ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 829/2010

Deliberând, în

temeiul art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată

următoarele:

Tribunalul

Constanța, secția civilă, prin sentința civilă nr. 677 din 30 mai 2008, a

respins ca fiind introduse împotriva unor persoane fără calitate procesual

pasivă, cererea principală formulată de A.S. și A.F. și cererea de intervenție

în interes propriu formulată de P.C., în privința pârâților Statul Român, prin

Ministerul Economiei și Finanțelor și R.A.E.D.P.P. Constanța; a respins, ca

nefondată, acțiunea principală formulată de reclamanții A.S. și A.F., în

contradictoriu cu pârâții: Primarul Municipiului Constanța, Consiliul Local al

Municipiului Constanța, Municipiul Constanța prin Primar și intervenientul în

interes propriu P.C.; a respins, ca nefondată, cererea de intervenție în

interes propriu formulată de intervenientul în interes propriu P.C., în

contradictoriu cu reclamanții A.S. și A.F. și cu pârâții Primarul Municipiului

Constanța, Consiliul Local al Municipiului Constanța, Municipiul Constanța,

prin Primar.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că, o persoană se poate adresa direct

instanței pentru restituirea unui imobil în temeiul Legii nr. 10/2001, dacă

unitatea deținătoare a imobilului în litigiu refuză, în mod nejustificat,

soluționarea notificării. În condițiile unui astfel de refuz nejustificat, s-ar

ajunge la situația în care persoana interesată nu ar mai avea niciodată

posibilitatea să se adreseze instanței competente, pentru ca aceasta să

exercite controlul jurisdicțional asupra procedurii prevăzute de lege, așa

încât dreptul de acces la o instanță să fie iluzoriu.

În contextul

celor învederate, s-a reținut că nesoluționarea notificării formulate de

reclamanți nu este nejustificată, ci este determinată de împrejurarea că există

un dubiu cu privire la calitatea de persoane îndreptățite a reclamanților și

pentru același imobil există o altă notificare formulată de alte persoane,

respectiv P.C. și B.V. În atare situație, reclamanții nu au probat calitatea

lor de persoane îndreptățite la restituirea în natură a imobilului sau

acordarea de măsuri reparatorii.

Cu privire la

cererea de intervenție, s-a reținut că prin cererea de intervenție în interes

propriu s-a solicitat numai să se constate că intervenientul este îndreptățit

să-i reconstituie dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu. În atare

situație, cererea de intervenție nu poate fi primită de vreme ce intervenientul

trebuia să solicite realizarea dreptului, în condițiile art. 111, teza a II-a

C. proc. civ.

De altfel,

intervenientul nu a probat calitatea sa de persoană îndreptățită la restituirea

imobilului sau acordarea de măsuri reparatorii.

Curtea de apel

Constanța, secția civilă, prin decizia civilă nr. 156 din 15 iunie 2009, a

admis apelul formulat de reclamanții A.S. și A.F., în contradictoriu cu

intimații-pârâți: Primarul Municipiului Constanța, Consiliul Local al

Municipiului Constanța și Municipiul Constanța prin Primar, Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice, R.A.E.D.P.P. Constanța și intimatul intervenient

P.C., împotriva sentinței civile nr. 677 din 30 mai 2008 pronunțată de Tribunalul

Constanța, secția civilă și pe cale de consecință: a schimbat în parte sentința

atacată, în sensul că: a admis acțiunea reclamanților în contradictoriu cu

pârâții Primarul Municipiului Constanța, Municipiul Constanța, prin Primar și

Consiliul Local Constanța și intervenientul P.C., în parte: a obligat pârâții

să restituie în natură reclamanților imobilul-teren situat în Municipiul

Constanța, (lotul 8, careul 281 din planul de parcelare al municipiului),

astfel cum a fost identificat prin expertiza efectuată de ing. A.H. în

suprafață de 390 mp; a menținut restul dispozițiilor hotărârii atacate; a

respins apelul formulat de apelantul-intervenient P.C. împotriva aceleiași

sentințe, ca nefondat.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de apel a reținut că, deși reclamanții au făcut dovada

calității lor de succesori legali ai defunctului A.S. și M., totuși ei nu s-au

legitimat ca persoane îndreptățite în condițiile art. 3 din Legea nr. 10/2001,

ca urmare a inadvertențelor identificate în actele comunicate de autoritatea

locală. Că acest punct de vedere este în mod evident eronat, iar, în speță,

situația de fapt dedusă din actele prezentate, cât și din situația juridică

relevantă prin înscrisurile administrate, atestă contrariul.

Se mai reține și

faptul că, înscrisurile administrate în cauză atestă faptul că autorii

apelanților-reclamanți au dobândit, ca efect al contractului de

vânzare-cumpărare nr. 2736/1929 „suprafeței de teren de 390 mp”, formând lotul

nr. 8, careul 281 din planul de parcelare al Municipiului Constanța. Că,

susținerea apelantului-intervenient, în sensul că imobilul în litigiu a făcut

obiectul transferului dreptului de proprietate de la autorul reclamanților,

A.S., la autorul său, P.P., este infirmată de împrejurarea că în nicio evidență

din registrul de proprietăți nu s-a regăsit consemnat dreptul de proprietate al

numitului P.P., pentru acest imobil, acesta figurând însă ca titular al

dreptului de proprietate pentru imobilele identificate în același registru de proprietăți

vol. II, pe anii 1936 – 1938, ca fiind: lotul 9 din fostul careu 281 (cu nr.

2621) și lotul 15 din fostul careu 281 (cu nr. 2628), fila 82 apel.

Prin urmare, se

arată în continuare faptul că reclamanții au făcut dovada deplină a calității

de persoane îndreptățite la restituire, în condițiile Legii nr. 10/2001, fiind

îndrituită la stabilirea uneia dintre modalitățile de reparație reglementate de

legea specială.

Împotriva

deciziei civile mai sus menționată au declarat recurs împreună: Primarul Municipiului

Constanța, Municipiul Constanța, prin Primar și Consiliul Local Constanța

Criticile

formulate nu sunt susceptibile de a fi încadrate în cazurile de modificare ori

casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Recursul este

nul în considerarea următoarelor argumente :

Potrivit art.

302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde,

sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază

recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ.,

indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă

dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele

prevăzute de art. 304 C. proc. civ.;

per a contrario

, dacă dezvoltarea

motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea lor într-unul din cazurile de

nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art. 304 C. proc. civ.,

sancționarea care intervine este nulitatea recursului.

În speță, nu

numai că recurentul nu s-a conformat exigențelor art. 301

1

alin. (1)

lit. c) C. proc. civ., neindicând motivele de nelegalitate din art. 304 C.

proc. civ. pe care își întemeiază recursul, dar nu a formulat nici critici care

să poată fi încadrate din oficiu în vreunul din cazurile de casare sau

modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Astfel, în

cuprinsul cererii de recurs deduse judecății nu se regăsesc critici

propriu-zise la adresa deciziei din apel, care face obiectul recursului, ceea

ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurent a motivelor de

nelegalitate prin raportare la soluția pronunțată în apel și la argumentele

folosite de instanță în fundamentarea acesteia.

Modalitatea de

motivare a recursului adoptată de recurenți constă practic în redarea

istoricului cauzei, prin indicarea obiectului cererii de chemare în judecată și

a demersurilor prealabile întreprinse de reclamanți în baza Legii nr. 10/2001,

a apărărilor formulate de pârâți prin întâmpinările depuse la fond și motivelor

de apel, a probelor administrate, fără însă a arăta în concret în ce constă

proba instanței de apel, a cărei hotărâre a atacat-o și prin care s-a

desființat sentința de fond.

Succesiunea de

fapte și afirmații din cuprinsul cererii de recurs nu este structurată din

punct de vedere juridic în așa fel încât să se poată reține, măcar din oficiu,

vreo critică susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de modificare ori

casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Având în vedere

că recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al art. 304 C.

proc. civ., iar criticile formulate de recurent nu se circumscriu acestui cadru

legal, Înalta Curte va constata nulitatea recursului conform art. 302

1

alin.

(1) lit. c) C. proc. civ., coroborat cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Constată nul recursul

declarat de pârâții Primarul municipiului Constanța, Municipiul Constanța, prin

primar, Consiliul local Constanța împotriva deciziei nr. 156C din 15 iunie 2009

a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii muncă și

asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 11 februarie 2010.