ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 11.11.2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3733/2009

HOTĂRÂRE
11.11.2009
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3733/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului penal de față;

Din actele și lucrările dosarului, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 712 din 25 noiembrie 2008, Tribunalul Gorj, în

baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen. a condamnat pe inculpatul C.D.D.,

fiul lui C. și M., la 5 ani închisoare, în condițiile art. 64 alin. (1) lit. a),

teza II-a, b) și e) C. pen. și la pedeapsa complementară a interzicerii

exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, b), e)

Inculpatul a fost obligat la plata către

Spitalul Județean Gorj a sumei de 1826,25 lei despăgubiri civile cu dobânzile

aferente, până la achitarea prejudiciului.

S-a respins cererea părții civile C.G.M. de

acordare a despăgubirilor materiale.

Inculpatul a mai fost obligat la 30.000 lei cu

titlu de daune morale către partea civilă C.G.M. și la o rentă lunară de 108

lei, în favoarea aceleiași părți civile, începând cu data pronunțării 25

noiembrie 2008 și până la încetarea stării de infirmitate.

Pentru a pronunța această soluție, prima

instanță a reținut, pe baza probelor administrate, următoarea stare de fapt:

Inculpatul a întreținut relații de concubinaj

cu martora B.L. o perioadă de aproximativ 8 ani, având, împreună cu aceasta, un

copil de 5 ani.

La finele anului 2007 și începutul anului

2008, relațiile dintre cei doi s-au deteriorat, iar în seara de 30 august 2008,

martora B.L. a abandonat copilul la locuința părinților inculpatului.

În cursul zilei de 31 martie 2008, inculpatul

a purtat mai multe discuții telefonice cu sus-numita, încercând să o convingă

să reia relațiile de concubinaj și, totodată, a discutat telefonic cu partea

vătămată C.G., aceștia amenințându-se reciproc.

În jurul orelor 21,00, inculpatul s-a deplasat

cu un taxi condus de martorul C.D., de la domiciliul său în orașul Țicleni,

unde intenționa să discute cu fosta concubină și cu partea vătămată, luând

asupra sa și un cuțit.

În orașul Țicleni, inculpatul s-a deplasat la

un cămin de nefamiliști unde locuia partea vătămată C.G.M. și i-a cerut

martorului C.D.D. să-l aștepte în autoturism, după care a intrat în această

clădire.

Auzind vocea părții vătămate, inculpatul s-a

deplasat spre grupul sanitar (baie și toaletă comună) unde a întâlnit-o pe

partea vătămată, moment în care între aceștia a izbucnit un conflict în cadrul

căruia inculpatul a aplicat mai multe lovituri cu cuțitul părții vătămate în

zona toracico-abdominală, după care a părăsit în fugă clădirea până la

autoturismul unde era așteptat de martorul C., fiind urmărit de martorii V.A. și

M.D.

După aceea, inculpatul a părăsit orașul

Țicleni, aruncând pe traseu, mai întâi, cuțitul și apoi tricoul cu care a fost

îmbrăcat.

Conform certificatului medico-legal nr. 419

din 15 aprilie 2008 emis de S.M.L. Gorj, partea vătămată C.G.M. a prezentat

leziuni traumatice ce i-au pus viața în primejdie, iar în lipsa tratamentului

chirurgical aplicat de urgență putea surveni decesul.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel

partea civilă C.G.M. și inculpatul C.D.D.

Prin Decizia penală nr. 63 din 25 martie 2009,

Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de inculpat, a desființat, în

parte sentința atacată, și procedând la rejudecare în aceste limite, a făcut

aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 C. pen. și a redus pedeapsa

aplicată la 3 ani închisoare.

Au fost menținute în rest dispozițiile

hotărârii atacate și s-a respins, ca nefondat, apelul părții civile C.G.M.

În considerente s-a reținut că pentru o justă

individualizare a pedepsei, potrivit art. 72 C. pen., se impune constatarea

circumstanțelor judiciare atenuante și coborârea pedepsei principale sub limita

minimă legală, dar cu menținerea modalității de executare a pedepsei.

În termen legal, împotriva acestor hotărâri a

declarat recurs inculpatul.

În esență, sub aspectul laturii penale,

recurentul a solicitat aplicarea art. 81 C. pen. și suspendarea condiționată a

executării pedepsei. Sub aspect civil s-a solicitat reducerea la jumătate a

despăgubirilor civile și a prestației periodice acordate părții civile. Au fost

invocate dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

Examinând legalitatea și temeinicia

hotărârilor atacate în raport de aceste critici, de cazul de casare invocat,

cât și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se

constată pentru cele ce urmează, că recursul declarat de inculpat este nefondat.

Apreciind pericolul faptei, dar și datele ce

caracterizează pe făptuitor, instanța de apel a redus pedeapsa sub limita

minimă, dar a menținut, în mod corect, modalitatea de executare în regim de

detenție.

În considerarea dispozițiilor art. 72 C. pen.,

pedeapsa trebuie să fie eficientă și aptă să realizeze cerințele înscrise în art.

52 C. pen. și aceste deziderate ce se realizează atât prin cuantumul cât și

modalitatea de executare a pedepsei stabilite.

Reducând pedeapsa sub limita minimă legală și

menținând modalitatea executării în regim de detenție, pedeapsa corespunde atât

pericolului social al faptei cât și al făptuitorului și în același timp,

respectă dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen.

Pe cale de consecință, sub aspectul pedepsei -

în cuantum și modalitate de executare – nu se constată motive de casare,

critica formulată fiind nefondată.

Cât privește înjumătățirea despăgubirilor

civile și a prestației periodice acordate, precum și reaprecierea lor în raport

de probele administrate, constituie o critică ce nu se încadrează în nici unul

din cazurile de casare expres și limitativ reglementate prin art. 385

9

alin. (1) pct. 1-21 C. proc. pen.

De altfel, verificând din oficiu hotărârile

atacate – sub aspectul hotărârii penale și civile – nu se constată motive care

să atragă casarea, așa încât, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., recursul declarat de inculpat se va respinge, ca nefondat.

Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul

C.D.D. împotriva Deciziei penale nr. 63 din 25 martie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la 200 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11

noiembrie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-06-10
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2183/2009
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 110 din 23 februarie 2009, Tribunalul Vaslui l-a condamnat pe inculpatul P.V., fără antecedente penale. - În baza art. 197 alin
ÎCCJ 2008-03-17
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 952/2008
Examinând recursul de față, constată: Prin sentința penală nr. 386 din 4 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Arad s-a dispus, în temeiul art. 197 alin. (2) lit. b 1 ), alin. (3) teza I C. pen., condamnarea inculpatului B.I. la 10 ani în
ÎCCJ 2003-06-20
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2964/2003
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 355 din 19 noiembrie 2002, Tribunalul Gorj a condamnat pe inculpatul P.D. la 8 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complimentară a interzic
ÎCCJ 2009-01-29
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 300/2009
să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare. Conform art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei pe durata executării pedepsei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., după împlinirea vârstei de 18 ani. Potrivi
ÎCCJ 2009-10-09
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3182/2009
Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 613 din 5 decembrie 2008, Tribunalul Dâmbovița, secția penală, a dispus în baza art. 20 raportat la art. 174 C. pen. cu art. 175 l
Sursă