ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 300/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Constanța, prin sentința penală nr. 523 din 17 decembrie 2007, a condamnat pe inculpatele: Z.D., la pedepsele de: - 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. și art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. b) C. pen.; - un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 lit. b), d), e) și g) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 C. pen. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., după împlinirea vârstei de 18 ani. L.A., la pedepsele de: - 5 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. b) C. pen.; - 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen. În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare. Conform art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei pe durata executării pedepsei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., după împlinirea vârstei de 18 ani.

Potrivit art. 350 C. proc. pen. și art. 88 C. pen., s-a dedus durata arestului preventiv executat de la 17 mai 2007 la 23 iulie 2007, menținându-se față de inculpate obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu, cu singura încuviințare de prezentare la termenele de judecată. Soluționând latura civilă a cauzei, instanța a obligat inculpatele în solidar, și în solidar cu părțile responsabile civilmente Z.R. și G.Șt. la plata sumei de 50 lei despăgubiri civile către partea civilă S.M. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond evaluând probele strânse la urmărirea penală și administrate nemijlocit în cursul cercetării judecătorești cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 287 C. proc. pen., a stabilit următoarea situație de fapt: Partea vătămată S.M.

a trăit în relații de concubinaj timp de 2 ani cu C.I. până în anul 2006, când acest bărbat a angajat astfel de relații cu inculpata Z.D., fără să renunțe la vechea parteneră. Inculpata a reproșat concubinului său comportamentul infidel, situație în care acesta se manifesta violent. Pe fondul sentimentelor de aversiune pe care le nutrea față de partea vătămată și profitând de faptul că bărbatul cu care trăia în concubinaj fusese arestat la 11 mai 2007, inculpata Z.D. și verișoara sa, coinculpata L.A., s-au deplasat la 16 mai 2007, în jurul orelor 23,00, la locuința părții vătămate înarmate fiecare cu câte un cuțit. Partea vătămată care se întorcea în propriul domiciliu din comuna Valu lui Traian – jud. Constanța a fost așteptată de inculpate, în apropierea unei linii ferate din zona cimitirului musulman.

Inițial partea vătămată a refuzat să vorbească cu inculpatele, însă, la insistențele acestora a acceptat. Inculpata Z.D. a reproșat părții vătămate legătura pe care o avea cu concubinul său, iar L.A. i-a reproșat pretinse afirmații calomnioase făcute în comunitatea în care trăiau. Discuția a fost surprinsă de martorul B.G.R. ce trecea prin zonă și căruia Z.D. îi ceruse o țigară. După ce martorul s-a îndepărtat, inculpata L.A. a lovit pe partea vătămată cu palma, apoi cu o piatră în cap doborând-o la pământ. În poziția în care se afla căzută la sol, partea vătămată a fost lovită succesiv de inculpate la nivelul corpului la întâmplare cu pumnii și picioarele, după care în același mod succesiv i-au aplicat și lovituri cu cuțitele provocându-i un număr de 15 lovituri.

Întrucât de locul faptei se apropiase martorul P.A.C., fratele vitreg al victimei, care încerca să o găsească, inculpata L.A. a astupat cu mâna gura părții vătămate pentru a estompa strigătele de ajutor. Realizând că există riscul ca martorul să alerteze vecinii, cele două inculpate au încetat agresiunile. În aceste circumstanțe de loc și timp inculpata Z.D. a ridicat de pe sol telefonul mobil ce aparținea părții vătămate însușindu-l, situație pe care a adus-o la cunoștință celeilalte inculpate, motivând gestul pentru a împiedica în acest mod identificarea lor ca agresoare. Ajunse acasă la Z.D. a aruncat în incinta cimitirului vestimentația ce prezenta urme de sânge, cele două cuțite, încercând să îndepărteze astfel orice probă care le putea încrimina.

Partea vătămată, ajunsă în stare de inconștiență, și-a revenit, deplasându-se prin târâre către casă, ajungând în fața porții locuinței sale, unde a fost găsită de tatăl său vitreg, martorul J.D. Partea vătămată a fost transportată cu ambulanța la Spitalul de Urgență Constanța, fiind internată cu diagnosticul politraumatis prin agresiune, traumatism cranio-facial acut deschis, fractură piramidă nazală, pneumotorax apico-lateral stâng și plăgi înțepate multiple. Partea vătămată a primit îngrijiri medicale fiind externată la 21 mai 2007, iar urmare examinării și reexaminării medico-legale s-a concluzionat că aceasta a prezentat 15 plăgi tăiate în zona scalpului, sânului stâng, nasului, coapsei lateral stânga, precum și multiple contuzii craniene și un edem cerebral moderat, leziuni produse prin lovire activă cu cuțite și pietre.

Raportul de constatare medico-legală nr. 260/ LR din 18 mai 2007 concluzionează că leziunile au putut fi provocate prin lovire cu corpuri dure, dintre unele tăietoare – înțepătoare (posibil cuțit) ce pot data din 17 mai 2007, care au necesitat 12-14 zile îngrijiri medicale și care i-au pus în primejdie viața. La fața locului, cu ocazia cercetării desfășurate, au fost identificate pe mai multe pietre și vegetația de lângă calea ferată, precum și din fața locuinței victimei, pete brun-roșcate care s-au dovedit a fi sânge uman din grupa AB identică cu cea a părții vătămate. Și pe hainele victimei s-au prelevat urme de sânge, ocazia cu care s-au evidențiat și șase tăieturi pe geaca acesteia, iar pe pantaloni la nivelul piciorului stâng cinci tăieturi.

Faptele descrise au fost recunoscute de inculpate, care au susținut că intenționau să aplice doar o corecție părții vătămate, nedorind să-i suprime viața.

Împotriva sentinței, inculpatele au declarat apel, invocând nelegalitatea și netemeinicia constând în următoarele: - greșita condamnare pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 și 209 C. pen., respectiv pentru infracțiunea prevăzută de art. 264 C. pen., deoarece luarea telefonului mobil din sfera de dispoziție a părții vătămate nu a fost urmată de însușire a acestuia de către inculpata Z.D., așa cum se pretinde în actul de inculpare; - greșita încadrarea juridică a activităților materiale desfășurate de inculpate, apreciate ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., deși, atât sub aspect subiectiv cât și obiectiv în opinia lor sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 182 C. pen.; - greșita individualizare a pedepselor în sensul că sunt prea severe în raport de circumstanțele în care s-au consumat infracțiunile.

Curtea de Apel Constanța, prin decizia penală nr. 20/ MP din 18 septembrie 2008, a admis apelurile inculpaților numai pentru motivul privind nelegalitatea pedepselor la care au fost condamnate inculpatele. Astfel, reține instanța de apel că loviturile aplicate de inculpate, repetat și succesiv părții vătămate peste tot corpul cu pumnii, picioarele și cuțitele cu care se înarmaseră demonstrează sub aspect subiectiv cel puțin intenția indirectă de a o ucide, având în vedere zonele vitale vizate, natura vulnerantă a obiectelor folosite: piatra, cuțitele, dar și configurația leziunilor grave provocate.

Cât privește infracțiunea de furt calificat, se constată îndeplinite elementele constitutive ale acestei, în condițiile agravantelor prevăzute de art. 208 și 209 alin. (1) lit. b), d), e) și g) C. pen., însușirea telefonului mobil ce aparținea părții vătămate, consumându-se după ce a observat prezența acestui obiect pe sol, bun ce și l-a însușit comportându-se ca un adevărat proprietar, predându-i inculpatei L.A. în scopul ascunderii și îngreunarea în acest mod a identificării acestuia. Referitor la pedepse, acestea s-au constatat nelegale, prima instanță stabilind cuantumul cu încălcarea dispozițiilor prevăzute de art. 109 C. pen., ce reglementează instituția pedepselor pentru minori și ignorarea celor prevăzute de art. 20 C. pen.

care reglementează tentativa, ca formă atipică a infracțiunii. Având în vedere toate aceste considerente, s-a desființat sentința și au fost reduse pedepsele de la câte 5 ani închisoare la 3 ani închisoare pentru inculpate pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., art. 109 C. pen. și art. 74 alin. (2), art. 76 lit. b) C. pen., la o lună închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 264 C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. și art. 74 alin. (2), art. 76 lit. e) C. pen., aplicată inculpatei L.A. și, la 3 luni închisoare pedeapsă aplicată inculpatei Z.D. pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 și 209 lit. b), d), e) și g) cu art. 99 C. pen., art. 109 C. pen., art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. d) C. pen.

În cauză s-au aplicat dispozițiile art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., dispunându-se ca fiecare recurent să execute pedeapsa rezultantă de câte 3 ani închisoare. În temeiul art. 86 1 , art. 110 1 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante fixându-se un termen de încercare de 5 ani, pe durata căreia inculpatele au fost obligate să se supună unor măsuri de supraveghere nominalizate de instanță. Împotriva deciziei, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a declarat recurs, solicitând casarea deciziei, schimbarea modalității de executare în sensul executării pedepselor în regim de detenție, având în vedere pericolul social deosebit al infracțiunilor săvârșite de inculpate.

Ca motiv de casare se invocă dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Trecând la soluționarea recursului, în raport de motivul de casare ce vizează netemeinicia hotărârii, Înalta Curte constată fondată calea de atac a parchetului. Deși instanța de control judiciar a stabilit pedepse legale pentru infracțiunile săvârșite cu vinovăție de inculpate, la individualizarea acestora sub aspectul modalității de executare a valorificat exclusiv datele care caracterizează persoana fiecăreia, respectiv vârsta acestora, tinere, cât și împrejurarea că timpul executat în arest preventiv a fost suficient să conștientizeze gravitatea infracțiunilor. Ceea ce caracterizează dominant psihicul unei minore este o capacitate scăzută de amânare a reacțiilor, care adesea se traduce în descărcări explozive așa cum s-a întâmplat și în speța dedusă judecății.

Cu toate acestea, agresiunile exercitate de inculpate asupra părții vătămate, gravitatea leziunilor (plagă toracală înjunghiată penetrantă stg., plăgii înțepate multiple faciale, fractură de piramidă nazală) care au pus în primejdie viața victimei, prin insuficiență respiratorie acută, dovedesc o violență deosebită și imprimă infracțiunii de tentativă la omor calificat pericol social sporit, care nu justifică suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Faptul că pe durata termenului de încercare inculpatele ar fi obligate la un comportament supravegheat nu este suficient și de natură să-și atingă scopul educativ preventiv în sensul enunțat de art. 52 C. pen. Drept urmare, în temeiul art. 395 15 alin. (2) pct. 2 lit. d) C. proc.

pen., recursul parchetului va fi admis, se va casa decizia instanței de apel, numai sub aspectul greșitei aplicări a dispozițiilor art. 86 1 și art. 110 1 C. pen., dispoziții pe care le înlătură pentru ambele intimate inculpate, urmând ca pedepsele rezultante de câte 3 ani închisoare să fie execute în regim de detenție. Vor fi menținute restul dispozițiilor deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGI

I D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva deciziei penale nr. 20/ MP din 18 septembrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, privind pe intimatele inculpate L.A. și Z.D. Casează decizia atacată, numai sub aspectul greșitei aplicări a dispozițiilor art. 86 1 și 110 1 C. pen., dispoziții pe care le înlătură pentru ambele intimatele inculpate L.A. și Z.D. Face aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru ambele intimate inculpate. Menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400 lei pentru apărarea intimatelor inculpate, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 ianuarie 2009.