ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 544/2012

Asupra cauzei penale de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 20/CE din 07 iunie 2011 a Tribunalului Tulcea s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta M.M., pentru condamnatul M.M.N., în prezent deținut în Penitenciarul Tulcea, ca nefondată.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat revizuenta la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.

S-a reținut că Prin cererea introdusă la Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea la data de 13 aprilie 2011, M.M., a solicitat pentru condamnatul M.M.N., nepotul său, revizuirea sentinței penale numărul 53 din 13 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea.

În motivarea cererii, revizuenta a arătat că revine cu o nouă cerere de revizuire întrucât au fost descoperite fapte și împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de instanță la momentul soluționării cauzei, că există martori și înscrisuri noi care atestă o altă situație de fapt.

Revizuenta a insistat asupra audierii martorilor M.I., S.I., S.S., S.C. – martori direcți, precum și a martorilor indirecți S.V., S.C., B.T. și I.L., martori ce nu au putut fi audiați pe durata procesului pentru că s-a aflat de existența lor ulterior.

A mai arătat revizuenta că nepotul său nu a știut și nu a realizat că lovitura cauzatoare de moarte a aparținut altei persoane din grup, din acest motiv el declarând că e autorul faptei.

Revizuenta a solicitat în final admiterea cererii în principiu, anularea sentinței penale numărul 53/2009 și achitarea nepotului său care este nevinovat.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea a efectuat acte de cercetare în conformitate cu dispozițiile art. 399 C. proc. pen. Astfel, au fost audiate următoarele persoane : revizuenta M.M., S.S., S.C., S.C., B.T., S.I., I.L., M.I., F.M.A., M.A. și condamnatul M.I.

La data de 3 mai 2011 cererea de revizuire a fost înaintată la Tribunalul Tulcea potrivit dispozițiilor art. 399 alin. (5) C. proc. pen., însoțite de concluziile sale de respingere a cererii ca nefondată întrucât prin cercetările efectuate nu s-au descoperit fapte sau împrejurări care să nu fii fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii, în conformitate cu art. 403 C. proc. pen., tribunalul reține următoarele :

Condamnatul M.M.N. se află în executarea unei pedepse de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 53 din 13 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea, modificată prin decizia penală nr. 2570 din 06 iulie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru săvârșirea unei infracțiuni de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen..

Instanța de fond a reținut că în noaptea de 6/7 iulie 2008 l-a lovit cu piciorul în zona feței pe minorul N.G.G., determinând căderea acestuia cu capul pe o suprafață dură, având drept consecință fracturarea bolții și a bazei craniene, ducând la decesul acestuia.

În această nouă cerere de revizuire, formulată de această dată de bunica celui condamnat, este reluată aceiași susținere ,,dezvoltată” și în celelalte patru cereri de revizuire formulate anterior de condamnatul însuși și de alte rude apropiate.

Și de această dată, bunica lui M.M.N. a arătat că nepotul său este nevinovat, fapta fiind comisă de o altă persoană, S.C.

Actele de cercetare efectuate de Parchet au evidențiat faptul că ulterior incidentului, în satul Ciucurova a circulat un zvon potrivit căruia lovitura fatală a fost aplicată de S.C. și nu de condamnatul M.M.N., zvon răspândit de fostul concubin al mamei lui S.C., numitul S.I.

Acest zvon a fost infirmat de însuși condamnatul M.M.N. care, în declarația dată la 27 aprilie 2011, în cursul actelor de cercetare, a afirmat că i-a dat victimei cu pumnul și piciorul în față, victima căzând cu capul de ciment. Condamnatul a mai precizat că victimei îi curgea sânge de la ceafă și că l-a văzut pe S.C. făcându-i respirație gură la gură victimei, iar când a plecat de la locul faptei victima decedase.

Declarația dată de condamnat coincide cu declarațiile anterioare, date în cursul procesului, în toate, condamnatul recunoscându-și vinovăția.

Așadar, situația de fapt reținută de instanța de fond este reconfirmată de condamnat. Împrejurarea că întâmplarea nefericită care a avut ca urmare decesul unui tânăr, a prilejuit discuții în localitate și a primit interpretări diferite (datorate percepției diferite a localnicilor cu privire la eveniment) nu poate fi calificată ca o împrejurare care nu a fost cunoscută de instanță la soluționarea cauzei.

De altfel, ipoteza că și S.C. să fi lovit victima a fost avansată și în cursul procesului și a fost analizată de instanța de fond care, valorificând probatoriul administrat, a constatat vinovăția inculpatului M.M.N.

Așa fiind, văzând că din probele strânse de procuror nu rezultă date suficiente din care să rezulte incidența cazului de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a C. proc. pen., în temeiul art. 403 alin. (3) teza a II-a C. proc. pen., urmează a respinge cererea ca nefondată.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

II. Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel revizuenta M.M. pretinzând că există fapte și împrejurări noi, ce pot fi verificate prin analizarea depozițiilor martorilor M.I., S.I., S.S., S.C. – martori direcți, precum și a martorilor indirecți S.V., S.C., B.T. și I.L. care ar fi relatat că lovitura fatală a fost aplicată de S.C.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, prin prisma criticilor formulate și din oficiu conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., se constată următoarele:

Potrivit art. 394 C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când există unul dintre următoarele cazuri:

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;

b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;

c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;

e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

Ori, pe de o parte motivul invocat de către revizuentă și susținut prin apărător a constituit și obiect al apărării cu ocazia soluționării cauzei pe fond, iar cu ocazia audierii, de către procuror conform art. 399 C. proc. pen., a martorilor S.I., S.S., S.C., S.V., S.C., B.T. și I.L. M.I. nu rezultă aspecte noi care să excludă vinovăția intimatului inculpat;faptul că ulterior incidentului, în satul Ciucurova a circulat un zvon potrivit căruia lovitura fatală a fost aplicată de S.C. și nu de condamnatul M.M.N., zvon răspândit de fostul concubin al mamei lui S.C., martorul S.I. (după despărțirea de aceasta), dar infirmat de însuși condamnatul M.M.N. care, în declarația dată la 27 aprilie 2011, în cursul actelor de cercetare, a afirmat că i-a dat victimei cu pumnul și piciorul în față, victima căzând cu capul de ciment, că victimei îi curgea sânge de la ceafă și că l-a văzut pe S.C. făcându-i respirație gură la gură, iar când a plecat de la locul faptei victima decedase, nu poate fi calificat ca o împrejurare care nu a fost cunoscută de instanță la soluționarea cauzei.

Cum de la data condamnării, nu au apărut fapte sau împrejurări care să creeze dubii asupra probelor acuzării, nu există cazul prevăzut de art. 394 lit.

a) C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, negăsind nici vreunul dintre celelalte cazuri de revizuire, dar nici vreun caz de nulitate a hotărârii atacate, apelul este nefondat și, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va fi respins.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., apelanta va fi obligată la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.

Așa fiind, prin decizia penală nr. 96/P din 09 septembrie 2011 a Curții Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a

respins apelul penal declarat de revizuienta M.M.  împotriva sentinței penale nr. 20/CE din data de 7 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr. 1659/88/2011, ca nefondat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă pe apelanta la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.

III. Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs revizuenta M.M. și condamnatul M.M.N.; ambii solicitând admiterea recursului și în consecință admiterea în principiu a cererii de revizuire întrucât

probele administrate în cauză conturează o împrejurare nouă care nu a fost cunoscută de instanță la soluționarea cauzei pe fond invocând dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen. S-a menționat că faptele au fost săvârșite de o altă persoană respectiv S.C., existând în acest sens declarația martorului M.I.

S-a menționat că după condamnare, M.M.N., a fost vizitat la penitenciar de către S.C. împreună cu mama acestuia iar presupusul autor și-a ascuns și ars hainele purtate la momentul săvârșirii faptei.

S-a mai arătat că la nivelul comunei în care locuiesc părțile aceste aspecte sunt cunoscute și că din înscrisul medical depus la dosar rezultă că victima nu a avut nici o lovitură în abdomen.

A. Examinând actele și lucrările dosarului cauzei, recursul declarat de condamnatul revizuent M.M.N., Înalta Curte are în vedere cu prioritate din oficiu, că acesta nu a declarat apel în cauză împotriva sentinței primei instanțe a Tribunalului Tulcea nr. 20/CE din 07 iunie 2011; chestiune care înfrânge dispozițiile imperative și exprese ale art. 385

1

alin. (4) teza I C. proc. pen., ce statuează că „nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora persoanele prevăzute în art. 362 nu au folosit calea apelului …”.

Față de cele de mai sus, având în vedere că recursul declarat de recurentul condamnat nominalizat nu este îngăduit în mod obiectiv de norma de procedură suscitată și tinde să atenteze la ordinea de drept și constituțională, Înalta Curte are în vedere că acest recurs se privește ca inadmisibil și urmează a fi respins ca atare în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen.

B. Critica din recursul declarat de revizuenta M.M. este nefondată și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, acest recurs va fi respins ca atare în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Aceasta, întrucât într-o primă premisă se are în vedere că condamnatul M.M.N. se află în executarea unei pedepse de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 53 din 13 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea, modificată prin decizia penală nr. 2570 din 06 iulie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru săvârșirea unei infracțiuni de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen.

Instanța de fond a reținut că în noaptea de 6/7 iulie 2008 l-a lovit cu piciorul în zona feței pe minorul N.G.G., determinând căderea acestuia cu capul pe o suprafață dură, având drept consecință fracturarea bolții și a bazei craniene, ducând la decesul acestuia.

În esență, în cererea de revizuire promovată, revizuenta M.M., bunica lui M.M.N. a arătat că nepotul său este nevinovat, fapta fiind comisă de o altă persoană, S.C.

Or, actele de cercetare efectuate de Parchet au evidențiat faptul că ulterior incidentului, în satul Ciucurova a circulat un zvon potrivit căruia lovitura fatală a fost aplicată de S.C. și nu de condamnatul M.M.N., zvon răspândit de fostul concubin al mamei lui S.C., numitul S.I.

Acest zvon a fost infirmat de însuși condamnatul M.M.N. care, în declarația dată la 27 aprilie 2011, în cursul actelor de cercetare, a afirmat că i-a dat victimei cu pumnul și piciorul în față, victima căzând cu capul de ciment. Condamnatul nominalizat a mai precizat că victimei îi curgea sânge de la ceafă și că l-a văzut pe S.C. făcându-i respirație gură la gură victimei, iar când a plecat de la locul faptei victima decedase.

Declarația dată de condamnat coincide cu declarațiile anterioare, date în cursul procesului, în care acesta și-a recunoscut vinovăția.

Decesul victimei a prilejuit discuții în localitate și a primit interpretări diferite (datorate percepției localnicilor cu privire la eveniment) nu poate fi calificată ca o împrejurare care nu a fost cunoscută de instanță la soluționarea cauzei.

De altfel, ipoteza că și S.C. să fi lovit victima a fost avansată și în cursul procesului și a fost analizată de instanța de fond care, valorificând probatoriul administrat, a constatat vinovăția condamnatului M.M.N.

Pe de altă parte, cu o secundă premisă, Înalta Curte are în vedere că în conformitate cu dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, fiind vorba așadar despre erori esențiale de fapt, care afectează o hotărâre rămasă definitivă și care nu pot fi probate decât ulterior, prin descoperirea unor fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute la data soluționării cauzei. Acest text este completat cu dispoziția din alin. (2) al aceluiași articol, potrivit căreia, acest caz, constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi "netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare". Din coroborarea celor două dispoziții cuprinse

în art. 394 C. proc. pen. și anume dispoziția din alin. (1) lit. a) și dispoziția din alin. (2) - rezultă că acesta este subordonat unei duble condiții:

1.

descoperirea unor fapte sau împrejurări necunoscute de instanță la soluționarea cauzei;

2.

faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal sau de condamnare.

Cu toate acestea, chiar dacă necunoașterea acestor fapte sau împrejurări trebuie înțeleasă în sens larg (nu doar ca o nemenționare a lor în actele și lucrările dosarului, ci și ca o imposibilitate de dovedire a lor, cu consecința neluării lor în considerare la soluționarea cauzei), este inadmisibil ca, prin promovarea unei cereri de revizuire să se obțină practic o prelungire a probatoriului pentru fapte sau împrejurări deja cunoscute și verificate de instanțele ordinate.

Cererea de revizuire trebuie să privească fapte sau împrejurări noi, care să poată conduce la concluzia nevinovăției condamnatului revizuent, și nu mijloace de probă, ca mod de completare a unor dovezi pe situații deja cunoscute și verificate de către instanțele de fond și de control judiciar. Or, în cauză, recurenta revizuentă M.M. invocă în susținerea cererii de revizuire chestiuni cunoscute și verificate de instanțele ordinare.

Cu această proiecție, se reține că motivul invocat de către revizuentă și susținut prin apărător a constituit și obiect al apărării cu ocazia soluționării cauzei pe fond, iar cu ocazia audierii, de către procuror conform art. 399 C. proc. pen., a martorilor S.I., S.S., S.C., S.V., S.C., B.T. și I.L. M.I. nu rezultă aspecte noi care să excludă vinovăția condamnatului indicat; faptul că ulterior incidentului, în satul Ciucurova a circulat un zvon potrivit căruia lovitura fatală a fost aplicată de S.C. și nu de condamnatul M.M.N., zvon răspândit de fostul concubin al mamei lui S.C., martorul S.I. (după despărțirea de aceasta), dar infirmat de însuși condamnatul M.M.N. care, în declarația dată la 27 aprilie 2011, în cursul actelor de cercetare, a afirmat că i-a dat victimei cu pumnul și piciorul în față, victima căzând cu capul de ciment, că victimei îi curgea sânge de la ceafă și că l-a văzut pe S.C. făcându-i respirație gură la gură, iar când a plecat de la locul faptei victima decedase - nu poate fi calificat ca o împrejurare care nu a fost cunoscută de instanță la soluționarea cauzei.

Cum de la data condamnării, nu au apărut fapte sau împrejurări care să creeze dubii asupra probelor acuzării, nu există cazul prevăzut de art. 394 lit.

a) C. proc. pen.

Așa fiind rezultă că în mod judicios, ambele instanțe de fond și prim control judiciar au concluzionat că prin cererea de revizuire promovată de revizuenta M.M. se tinde la o readministrare sau/și o prelungire a probatoriului, sens în care au statuat legal și temeinic că în speță nu este incident cazul de revizuire pretins de prevederile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. și pe cale de consecință că cererea promovată este nefondată în temeiul art. 403 alin. (3) teza II C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuenta M.M. împotriva deciziei penale nr. 96/P din 09 septembrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de revizuentul condamnat M.M.N., împotriva aceleiași decizii.

Obligă recurenții revizuenți la plata sumelor de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 februarie 2012.