ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 829/2010

Deliberând, în temeiul art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele: Tribunalul Constanța, secția civilă, prin sentința civilă nr. 677 din 30 mai 2008, a respins ca fiind introduse împotriva unor persoane fără calitate procesual pasivă, cererea principală formulată de A.S. și A.F. și cererea de intervenție în interes propriu formulată de P.C., în privința pârâților Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor și R.A.E.D.P.P. Constanța; a respins, ca nefondată, acțiunea principală formulată de reclamanții A.S. și A.F., în contradictoriu cu pârâții: Primarul Municipiului Constanța, Consiliul Local al Municipiului Constanța, Municipiul Constanța prin Primar și intervenientul în interes propriu P.C.; a respins, ca nefondată, cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul în interes propriu P.C., în contradictoriu cu reclamanții A.S.

și A.F. și cu pârâții Primarul Municipiului Constanța, Consiliul Local al Municipiului Constanța, Municipiul Constanța, prin Primar. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, o persoană se poate adresa direct instanței pentru restituirea unui imobil în temeiul Legii nr. 10/2001, dacă unitatea deținătoare a imobilului în litigiu refuză, în mod nejustificat, soluționarea notificării. În condițiile unui astfel de refuz nejustificat, s-ar ajunge la situația în care persoana interesată nu ar mai avea niciodată posibilitatea să se adreseze instanței competente, pentru ca aceasta să exercite controlul jurisdicțional asupra procedurii prevăzute de lege, așa încât dreptul de acces la o instanță să fie iluzoriu.

În contextul celor învederate, s-a reținut că nesoluționarea notificării formulate de reclamanți nu este nejustificată, ci este determinată de împrejurarea că există un dubiu cu privire la calitatea de persoane îndreptățite a reclamanților și pentru același imobil există o altă notificare formulată de alte persoane, respectiv P.C. și B.V. În atare situație, reclamanții nu au probat calitatea lor de persoane îndreptățite la restituirea în natură a imobilului sau acordarea de măsuri reparatorii. Cu privire la cererea de intervenție, s-a reținut că prin cererea de intervenție în interes propriu s-a solicitat numai să se constate că intervenientul este îndreptățit să-i reconstituie dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu.

În atare situație, cererea de intervenție nu poate fi primită de vreme ce intervenientul trebuia să solicite realizarea dreptului, în condițiile art. 111, teza a II-a C. proc. civ. De altfel, intervenientul nu a probat calitatea sa de persoană îndreptățită la restituirea imobilului sau acordarea de măsuri reparatorii. Curtea de apel Constanța, secția civilă, prin decizia civilă nr. 156 din 15 iunie 2009, a admis apelul formulat de reclamanții A.S. și A.F., în contradictoriu cu intimații-pârâți: Primarul Municipiului Constanța, Consiliul Local al Municipiului Constanța și Municipiul Constanța prin Primar, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, R.A.E.D.P.P.

Constanța și intimatul intervenient P.C., împotriva sentinței civile nr. 677 din 30 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția civilă și pe cale de consecință: a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că: a admis acțiunea reclamanților în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului Constanța, Municipiul Constanța, prin Primar și Consiliul Local Constanța și intervenientul P.C., în parte: a obligat pârâții să restituie în natură reclamanților imobilul-teren situat în Municipiul Constanța, (lotul 8, careul 281 din planul de parcelare al municipiului), astfel cum a fost identificat prin expertiza efectuată de ing. A.H. în suprafață de 390 mp; a menținut restul dispozițiilor hotărârii atacate; a respins apelul formulat de apelantul-intervenient P.C.

împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că, deși reclamanții au făcut dovada calității lor de succesori legali ai defunctului A.S. și M., totuși ei nu s-au legitimat ca persoane îndreptățite în condițiile art. 3 din Legea nr. 10/2001, ca urmare a inadvertențelor identificate în actele comunicate de autoritatea locală. Că acest punct de vedere este în mod evident eronat, iar, în speță, situația de fapt dedusă din actele prezentate, cât și din situația juridică relevantă prin înscrisurile administrate, atestă contrariul. Se mai reține și faptul că, înscrisurile administrate în cauză atestă faptul că autorii apelanților-reclamanți au dobândit, ca efect al contractului de vânzare-cumpărare nr. 2736/1929 „suprafeței de teren de 390 mp”, formând lotul nr. 8, careul 281 din planul de parcelare al Municipiului Constanța.

Că, susținerea apelantului-intervenient, în sensul că imobilul în litigiu a făcut obiectul transferului dreptului de proprietate de la autorul reclamanților, A.S., la autorul său, P.P., este infirmată de împrejurarea că în nicio evidență din registrul de proprietăți nu s-a regăsit consemnat dreptul de proprietate al numitului P.P., pentru acest imobil, acesta figurând însă ca titular al dreptului de proprietate pentru imobilele identificate în același registru de proprietăți vol. II, pe anii 1936 – 1938, ca fiind: lotul 9 din fostul careu 281 (cu nr. 2621) și lotul 15 din fostul careu 281 (cu nr. 2628), fila 82 apel. Prin urmare, se arată în continuare faptul că reclamanții au făcut dovada deplină a calității de persoane îndreptățite la restituire, în condițiile Legii nr. 10/2001, fiind îndrituită la stabilirea uneia dintre modalitățile de reparație reglementate de legea specială.

Împotriva deciziei civile mai sus menționată au declarat recurs împreună: Primarul Municipiului Constanța, Municipiul Constanța, prin Primar și Consiliul Local Constanța Criticile formulate nu sunt susceptibile de a fi încadrate în cazurile de modificare ori casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Recursul este nul în considerarea următoarelor argumente : Potrivit art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc.

civ.; per a contrario , dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea lor într-unul din cazurile de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art. 304 C. proc. civ., sancționarea care intervine este nulitatea recursului. În speță, nu numai că recurentul nu s-a conformat exigențelor art. 301 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., neindicând motivele de nelegalitate din art. 304 C. proc. civ. pe care își întemeiază recursul, dar nu a formulat nici critici care să poată fi încadrate din oficiu în vreunul din cazurile de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Astfel, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecății nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa deciziei din apel, care face obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurent a motivelor de nelegalitate prin raportare la soluția pronunțată în apel și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia.

Modalitatea de motivare a recursului adoptată de recurenți constă practic în redarea istoricului cauzei, prin indicarea obiectului cererii de chemare în judecată și a demersurilor prealabile întreprinse de reclamanți în baza Legii nr. 10/2001, a apărărilor formulate de pârâți prin întâmpinările depuse la fond și motivelor de apel, a probelor administrate, fără însă a arăta în concret în ce constă proba instanței de apel, a cărei hotărâre a atacat-o și prin care s-a desființat sentința de fond. Succesiunea de fapte și afirmații din cuprinsul cererii de recurs nu este structurată din punct de vedere juridic în așa fel încât să se poată reține, măcar din oficiu, vreo critică susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de modificare ori casare prevăzute de art. 304 C. proc.

civ. Având în vedere că recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al art. 304 C. proc. civ., iar criticile formulate de recurent nu se circumscriu acestui cadru legal, Înalta Curte va constata nulitatea recursului conform art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., coroborat cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de pârâții Primarul municipiului Constanța, Municipiul Constanța, prin primar, Consiliul local Constanța împotriva deciziei nr. 156C din 15 iunie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 februarie 2010.