ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3340/2012

Asupra recursului de față în baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 11 pronunțată la

data de 11 ianuarie 2012 de Tribunalul Dolj, secția penală în Dosarul cu nr.

21378/63/2011, s-a dispus respingerea cererii de revizuire formulată de

condamnatul R.V. în prezent deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță

Craiova - ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a

reținut că la data de 16 decembrie 2011, condamnatul R.V. a formulat o cerere

de revizuire privind Sentința penală nr. 134 din 24 martie 2010 stată în

Dosarul nr. 10045/63/2009 al Tribunalului Dolj, rămasă definitivă prin Decizia

penală nr. 4197 din 24 noiembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de casație și

Justiție, motivând că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în

sarcina sa și victima a fost agresată de martorul R.M., care a lovit-o pe

aceasta cu o foarfece de tuns oi, pe care, după comiterea faptei, l-a aruncat

într-o fântână din apropiere.

Revizuentul a arătat prin cererea formulată

că autorul infracțiunii de omor pentru care a fost condamnat este vărul său,

numitul R.M., însă așa cum rezultă din declarația dată chiar de revizuent în

fața instanței de fond, acesta a recunoscut că este autorul infracțiunii pentru

care a fost trimis în judecată, arătând totodată că martorul R.M. l-a ajutat

doar să urce victima în căruță. Pe de altă parte, s-a reținut că martorul R.M.

fost audiat ca și martor la instanța de fond, încercând să arate că a existat o

provocare din partea victimei.

Nici în apel și nici în recurs, revizuentul

nu a contestat faptul că ar fi autorul infracțiunii pentru care a fost trimis

în judecată și condamnat.

Din examinarea motivelor de revizuire

invocate de revizuentul R.V. în cerere, instanța de fond a constatat că acestea

nu se încadrează în nici unul din aceste cazuri expres prevăzute de lege,

solicitându-se de fapt rejudecarea cauzei și reaprecierea probelor deja

administrate.

Pentru aceste motive, cererea de revizuire a

fost respinsă ca inadmisibilă, în acest sens fiind și decizia nr. LX (60) a

Înaltei Curți de Casație și Justiție care, admițând recursul în interesul legii,

a stabilit că: "cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive

decât cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen., este inadmisibilă".

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel

revizuentul condamnat R.V., solicitând admiterea căii de atac, desființarea

hotărârii și, pe fond, admiterea cererii de revizuire în temeiul art. 394 lit.

a) C. proc. pen., deoarece nu el este autorul faptei, ci numitul R.M., iar o

nouă cercetare la fața locului ar putea dovedi susținerile sale.

Prin Decizia penală nr. 145 din 23 aprilie

2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu

minori, a fost respins, ca nefondat, apelul revizuentului.

Împotriva acestei decizii, revizuentul a

declarat recurs, solicitând casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre

rejudecare la instanța de fond, Tribunalul Dolj, în raport de motivele

invocate, respectiv neaudierea martorilor la instanța de fond și neefectuarea

cercetării la fața locului, care se încadrează în dispozițiile art. 394 lit. a)

C. proc. pen. A mai invocat și declarațiile mincinoase ale martorului R.M.,

motiv care se încadrează în dispozițiile art. 394 lit. b) C. proc. pen.

Analizând recursul declarat de revizuent,

prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, Înalta Curte constată că hotărârea

atacată este legală și temeinică.

Din examinarea lucrărilor și actelor

dosarului, rezultă, într-adevăr, că în cauză nu sunt incidente dispozițiile

art. 394 lit. a) C. proc. pen., care ar impune revizuirea Sentinței penale

atacate.

Din economia textului de lege sus-menționat

coroborat cu alineatul 2 al art. 394 C. proc. pen., rezultă că hotărârile

penale definitive pot fi supuse revizuirii, dacă sunt întrunite cumulativ

condițiile expres prevăzute de lege: faptele și împrejurările noi descoperite să

nu fi fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și, respectiv, condiția

ca aceste fapte și împrejurări noi să fi condus la o soluție diametral opusă

celei pronunțate, în situația în care ar fi fost cunoscute de instanțe.

Motivul invocat de revizuent - faptul că nu

este el vinovat și că printr-o audiere a martorilor și efectuarea cercetării la

fața locului s-ar dovedi că vărul său, R.M. este autorul infracțiunii de omor -

nu poate fi considerat o împrejurare nouă, care să impună revizuirea Sentinței

atacate, întrucât în fața instanței de fond, acesta a recunoscut că este

autorul infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, arătând totodată că

martorul R.M. l-a ajutat doar să urce victima în căruță. Pe de altă parte, s-a

reținut că martorul R.M. fost audiat ca și martor la instanța de fond,

încercând să arate că a existat o provocare din partea victimei. Prin urmare,

aceste împrejurări au fost cunoscute de instanța de fond, iar ulterior cele

două instanțe de control judiciar au verificat apărările inculpatului și le-au

înlăturat, pe baza probelor administrate.

De altfel, criticile invocate de revizuent

echivalează cu o solicitare de suplimentare a probatoriului administrat în

cursul procesului penal, aceasta fiind inadmisibilă în calea extraordinară de

atac a revizuirii.

Nici dispozițiile art. 394 lit. b) C. proc.

pen. nu sunt incidente în cauză, întrucât pentru a se reține acest motiv de

revizuire trebuie să existe o ordonanță a procurorului sau o hotărâre

judecătorească cu privire la infracțiunea de mărturie mincinoasă.

Drept urmare, în mod corect a fost respinsă,

ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnat, întrucât nu se

încadrează în dispozițiile art. 394 C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, urmează ca

recursul declarat de recurentul revizuent R.V. împotriva Deciziei nr. 145 din

23 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru

cauze cu minori, să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

revizuentul R.V. împotriva Deciziei nr. 145 din 23 aprilie 2012 pronunțată de

Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul revizuent la plata sumei de

400 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 18

octombrie 2012.

Procesat de GGC - LM