ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4155/2010

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

698 din 22 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. 4532/110/2007,

s-a respins ca tardivă contestația formulată de C.M., reținându-se că prin

acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe cu nr. 4532/110/2007,

reclamanta C.M. a formulat contestație împotriva Dispoziției nr. 737 din 19

decembrie 2006 emisă de Primarul orașului Slănic Moldova județul Bacău în

aplicarea Legii nr. 10/2001.

Din analiza actelor și

lucrărilor dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin dispoziția nr. 737

din 19 decembrie 2006 emisă de Primarul orașului Slănic Moldova, s-au respins

cererile de restituire în natură a imobilului „Vila Șerban” situat în orașul

Slănic Moldova, formulate de notificatorii C.M., S.L. împreună cu C.M., S.V., B.E.,

S.I., I.S., S.R. și T.C., S.I. și S.R.L. - pe motiv că imobilul a fost demolat.

S-a avut în vedere

referatul comisiei interne de analiză înregistrat cu nr. 12918 din 19 decembrie

2006, prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.

Prin raportul de

expertiză tehnică construcții întocmit în cauză, s-a stabilit o valoare a

clădirilor demolate, cu privire la care s-a dispus acordarea de despăgubiri în

sumă de 316.910 lei.

Analizând cu prioritate

excepția tardivității invocată de intimatul Primarul orașului Slănic Moldova,

instanța a reținut că Dispoziția nr. 737 din 19 decembrie 2006 a fost

comunicată contestatoarei la data 20 decembrie 2006 și primită de aceasta la

data de 22 decembrie 2006, după cum rezultă din confirmarea de primire atașată

în copie de intimat la dosar.

Or, contestația de față

a fost formulată la data de 23 iulie 2007, după expirarea termenului de 30 de

zile prevăzut de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

În consecință, a fost

admisă excepția și respinsă contestația ca fiind tardiv formulată.

Împotriva sentinței

civile nr. 698 din 22 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bacău, în termen

legal, a formulat apel contestatoarea C.M.

Curtea de Apel Bacău, secția

civilă și pentru cauze cu minori, familie, conflicte de muncă și asigurări

sociale, prin decizia civilă nr. 141 din 9 decembrie 2009, a respins ca nefondat apelul declarat de contestatoarea C.M., reținând în considerente

următoarele:

Prin dispoziția

contestată nr. 737 din 19 decembrie 2006, Primarul orașului Slănic Moldova a respins

cererea de restituire în natură a imobilului „Vila Șerban” și a propus

acordarea de despăgubiri în condițiile prevederilor legii speciale (filele 32 -

34 dosar fond).

Dispoziția a fost

comunicată contestatoarei - apelante la data de 22 decembrie 2006, conform actelor

aflate la fila 31 dosar fond (față și verso).

Conform art. 26 alin. (3)

din Legea nr. 10/2001, dispoziția motivată de respingere a cererii de

restituire în natură poate fi atacată de persoana îndreptățită în termen de 30

de zile de la comunicare.

Întrucât, contestația

formulată de C.M. a fost înregistrată la Tribunalul Bac ău la data de 23 iulie 2007, în mod corect prima instanță a reținut, față de

dispozițiile legale invocate mai sus, tardivitatea formulării contestației.

Curtea de apel constată

că soluția primei instanțe, reținută ca temeinică și legală în apel, face

inutilă cercetarea celorlalte motive de apel invocate de contestatoare, astfel

cum au fost completate prin cererile depuse la data de 16 iunie 2009, respectiv

la 23 iunie 2009.

Împotriva deciziei

curții de apel a declarat recurs, în termen legal, contestatoarea C.M.

Criticile formulate prin

motivele de recurs pot fi structurate astfel:

- Instanța de apel nu a

reținut în nicio încheiere și nici în decizia pronunțată, înscrierea în fals

împotriva Dispoziției nr. 737 din 19 decembrie 2006 a Primarului orașului

Slănic Moldova;

- Nu s-a reținut că la

notificare nu au fost atașate actele de stare civilă ale moștenitorilor, care

nu au dorit să facă dovada în acest sens;

- Nu s-a reținut

înscrierea în fals împotriva recomandatei poștale privind comunicarea

Dispoziției nr. 737/2006, semnătura de primire neaparținând nici

contestatoarei, nici mamei sale, fiind astfel în imposibilitatea de a formula contestația

în termen;

- Instanța fiind

sesizată cu decesul lui S.D.I., avea obligația conform art. 243 și art. 155 C.

proc. civ., să ceară extrasul de deces din comuna natală;

- Contestatoarea neavând

apărător, instanța de apel era obligată să o ajute pentru aflarea adevărului în

cauză.

Examinând recursul prin

prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și

având în vedere motivele de nelegalitate, expres și limitativ reglementate de

dispozițiile art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este fondat.

Astfel, recurenta-contestatoare

invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susține în acest sens, că

instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 243 și art. 155 C. proc. civ.,

întrucât, sesizată fiind cu decesul intimatului S.D.I., nu a suspendat cauza și

nici nu a solicitat extrasul de deces din localitatea de domiciliu a

defunctului.

Cu privire la acest

motiv de recurs, instanța supremă constată că potrivit dispozițiilor art. 243

alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., judecata se suspendă de drept prin moartea

uneia din părți, afară de cazul când partea interesată cere termen pentru

introducerea în judecată a moștenitorilor.

În speță, recurenta-contestatoare

C.M. nu a făcut dovada faptului că intimatul S.D.I. ar fi decedat.

Astfel, la primul termen

de judecată acordat în apel la data de 16 septembrie 2009, recurenta

contestatoare, în calitate de apelantă, a învederat instanței că numitul S.D.I.

nu mai locuiește la adresa indicată și că, ar fi necesar a se face procedura

prin publicitate, instanța de apel dispunând citarea acestei părți și prin

afișare la ușa instanței.

La următorul termen de

judecată din 4 noiembrie 2009, apelanta-contestatoare a învederat instanței de

apel că a formulat acțiune prin care a solicitat declararea judecătorească a

dispariției intimatului S.D.I., acțiune înregistrată pe rolul Judecătoriei

Onești sub nr. 6931/270/2009, împrejurare în care, a solicitat suspendarea

judecății prezentului dosar până la soluționarea dosarului aflat pe rolul

Judecătoriei Onești.

Instanța de apel a pus

în vedere apelantei să depună la dosar copia actului de deces pentru S.D.I. și

să formuleze cerere de introducere în cauză a moștenitorilor acestuia, pentru

următorul termen de judecată.

În acest context, se

reține că pentru a opera suspendarea de plin drept a judecății, trebuie ca

faptele ce duc la suspendare (moartea uneia din părți) să se producă în

intervalul cuprins între momentul introducerii cererii de chemare în judecată

și acela al închiderii dezbaterilor.

În speță, nu s-a dovedit

moartea intimatului S.D.I. în acest interval, susținerile recurentei în acest

sens, nefiind dovedite prin niciun mijloc de probă. Mai mult, aceasta nu s-a

conformat dispozițiilor instanței de apel de a depune copia actului de deces,

iar procedura de citare cu intimatul pentru termenul la care s-a judecat

pricina în apel (09 decembrie 2009), a fost legal îndeplinită (a se vedea fila

62 dosar apel).

Art. 243 alin. (1) pct. 1

C. proc. civ. are în vedere ipoteza în care partea cu care s-a legat, în mod

legal, procesul, a decedat ulterior introducerii acțiunii.

Cum în cauză nu s-a

făcut dovada îndeplinirii condițiilor art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.,

în mod corect, instanța de apel nu a făcut aplicarea acestui text de lege.

În ceea ce privește

pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 155 C. proc. civ., Înalta Curte urmează

a înlătura această critică, observând că în calea de atac a apelului nu s-a pus

problema amânării judecății în temeiul învoielii părților, după cum nu s-a pus

problema suspendării judecății în condițiile art. 155

1

C. proc. civ.,

această măsură a suspendării fiind facultativă ci nu obligatorie pentru

instanță.

În ceea ce privește

critica referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 178 și art. 184 C. proc.

civ., având în vedere că nu s-a declanșat procedura verificării de scripte,

Înalta Curte constată că partea a contestat semnătura de pe recipisa poștală de

primire a Dispoziției nr. 737/2006, printr-o cerere depusă la dosar prin

serviciul Registratură al instanței de apel, la data de 26 octombrie 2009.

La următorul termen de

judecată acordat la 4 noiembrie 2009, apelanta contestatoare – prezentă

personal – nu a mai susținut această cerere, astfel cum reiese din încheierea

de ședință de la acea dată, care nu a fost rectificată sau îndreptată, iar la

termenul la care s-a judecat pricina - 09 decembrie 2009, aceasta a lipsit.

În acest context, instanța

de apel a apreciat înscrisul la momentul deliberării, în raport de toate actele

și lucrările dosarului.

Asupra excepției de

tardivitate s-a reținut că prin adresa nr. 12224 din 20 decembrie 2006 a

Primăriei orașului Slănic Moldova, s-a transmis recurentei - contestatoare C.M.

Dispoziția Primarului nr. 737 din 19 decembrie 2006.

Conform recipisei de

confirmare a primirii scrisorii recomandate din data de 22 decembrie 2006,

actul menționat a fost primit sub semnătură de către mama contestatoarei, la

domiciliul indicat din județul Bacău.

Având în vedere că s-a

formulat contestație împotriva dispoziției primarului, mai sus menționată, abia

la data de 23 iulie 2007, cu mult peste termenul legal de 30 de zile de la

comunicare, prevăzut de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în mod corect

s-a respins ca tardivă contestația astfel formulată.

Din această perspectivă,

a soluționării procesului pe excepția tardivității formulării contestației,

Înalta Curte apreciază că nu se mai impune examinarea celorlalte critici

formulate și care vizează chestiuni de fond, cum ar fi evaluarea imobilului

prin raportul de expertiză întocmit în cauză, sau atașarea actelor de stare

civilă ale moștenitorilor la notificare.

Recurenta-reclamantă invocă

prin motivele de recurs și că nu s-au respectat dispozițiile art. 129 C. proc.

civ., privind exercitarea rolului activ al judecătorului cauzei pentru aflarea

adevărului.

Critica nu poate fi

primită, întrucât rolul activ al judecătorului trebuie înțeles în contextul

asigurării unui echilibru cu principiul disponibilității și cel al contradictorialității

părților în proces. În cauză, obligația de a-și proba susținerile revenea

reclamantei în condițiile art. 1169 C. civ. Aceasta, însă, contrar celor susținute,

nu s-a conformat dispozițiilor instanței de apel de la fiecare termen de

judecată, iar la termenul la care s-a judecat pricina, respectiv 9 decembrie 2009,

apelanta-reclamantă nu s-a prezentat.

Având în vedere toate

aceste considerente, în raport de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de recurenta-reclamantă C.M. împotriva deciziei civile nr. 141 din 9

decembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi

1 iulie 2010.