ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 952/2008
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 952/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Examinând recursul de față,
constată:
Prin sentința penală nr. 386
din 4 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Arad s-a dispus, în temeiul art. 197
alin. (2) lit. b
1
), alin. (3) teza I C. pen., condamnarea
inculpatului B.I. la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, b), d) și e) C. pen.
Același inculpat a fost
condamnat în temeiul art. 203 C. pen., la 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. b) C.
pen., s-au contopit pedepsele, aplicându-se pedeapsa cea mai grea de 10 ani
închisoare, sporită cu un an, urmând ca inculpatul să execute 11 ani închisoare
și pedeapsa complementară aplicată.
S-a menținut starea de arest
și s-a dedus din pedeapsă durate detenției preventive de la 9 iulie 2007.
Pe durata și în condițiile art.
71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a)
teza II, b), d) și e) C. pen.
Inculpatul a fost obligat la
plata cheltuielilor judiciare către stat.
În fapt, s-a reținut că în
luna mai 2005, în timp ce soția sa era internată în spital, inculpatul B.I. a
întreținut, prin constrângere, un raport sexual cu fiica lor minoră B.I., în
vârstă de 13 ani.
S-a reținut că, în drept,
fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de viol prevăzută
de art. 197 alin. (2) lit. b
1
) și alin. (3) și de incest prevăzută
de art. 203 C. pen.
Prin decizia penală nr. 11/ A
din 28 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a
fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara,
s-a desființat în parte sentința și, în rejudecare, s-a dispus obligarea
inculpatului la plata sumei de 10.000 lei, cu titlu de daune morale, către
partea vătămată B.I.
Au fost menținute celelalte
dispoziții ale sentinței.
Prin aceiași decizie s-a
respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, s-a menținut starea de arest
și s-a dedus la zi durata detenției preventive, iar apelantul inculpat a fost
obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanța de apel a reținut
că este întemeiat apelul declarat de procuror, întrucât partea vătămată fiind
minoră, acțiunea penală se pornește și se exercită din oficiu, conform art. 17 alin.
(1) C. proc. pen., iar prima instanță era obligată, conform alineatului 3 al
aceluiași articol, să se pronunțe din oficiu asupra reparării pagubei și a
daunelor morale, chiar dacă persoana vătămată nu este constituită parte civilă,
sentința fiind nelegală sub acest aspect.
Față de circumstanțele și
împrejurările în care a fost comisă fapta, s-a apreciat că partea vătămată este
îndreptățită la daune morale în cuantum de 10.000 lei.
Instanța de apel a apreciat
că sunt neîntemeiate atât criticile formulate de procuror, cât și cele ale
inculpatului cu privire la individualizarea pedepsei, care este corespunzătoare
pericolului social concret al faptei, circumstanțelor în care a fost comisă și
circumstanțelor personale ale inculpatului, fiind de natură să ducă la
realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Inculpatul a declarat
recurs, susținând că pedeapsa a fost greșit individualizată, întrucât nu s-au
reținut în favoarea sa circumstanțe atenuante, conform art. 74 C. pen.
Recursul își găsește temeiul
în dispozițiile art. 385
9
alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dar nu
este fondat.
Se constată că pentru
fiecare dintre infracțiunile comise s-au stabilit pedepse în cuantumul minim
prevăzut de lege, iar din actele dosarului nu rezultă existența unor
împrejurări care să aibă valența unor circumstanțe atenuante în condițiile art.
74 C. pen. Simplul fapt că inculpatul nu are antecedente penale nu poate
constitui în sine o circumstanță atenuantă, după cum nici faptul că are copii
minori nu poate fi de natură a atenua răspunderea penală atâta timp cât
infracțiunile au fost comise asupra unuia dintre acești copii.
Întrucât din examinarea
cauzei nu rezultă nici existența vreunui motiv de casare care să poată fi luat
în considerare din oficiu, Curtea va respinge recursul, ca nefondat, conform art.
385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce la zi durata
arestării preventive.
Conform art. 192 alin. (2) C.
proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către
stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva deciziei penale nr. 11/ A din 28
ianuarie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.
Deduce din pedeapsă durata
reținerii și arestării preventive de la 9 iulie 2007 la 17 martie 2008.
Obligă recurentul inculpat
la plata sumei de 380 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din
care suma de 180 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,
se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 17 martie 2008.