ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 300/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 300/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Tribunalul Constanța, prin sentința

penală nr. 523 din 17 decembrie 2007, a condamnat pe inculpatele:

Z.D., la pedepsele de:

- 5 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și 175 lit.

i) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. și art. 74 alin. (2) și art. 76 lit.

b) C. pen.;

- un an închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 lit. b), d),

e) și g) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă

de 5 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen.,

s-au interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și

b) C. pen., după împlinirea vârstei de 18 ani.

L.A., la pedepsele de:

- 5 ani închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și 175 lit. i) C. pen.,

cu aplicarea art. 99 C. pen., art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. b) C. pen.;

- 2 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a)

și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa

rezultantă de 5 ani închisoare.

Conform art. 71 C. pen., s-a

interzis inculpatei pe durata executării pedepsei exercițiul drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen., după împlinirea vârstei de 18 ani.

Potrivit art. 350 C. proc.

pen. și art. 88 C. pen., s-a dedus durata arestului preventiv executat de la 17

mai 2007 la 23 iulie 2007, menținându-se față de inculpate obligarea de a nu

părăsi localitatea de domiciliu, cu singura încuviințare de prezentare la

termenele de judecată.

Soluționând latura civilă a

cauzei, instanța a obligat inculpatele în solidar, și în solidar cu părțile

responsabile civilmente Z.R. și G.Șt. la plata sumei de 50 lei despăgubiri civile

către partea civilă S.M.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond evaluând probele strânse la urmărirea penală și administrate

nemijlocit în cursul cercetării judecătorești cu respectarea dispozițiilor

prevăzute de art. 287 C. proc. pen., a stabilit următoarea situație de fapt:

Partea vătămată S.M. a trăit

în relații de concubinaj timp de 2 ani cu C.I. până în anul 2006, când acest

bărbat a angajat astfel de relații cu inculpata Z.D., fără să renunțe la vechea

parteneră.

Inculpata a reproșat

concubinului său comportamentul infidel, situație în care acesta se manifesta

violent.

Pe fondul sentimentelor de

aversiune pe care le nutrea față de partea vătămată și profitând de faptul că

bărbatul cu care trăia în concubinaj fusese arestat la 11 mai 2007, inculpata Z.D.

și verișoara sa, coinculpata L.A., s-au deplasat la 16 mai 2007, în jurul

orelor 23,00, la locuința părții vătămate înarmate fiecare cu câte un cuțit.

Partea vătămată care se

întorcea în propriul domiciliu din comuna Valu lui Traian – jud. Constanța a

fost așteptată de inculpate, în apropierea unei linii ferate din zona

cimitirului musulman.

Inițial partea vătămată a

refuzat să vorbească cu inculpatele, însă, la insistențele acestora a acceptat.

Inculpata Z.D. a reproșat părții

vătămate legătura pe care o avea cu concubinul său, iar L.A. i-a reproșat

pretinse afirmații calomnioase făcute în comunitatea în care trăiau.

Discuția a fost surprinsă de

martorul B.G.R. ce trecea prin zonă și căruia Z.D. îi ceruse o țigară.

După ce martorul s-a

îndepărtat, inculpata L.A. a lovit pe partea vătămată cu palma, apoi cu o piatră

în cap doborând-o la pământ.

În poziția în care se afla

căzută la sol, partea vătămată a fost lovită succesiv de inculpate la nivelul

corpului la întâmplare cu pumnii și picioarele, după care în același mod

succesiv i-au aplicat și lovituri cu cuțitele provocându-i un număr de 15

lovituri.

Întrucât de locul faptei se

apropiase martorul P.A.C., fratele vitreg al victimei, care încerca să o

găsească, inculpata L.A. a astupat cu mâna gura părții vătămate pentru a

estompa strigătele de ajutor.

Realizând că există riscul ca

martorul să alerteze vecinii, cele două inculpate au încetat agresiunile. În

aceste circumstanțe de loc și timp inculpata Z.D. a ridicat de pe sol telefonul

mobil ce aparținea părții vătămate însușindu-l, situație pe care a adus-o la

cunoștință celeilalte inculpate, motivând gestul pentru a împiedica în acest

mod identificarea lor ca agresoare.

Ajunse acasă la Z.D. a

aruncat în incinta cimitirului vestimentația ce prezenta urme de sânge, cele

două cuțite, încercând să îndepărteze astfel orice probă care le putea

încrimina.

Partea vătămată, ajunsă în

stare de inconștiență, și-a revenit, deplasându-se prin târâre către casă,

ajungând în fața porții locuinței sale, unde a fost găsită de tatăl său vitreg,

martorul J.D.

Partea vătămată a fost

transportată cu ambulanța la Spitalul de Urgență Constanța, fiind internată cu

diagnosticul politraumatis prin agresiune, traumatism cranio-facial acut

deschis, fractură piramidă nazală, pneumotorax apico-lateral stâng și plăgi

înțepate multiple.

Partea vătămată a primit

îngrijiri medicale fiind externată la 21 mai 2007, iar urmare examinării și

reexaminării medico-legale s-a concluzionat că aceasta a prezentat 15 plăgi

tăiate în zona scalpului, sânului stâng, nasului, coapsei lateral stânga,

precum și multiple contuzii craniene și un edem cerebral moderat, leziuni

produse prin lovire activă cu cuțite și pietre.

Raportul de constatare

medico-legală nr. 260/ LR din 18 mai 2007 concluzionează că leziunile au putut

fi provocate prin lovire cu corpuri dure, dintre unele tăietoare – înțepătoare

(posibil cuțit) ce pot data din 17 mai 2007, care au necesitat 12-14 zile

îngrijiri medicale și care i-au pus în primejdie viața.

La fața locului, cu ocazia

cercetării desfășurate, au fost identificate pe mai multe pietre și vegetația

de lângă calea ferată, precum și din fața locuinței victimei, pete brun-roșcate

care s-au dovedit a fi sânge uman din grupa AB identică cu cea a părții vătămate.

Și pe hainele victimei s-au

prelevat urme de sânge, ocazia cu care s-au evidențiat și șase tăieturi pe

geaca acesteia, iar pe pantaloni la nivelul piciorului stâng cinci tăieturi.

Faptele descrise au fost

recunoscute de inculpate, care au susținut că intenționau să aplice doar o

corecție părții vătămate, nedorind să-i suprime viața.

Împotriva sentinței,

inculpatele au declarat apel, invocând nelegalitatea și netemeinicia constând

în următoarele:

- greșita condamnare pentru

infracțiunea prevăzută de art. 208 și 209 C. pen., respectiv pentru

infracțiunea prevăzută de art. 264 C. pen., deoarece luarea telefonului mobil

din sfera de dispoziție a părții vătămate nu a fost urmată de însușire a

acestuia de către inculpata Z.D., așa cum se pretinde în actul de inculpare;

- greșita încadrarea

juridică a activităților materiale desfășurate de inculpate, apreciate ca

întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 20

raportat la art. 174 și 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., deși,

atât sub aspect subiectiv cât și obiectiv în opinia lor sunt întrunite

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 182 C. pen.;

- greșita individualizare a

pedepselor în sensul că sunt prea severe în raport de circumstanțele în care

s-au consumat infracțiunile.

Curtea de Apel Constanța,

prin decizia penală nr. 20/ MP din 18 septembrie 2008, a admis apelurile

inculpaților numai pentru motivul privind nelegalitatea pedepselor la care au

fost condamnate inculpatele.

Astfel, reține instanța de

apel că loviturile aplicate de inculpate, repetat și succesiv părții vătămate peste

tot corpul cu pumnii, picioarele și cuțitele cu care se înarmaseră demonstrează

sub aspect subiectiv cel puțin intenția indirectă de a o ucide, având în vedere

zonele vitale vizate, natura vulnerantă a obiectelor folosite: piatra,

cuțitele, dar și configurația leziunilor grave provocate.

Cât privește infracțiunea de

furt calificat, se constată îndeplinite elementele constitutive ale acestei, în

condițiile agravantelor prevăzute de art. 208 și 209 alin. (1) lit. b), d), e)

și g) C. pen., însușirea telefonului mobil ce aparținea părții vătămate,

consumându-se după ce a observat prezența acestui obiect pe sol, bun ce și l-a

însușit comportându-se ca un adevărat proprietar, predându-i inculpatei L.A. în

scopul ascunderii și îngreunarea în acest mod a identificării acestuia.

Referitor la pedepse,

acestea s-au constatat nelegale, prima instanță stabilind cuantumul cu

încălcarea dispozițiilor prevăzute de art. 109 C. pen., ce reglementează

instituția pedepselor pentru minori și ignorarea celor prevăzute de art. 20 C.

pen. care reglementează tentativa, ca formă atipică a infracțiunii.

Având în vedere toate aceste

considerente, s-a desființat sentința și au fost reduse pedepsele de la câte 5

ani închisoare la 3 ani închisoare pentru inculpate pentru infracțiunea

prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea

art. 99 C. pen., art. 109 C. pen. și art. 74 alin. (2), art. 76 lit. b) C. pen.,

la o lună închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 264 C. pen., cu

aplicarea art. 99 C. pen. și art. 74 alin. (2), art. 76 lit. e) C. pen., aplicată

inculpatei L.A. și, la 3 luni închisoare pedeapsă aplicată inculpatei Z.D.

pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 și 209 lit. b), d), e) și g) cu art. 99

C. pen., art. 109 C. pen., art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. d) C. pen.

În cauză s-au aplicat

dispozițiile art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., dispunându-se ca

fiecare recurent să execute pedeapsa rezultantă de câte 3 ani închisoare.

În temeiul art. 86

1

,

art. 110

1

C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a

executării pedepsei rezultante fixându-se un termen de încercare de 5 ani, pe

durata căreia inculpatele au fost obligate să se supună unor măsuri de

supraveghere nominalizate de instanță.

Împotriva deciziei,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a declarat recurs, solicitând

casarea deciziei, schimbarea modalității de executare în sensul executării

pedepselor în regim de detenție, având în vedere pericolul social deosebit al

infracțiunilor săvârșite de inculpate.

Ca motiv de casare se invocă

dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Trecând la soluționarea

recursului, în raport de motivul de casare ce vizează netemeinicia hotărârii,

Înalta Curte constată fondată calea de atac a parchetului.

Deși instanța de control

judiciar a stabilit pedepse legale pentru infracțiunile săvârșite cu vinovăție

de inculpate, la individualizarea acestora sub aspectul modalității de

executare a valorificat exclusiv datele care caracterizează persoana fiecăreia,

respectiv vârsta acestora, tinere, cât și împrejurarea că timpul executat în

arest preventiv a fost suficient să conștientizeze gravitatea infracțiunilor.

Ceea ce caracterizează

dominant psihicul unei minore este o capacitate scăzută de amânare a

reacțiilor, care adesea se traduce în descărcări explozive așa cum s-a

întâmplat și în speța dedusă judecății.

Cu toate acestea,

agresiunile exercitate de inculpate asupra părții vătămate, gravitatea

leziunilor (plagă toracală înjunghiată penetrantă stg., plăgii înțepate

multiple faciale, fractură de piramidă nazală) care au pus în primejdie viața

victimei, prin insuficiență respiratorie acută, dovedesc o violență deosebită

și imprimă infracțiunii de tentativă la omor calificat pericol social sporit,

care nu justifică suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Faptul că pe durata termenului

de încercare inculpatele ar fi obligate la un comportament supravegheat nu este

suficient și de natură să-și atingă scopul educativ preventiv în sensul enunțat

de art. 52 C. pen.

Drept urmare, în temeiul art.

395

15

alin. (2) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul parchetului

va fi admis, se va casa decizia instanței de apel, numai sub aspectul greșitei

aplicări a dispozițiilor art. 86

1

și art. 110

1

C. pen.,

dispoziții pe care le înlătură pentru ambele intimate inculpate, urmând ca

pedepsele rezultante de câte 3 ani închisoare să fie execute în regim de

detenție.

Vor fi menținute restul

dispozițiilor deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGI

I

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva deciziei penale nr. 20/

MP din 18 septembrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze

penale cu minori și de familie, privind pe intimatele inculpate L.A. și Z.D.

Casează decizia atacată,

numai sub aspectul greșitei aplicări a dispozițiilor art. 86

1

și 110

1

C. pen., dispoziții pe care le înlătură pentru ambele intimatele inculpate L.A.

și Z.D.

Face aplicarea art. 71 –

art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru ambele intimate inculpate.

Menține celelalte dispoziții

ale deciziei atacate.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 400 lei pentru apărarea intimatelor inculpate,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 29 ianuarie 2009.