ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4123/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4123/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 524 din 12 iunie

2012, Tribunalul București, secția penală, a respins ca inadmisibilă cererea de

revizuire formulată de petentul revizuent V.C., fiul lui M. și V.

A obligat pe

revizuent la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de apel a reținut că prin cererea înregistrată la data de 23

mai 2012 sub nr. 18822/3/2012 pe rolul Tribunalului București, secția I penală,

condamnatul V.C. a solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 148 din 18

februarie 2011 a Tribunalului București, secția a II-a penală.

În motivarea cererii

petentul a arătat că se consideră nevinovat, menționând că "declarațiile

martorilor nu au fost concludente, iar pedeapsa nu are nicio susținere". A

invocat de asemenea ca motiv al revizuirii existența la dosarul cauzei a unei

înregistrări video care atestă că nu a desfășurat nici o activitate

infracțională, practic care îi demonstrează nevinovăția.

A fost atașat Dosarul

nr. 8484/3/2012 al Tribunalului București, secția I penală, precum și referatul

întocmit conform art. 399 C. proc. pen. de Parchetul de pe lângă Tribunalul

București, în care s-a propus respingerea cererii de revizuire.

Analizând actele și

lucrările dosarului, Tribunalul a reținut că prin Sentința penală nr. 148 din

18 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în

Dosarul nr. 31072/3/2010, definitivă prin Decizia penală nr. 491 din 21

februarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a

dispus condamnarea inculpatului V.C. la o pedeapsă de 5 ani și 6 luni

închisoare sub aspectul infracțiunii prev. de art. 20 raportat la art. 174 -

175 lit. i) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., art. 75 lit. c) C. pen.

și art. 320

1

C. proc. pen., precum și la o pedeapsă de 8 luni

închisoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 321 alin. (1) C.

pen. cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen., inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 6

luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen.

Hotărârea de

condamnare a inculpatului V.C. la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare a

rămas definitivă prin Decizia penală nr. 491 din 21 februarie 2012 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Tribunalul a apreciat

că nu există date pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire, pentru

următoarele considerente:

Revizuirea este un

remediu procesual împotriva erorilor judiciare care pot fi cuprinse în

hotărârile penale definitive. Prin finalitatea sa proprie, revizuirea înlătură

eroarea judiciară sub orice formă s-a produs: achitarea neîntemeiată a unei

persoane care a săvârșit o faptă penală sau condamnarea unei persoane

nevinovate, trasă pe nedrept la răspundere penală.

Potrivit art. 394 C.

proc. pen.: "Revizuirea poate fi cerută când:

a) s-au descoperit

fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea

cauzei;

b) un martor, un

expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza

a cărei revizuire se cere;

c) un înscris care a

servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

d) un membru al

completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de

cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire

se cere;

e) când două sau mai

multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia."

Prin prisma

dispozițiilor art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., Tribunalul a reținut că

admisibilitatea cererii de revizuire este posibilă când împrejurările noi

invocate de revizuentul ar duce la achitarea sa pentru fapta pentru care a fost

condamnat.

Astfel, împrejurarea

că prin intermediul acestei căi de atac, revizuentul V.C., tinde să obțină o

prelungire a probațiunii și o reapreciere a mijloacelor de probă ce au stat la

baza condamnării sale, prin reevaluarea probelor vechi, în condițiile în care

declarațiile martorilor au fost analizate de instanța de fond și cele de

control judiciar în aprecierea vinovăției acestuia, iar la dosarul cauzei

există înregistrări ale imaginilor surprinse de camerele video din incinta

respectivei săli de jocuri care atestă că partea vătămată a fost lovită și de

V.C. cu o bâtă, dar și cu pumnii și picioarele în timp ce era căzută la pământ,

care de asemeni a făcut obiectul analizei ca mijloc de probă în chiar

considerentele sentinței de condamnare.

Faptul că în această

cale extraordinară de atac revizuentul încearcă în esență o reanalizare a

mijloacelor de probă ce au stat la baza condamnării sale definitive ori,

eventual o reducere a pedepsei ca efect a reevaluării participației sale la

faptă nu a putut face obiectul unei cereri de revizuire, din punct de vedere al

admisibilității cererii motivele invocate neîncadrându-se în faptele sau

împrejurările noi, așa cum se regăsesc ele în conținutul normativ al

dispozițiilor art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Împotriva acestei

sentințe, revizuentul a declarat apel, solicitând admiterea cererii de

revizuire.

Prin Decizia penală

nr. 214 din 3 august 2012 Curtea de Apel București, secția I penală, a respins,

ca nefondat apelul declarat de revizuentul V.C. împotriva Sentinței penale nr.

524 din 12 iunie 2012, Tribunalul București, secția penală, în Dosarul nr.

187822/3/2012, cu obligarea sa la 300 RON cheltuieli judiciare statului din

care 150 RON onorariu avocat oficiu s-a avansat din fondul Ministerului

Justiției.

Analizând legalitatea

și temeinicia sentinței apelate având în vedere apelul declarat în cauză,

precum și conform prevederilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a

constatat că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Corect a apreciat

Tribunalul că motivele invocate nu s-au circumscris condițiilor cerute de cazul

de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., instanța

nefiind corespunzător că în realitate, revizuentul a dorit o reapreciere a

probatoriilor administrate și chiar o prelungire a probațiunii.

Faptul că

revizuientul s-a considerat nevinovat, nu a determinat instanța să administreze

necondiționat cererea de revizuire, în lipsa invocării unor fapte și

împrejurări noi necunoscute și neverificate de instanțele care au soluționat

fondul cauzei.

Astfel fiind, Curtea,

în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul

declarat în cauză.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs revizuientzul condamnat Vasile Cătălin.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat Vasile Cătălin împotriva

deciziei penale nr. 214 din 03 august 2012 a Curții de Apel București – Secția

I-a Penală.

Obligă recurentul

revizuent condamnat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 12 decembrie 2012.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,

F.VasileM.S.PopescuI.I.Dragomir

MAGISTRAT ASISTENT,

R.F.Niculae

Red.FV

Tehnored.PC

Ex.3