ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2405/2011

Asupra recursului

penal de față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 3/CE din 8 februarie

2011, a Tribunalului Tulcea, s-a respins, ca inadmisibilă cererea de revizuire

formulată de revizuentul M.I. pentru condamnatul M.M.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin adresa nr.

65/III/6/2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea a fost înaintată

cererea de revizuire formulată de M.I., pentru condamnatul M.M., împotriva

Sentinței penale nr. 53 din 13 februarie 2009 a Tribunalului Tulcea.

Prin aceeași adresă,

Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea a arătat că M.I. solicită revizuirea

sentinței penale prin care a fost condamnat nepotul său, numitul M.M.,

învederând faptul că acesta nu se face vinovat de comiterea faptei, autorul

faptei fiind o altă persoană.

La dosarul cauzei a

fost atașat Dosarul nr. 2018/88/2008 al Tribunalului Tulcea, Dosar nr.

2018/88/2008 al Curții de Apel Constanța și Dosarul nr. 2018/88/2008 al Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

Examinând cererea,

tribunalul a reținut că prin Sentința penală nr. 53/2009, Tribunalul Tulcea l-a

condamnat pe inculpatul M.M. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C.

pen., pedeapsă menținută de instanța de apel care prin Decizia penală nr.

9/2009 a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, dar majorată la 5 ani

închisoare de instanța de recurs - Înalta Curte de Casație și Justiție -

Decizia penală nr. 2570 din 06 iulie 2009.

Din interpretarea prevederilor art. 393 și art. 394

C. proc. pen., rezultă că revizuirea este o cale extraordinară de atac prin

care pot fi înlăturate erorile judiciare datorate necunoașterii - de către

instanța care a pronunțat hotărârea judecătorească definitivă a unor anumite

împrejurări.

Prin urmare,

revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive poate fi admisă numai în

cazurile și condițiile prevăzute de lege, printre care nu se regăsesc și

motivele invocate de M.I.

Totodată, M.I. a mai

formulat în numele nepotului său M.M. o cerere de revizuire a pedepsei în anul

2010 (Dosar nr. 1971/88/2010 al Tribunalului Tulcea), cerere în care există

identitate de persoană, de temei legal, de motive și apărări, ceea ce în

conformitate cu prevederile art. 403 alin. (3

1

) C. proc. pen.,

conduc la soluția respingerii cererii ca inadmisibile.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel revizuentul M.I.

În dezvoltarea

motivelor de apel, revizuentul M.I. a arătat că cererea de revizuire formulată

în cauză este admisibilă și s-a solicitat audierea martorilor menționați în

cererea de revizuire.

Prin Decizia penală

nr. 4/MP din 7 aprilie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru

cauze penale cu minori și de familie, a fost respins, ca nefondat apelul

declarat de revizuentul M.I.

Instanța de prim

control judiciar a reținut că prin Sentința penală nr. 53/2009, Tribunalul

Tulcea l-a condamnat pe inculpatul M.M. la o pedeapsă de 3 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte prev. de art. 183

C. pen., pedeapsă menținută de instanța de apel care prin Decizia penală nr.

9/2009 a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, dar majorată la 5 ani

închisoare de instanța de recurs - Înalta Curte de Casație și Justiție -

Decizia penală nr. 2570 din 06 iulie 2009.

Împotriva acestei

hotărâri a formulat cerere de revizuire numitul M.I. (unchiul condamnatului

M.M.), acesta putând exercita această cale extraordinară de atac, potrivit art.

396 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., fiind rudă apropiată a condamnatului, în

sensul art. 149 C. proc. pen.

Prin prezenta cerere

de revizuire, M.I. a invocat cazul de revizuire prev. de art. 394 alin. (1)

pct. a C. proc. pen. și a solicitat audierea martorilor M.I., S.I., B.T., I.L.

și S.V. care nu au fost audiați în procesul penal.

Curtea a constatat că

revizuentul M.I. a mai formulat în numele nepotului său M.M. o cerere de

revizuire în anul 2010 (Dosar nr. 1971/88/2010 al Tribunalului Tulcea), cerere

în care există identitate de persoană, de temei legal, de motive și apărări.

Prin Sentința penală

nr. 301 din 12 octombrie 2010 a Tribunalului Tulcea, pronunțată în Dosar nr.

1971/88/2010, s-a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de M.I.

în favoarea condamnatului M.M., apreciind că martorii a căror audiere s-a

solicitat nu au asistat la săvârșirea faptei de către condamnatul M.M., vinovăția

acestuia fiind stabilită prin probatoriul administrat în cauză, inclusiv prin

declarațiile martorilor oculari; această sentință a rămas definitivă prin

neapelare.

Curtea a constatat că

revizuentul M.I. a solicitat audierea acelorași martori menționați mai sus,

invocând același caz de revizuire prev. de art. 394 alin. (1) pct. a C. proc.

pen.

Potrivit art. 403

alin. (3

1

) C. proc. pen. "cererile ulterioare de revizuire sunt

inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și

apărări".

În consecință, Curtea

a constatat că între prezenta cerere de revizuire și cea care a fost

soluționată în mod definitiv prin Sentința penală nr. 301 din 12 octombrie 2010

a Tribunalului Tulcea, pronunțată în Dosar nr. 1971/88/2010, există identitate

de persoană, de temei legal, de motive și apărări, astfel că în mod temeinic

instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de

M.I. care face obiectul prezentului dosar.

Pe de altă parte,

Curtea a reținut că potrivit prevederilor art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., revizuirea poate fi cerută când "s-au descoperit fapte sau

împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei".

Curtea a reținut că

în căile ordinare de atac împotriva Sentinței penale nr. 53/2009 a Tribunalului

Tulcea, condamnatul M.M. a solicitat, de fiecare dată, reindividualizarea

pedepsei aplicate, atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de

executare, în niciuna dintre aceste căi de atac, condamnatul nu și-a susținut nevinovăția

și nu a solicitat achitarea sa; de asemenea, din nici o probă administrată în

cursul urmăririi penale și al judecății, nu rezultă că martorii M.I., S.I.,

B.T., I.L. indicați de revizuent ar fi fost prezenți la locul incidentului,

martorii oculari audiați în cursul procesului penal arătând că M.M. a fost cel

care l-a lovit pe minorul N.G.G. cu piciorul în zona feței, determinând căderea

acestuia cu capul de o suprafață dură și provocându-i decesul; condamnatul

însuși și-a recunoscut vinovăția, descriind amănunțit împrejurările comiterii

faptei.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs revizuentul, solicitând admiterea

cererii de revizuire, întrucât autorul infracțiunii pentru care a fost

condamnat M.M. este S.C., iar instanțele nu au ținut seama de declarațiile

martorilor L.C. și S.I.

Examinând recursul

declarat în cauză prin prisma disp. art. 385

9

pct. 17

2

C.

proc. pen., Înalta Curte reține că acesta este nefondat.

Cererea de revizuire

formulată de numitul M.I. este inadmisibilă, întrucât acesta a mai formulat o

astfel de cerere în care a invocat aceleași motive, apărări cu același temei

legal, cerere respinsă prin Sentința penală nr. 301 din 12 octombrie 2010 a

Tribunalului Tulcea, definitivă prin neapelare.

Or, potrivit art. 403

3

C. proc. pen., cererile ulterioare de revizuire sunt inadmisibile, dacă există

identitate de persoană, de temei legal, de motive și apărări.

Pe de altă parte,

prin cererea sa, revizuentul nu arată care sunt faptele sau împrejurările noi

ce nu au fost cunoscute de instanțe, în condițiile în care condamnatul M.M.

și-a recunoscut fapta, a descris în amănunt modalitatea în care a comis-o, iar

în căile de atac a solicitat doar redozarea pedepsei.

Prin motivele

invocate în recurs, revizuentul solicită practic o reanalizare a probelor deja

administrate, susținând că altă persoană este autorul faptei, ceea ce exclude

aplicarea disp. art. 394 lit. a) C. proc. pen.

În consecință, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va

respinge recursul, ca nefondat.

Văzând și disp. art.

192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de revizuentul M.I. împotriva Deciziei penale nr. 4

MP din 7 aprilie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze

penale cu minori și de familie.

Obligă recurentul

revizuent la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 15 iunie 2011.