatul C.D.D.
Prin Decizia penală nr. 63 din 25 martie 2009,
Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de inculpat, a desființat, în
parte sentința atacată, și procedând la rejudecare în aceste limite, a făcut
aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 C. pen. și a redus pedeapsa
aplicată la 3 ani închisoare.
Au fost menținute în rest dispozițiile
hotărârii atacate și s-a respins, ca nefondat, apelul părții civile C.G.M.
În considerente s-a reținut că pentru o justă
individualizare a pedepsei, potrivit art. 72 C. pen., se impune constatarea
circumstanțelor judiciare atenuante și coborârea pedepsei principale sub limita
minimă legală, dar cu menținerea modalității de executare a pedepsei.
În termen legal, împotriva acestor hotărâri a
declarat recurs inculpatul.
În esență, sub aspectul laturii penale,
recurentul a solicitat aplicarea art. 81 C. pen. și suspendarea condiționată a
executării pedepsei. Sub aspect civil s-a solicitat reducerea la jumătate a
despăgubirilor civile și a prestației periodice acordate părții civile. Au fost
invocate dispozițiile art. 385
9
alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Examinând legalitatea și temeinicia
hotărârilor atacate în raport de aceste critici, de cazul de casare invocat,
cât și din oficiu, conform art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., se
constată pentru cele ce urmează, că recursul declarat de inculpat este nefondat.
Apreciind pericolul faptei, dar și datele ce
caracterizează pe făptuitor, instanța de apel a redus pedeapsa sub limita
minimă, dar a menținut, în mod corect, modalitatea de executare în regim de
detenție.
În considerarea dispozițiilor art. 72 C. pen.,
pedeapsa trebuie să fie eficientă și aptă să realizeze cerințele înscrise în art.
52 C. pen. și aceste deziderate ce se realizează atât prin cuantumul cât și
modalitatea de executare a pedepsei stabilite.
Reducând pedeapsa sub limita minimă legală și
menținând modalitatea executării în regim de detenție, pedeapsa corespunde atât
pericolului social al faptei cât și al făptuitorului și în același timp,
respectă dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen.
Pe cale de consecință, sub aspectul pedepsei -
în cuantum și modalitate de executare – nu se constată motive de casare,
critica formulată fiind nefondată.
Cât privește înjumătățirea despăgubirilor
civile și a prestației periodice acordate, precum și reaprecierea lor în raport
de probele administrate, constituie o critică ce nu se încadrează în nici unul
din cazurile de casare expres și limitativ reglementate prin art. 385
9
alin. (1) pct. 1-21 C. proc. pen.
De altfel, verificând din oficiu hotărârile
atacate – sub aspectul hotărârii penale și civile – nu se constată motive care
să atragă casarea, așa încât, în temeiul art. 385
15
pct. 1 lit. b) C.
proc. pen., recursul declarat de inculpat se va respinge, ca nefondat.
Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C.
proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare
către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul
C.D.D. împotriva Deciziei penale nr. 63 din 25 martie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală.
Obligă recurentul inculpat la 200 lei cheltuieli
judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11
noiembrie 2009.