ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2405/2011

Asupra recursului penal de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 3/CE din 8 februarie 2011, a Tribunalului Tulcea, s-a respins, ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul M.I. pentru condamnatul M.M. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin adresa nr. 65/III/6/2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea a fost înaintată cererea de revizuire formulată de M.I., pentru condamnatul M.M., împotriva Sentinței penale nr. 53 din 13 februarie 2009 a Tribunalului Tulcea. Prin aceeași adresă, Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea a arătat că M.I. solicită revizuirea sentinței penale prin care a fost condamnat nepotul său, numitul M.M., învederând faptul că acesta nu se face vinovat de comiterea faptei, autorul faptei fiind o altă persoană.

La dosarul cauzei a fost atașat Dosarul nr. 2018/88/2008 al Tribunalului Tulcea, Dosar nr. 2018/88/2008 al Curții de Apel Constanța și Dosarul nr. 2018/88/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Examinând cererea, tribunalul a reținut că prin Sentința penală nr. 53/2009, Tribunalul Tulcea l-a condamnat pe inculpatul M.M. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen., pedeapsă menținută de instanța de apel care prin Decizia penală nr. 9/2009 a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, dar majorată la 5 ani închisoare de instanța de recurs - Înalta Curte de Casație și Justiție - Decizia penală nr. 2570 din 06 iulie 2009. Din interpretarea prevederilor art. 393 și art. 394 C. proc.

pen., rezultă că revizuirea este o cale extraordinară de atac prin care pot fi înlăturate erorile judiciare datorate necunoașterii - de către instanța care a pronunțat hotărârea judecătorească definitivă a unor anumite împrejurări. Prin urmare, revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive poate fi admisă numai în cazurile și condițiile prevăzute de lege, printre care nu se regăsesc și motivele invocate de M.I. Totodată, M.I. a mai formulat în numele nepotului său M.M. o cerere de revizuire a pedepsei în anul 2010 (Dosar nr. 1971/88/2010 al Tribunalului Tulcea), cerere în care există identitate de persoană, de temei legal, de motive și apărări, ceea ce în conformitate cu prevederile art. 403 alin. (3 1 ) C. proc.

pen., conduc la soluția respingerii cererii ca inadmisibile. Împotriva acestei sentințe a declarat apel revizuentul M.I. În dezvoltarea motivelor de apel, revizuentul M.I. a arătat că cererea de revizuire formulată în cauză este admisibilă și s-a solicitat audierea martorilor menționați în cererea de revizuire. Prin Decizia penală nr. 4/MP din 7 aprilie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a fost respins, ca nefondat apelul declarat de revizuentul M.I. Instanța de prim control judiciar a reținut că prin Sentința penală nr. 53/2009, Tribunalul Tulcea l-a condamnat pe inculpatul M.M.

la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen., pedeapsă menținută de instanța de apel care prin Decizia penală nr. 9/2009 a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, dar majorată la 5 ani închisoare de instanța de recurs - Înalta Curte de Casație și Justiție - Decizia penală nr. 2570 din 06 iulie 2009. Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire numitul M.I. (unchiul condamnatului M.M.), acesta putând exercita această cale extraordinară de atac, potrivit art. 396 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., fiind rudă apropiată a condamnatului, în sensul art. 149 C. proc. pen. Prin prezenta cerere de revizuire, M.I.

a invocat cazul de revizuire prev. de art. 394 alin. (1) pct. a C. proc. pen. și a solicitat audierea martorilor M.I., S.I., B.T., I.L. și S.V. care nu au fost audiați în procesul penal. Curtea a constatat că revizuentul M.I. a mai formulat în numele nepotului său M.M. o cerere de revizuire în anul 2010 (Dosar nr. 1971/88/2010 al Tribunalului Tulcea), cerere în care există identitate de persoană, de temei legal, de motive și apărări. Prin Sentința penală nr. 301 din 12 octombrie 2010 a Tribunalului Tulcea, pronunțată în Dosar nr. 1971/88/2010, s-a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de M.I. în favoarea condamnatului M.M., apreciind că martorii a căror audiere s-a solicitat nu au asistat la săvârșirea faptei de către condamnatul M.M., vinovăția acestuia fiind stabilită prin probatoriul administrat în cauză, inclusiv prin declarațiile martorilor oculari; această sentință a rămas definitivă prin neapelare.

Curtea a constatat că revizuentul M.I. a solicitat audierea acelorași martori menționați mai sus, invocând același caz de revizuire prev. de art. 394 alin. (1) pct. a C. proc. pen. Potrivit art. 403 alin. (3 1 ) C. proc. pen. "cererile ulterioare de revizuire sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și apărări". În consecință, Curtea a constatat că între prezenta cerere de revizuire și cea care a fost soluționată în mod definitiv prin Sentința penală nr. 301 din 12 octombrie 2010 a Tribunalului Tulcea, pronunțată în Dosar nr. 1971/88/2010, există identitate de persoană, de temei legal, de motive și apărări, astfel că în mod temeinic instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de M.I.

care face obiectul prezentului dosar. Pe de altă parte, Curtea a reținut că potrivit prevederilor art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când "s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei". Curtea a reținut că în căile ordinare de atac împotriva Sentinței penale nr. 53/2009 a Tribunalului Tulcea, condamnatul M.M. a solicitat, de fiecare dată, reindividualizarea pedepsei aplicate, atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare, în niciuna dintre aceste căi de atac, condamnatul nu și-a susținut nevinovăția și nu a solicitat achitarea sa; de asemenea, din nici o probă administrată în cursul urmăririi penale și al judecății, nu rezultă că martorii M.I., S.I., B.T., I.L.

indicați de revizuent ar fi fost prezenți la locul incidentului, martorii oculari audiați în cursul procesului penal arătând că M.M. a fost cel care l-a lovit pe minorul N.G.G. cu piciorul în zona feței, determinând căderea acestuia cu capul de o suprafață dură și provocându-i decesul; condamnatul însuși și-a recunoscut vinovăția, descriind amănunțit împrejurările comiterii faptei. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs revizuentul, solicitând admiterea cererii de revizuire, întrucât autorul infracțiunii pentru care a fost condamnat M.M. este S.C., iar instanțele nu au ținut seama de declarațiile martorilor L.C. și S.I. Examinând recursul declarat în cauză prin prisma disp.

art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., Înalta Curte reține că acesta este nefondat. Cererea de revizuire formulată de numitul M.I. este inadmisibilă, întrucât acesta a mai formulat o astfel de cerere în care a invocat aceleași motive, apărări cu același temei legal, cerere respinsă prin Sentința penală nr. 301 din 12 octombrie 2010 a Tribunalului Tulcea, definitivă prin neapelare. Or, potrivit art. 403 3 C. proc. pen., cererile ulterioare de revizuire sunt inadmisibile, dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și apărări. Pe de altă parte, prin cererea sa, revizuentul nu arată care sunt faptele sau împrejurările noi ce nu au fost cunoscute de instanțe, în condițiile în care condamnatul M.M.

și-a recunoscut fapta, a descris în amănunt modalitatea în care a comis-o, iar în căile de atac a solicitat doar redozarea pedepsei. Prin motivele invocate în recurs, revizuentul solicită practic o reanalizare a probelor deja administrate, susținând că altă persoană este autorul faptei, ceea ce exclude aplicarea disp. art. 394 lit. a) C. proc. pen. În consecință, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul M.I. împotriva Deciziei penale nr. 4 MP din 7 aprilie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 iunie 2011.