ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4155/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 698 din 22 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. 4532/110/2007, s-a respins ca tardivă contestația formulată de C.M., reținându-se că prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe cu nr. 4532/110/2007, reclamanta C.M. a formulat contestație împotriva Dispoziției nr. 737 din 19 decembrie 2006 emisă de Primarul orașului Slănic Moldova județul Bacău în aplicarea Legii nr. 10/2001. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a reținut următoarele: Prin dispoziția nr. 737 din 19 decembrie 2006 emisă de Primarul orașului Slănic Moldova, s-au respins cererile de restituire în natură a imobilului „Vila Șerban” situat în orașul Slănic Moldova, formulate de notificatorii C.M., S.L.

împreună cu C.M., S.V., B.E., S.I., I.S., S.R. și T.C., S.I. și S.R.L. - pe motiv că imobilul a fost demolat. S-a avut în vedere referatul comisiei interne de analiză înregistrat cu nr. 12918 din 19 decembrie 2006, prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent. Prin raportul de expertiză tehnică construcții întocmit în cauză, s-a stabilit o valoare a clădirilor demolate, cu privire la care s-a dispus acordarea de despăgubiri în sumă de 316.910 lei. Analizând cu prioritate excepția tardivității invocată de intimatul Primarul orașului Slănic Moldova, instanța a reținut că Dispoziția nr. 737 din 19 decembrie 2006 a fost comunicată contestatoarei la data 20 decembrie 2006 și primită de aceasta la data de 22 decembrie 2006, după cum rezultă din confirmarea de primire atașată în copie de intimat la dosar.

Or, contestația de față a fost formulată la data de 23 iulie 2007, după expirarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. În consecință, a fost admisă excepția și respinsă contestația ca fiind tardiv formulată. Împotriva sentinței civile nr. 698 din 22 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bacău, în termen legal, a formulat apel contestatoarea C.M. Curtea de Apel Bacău, secția civilă și pentru cauze cu minori, familie, conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia civilă nr. 141 din 9 decembrie 2009, a respins ca nefondat apelul declarat de contestatoarea C.M., reținând în considerente următoarele: Prin dispoziția contestată nr. 737 din 19 decembrie 2006, Primarul orașului Slănic Moldova a respins cererea de restituire în natură a imobilului „Vila Șerban” și a propus acordarea de despăgubiri în condițiile prevederilor legii speciale (filele 32 - 34 dosar fond).

Dispoziția a fost comunicată contestatoarei - apelante la data de 22 decembrie 2006, conform actelor aflate la fila 31 dosar fond (față și verso). Conform art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, dispoziția motivată de respingere a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana îndreptățită în termen de 30 de zile de la comunicare. Întrucât, contestația formulată de C.M. a fost înregistrată la Tribunalul Bac ău la data de 23 iulie 2007, în mod corect prima instanță a reținut, față de dispozițiile legale invocate mai sus, tardivitatea formulării contestației. Curtea de apel constată că soluția primei instanțe, reținută ca temeinică și legală în apel, face inutilă cercetarea celorlalte motive de apel invocate de contestatoare, astfel cum au fost completate prin cererile depuse la data de 16 iunie 2009, respectiv la 23 iunie 2009. Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs, în termen legal, contestatoarea C.M.

Criticile formulate prin motivele de recurs pot fi structurate astfel: - Instanța de apel nu a reținut în nicio încheiere și nici în decizia pronunțată, înscrierea în fals împotriva Dispoziției nr. 737 din 19 decembrie 2006 a Primarului orașului Slănic Moldova; - Nu s-a reținut că la notificare nu au fost atașate actele de stare civilă ale moștenitorilor, care nu au dorit să facă dovada în acest sens; - Nu s-a reținut înscrierea în fals împotriva recomandatei poștale privind comunicarea Dispoziției nr. 737/2006, semnătura de primire neaparținând nici contestatoarei, nici mamei sale, fiind astfel în imposibilitatea de a formula contestația în termen; - Instanța fiind sesizată cu decesul lui S.D.I., avea obligația conform art. 243 și art. 155 C. proc.

civ., să ceară extrasul de deces din comuna natală; - Contestatoarea neavând apărător, instanța de apel era obligată să o ajute pentru aflarea adevărului în cauză. Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și având în vedere motivele de nelegalitate, expres și limitativ reglementate de dispozițiile art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este fondat. Astfel, recurenta-contestatoare invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susține în acest sens, că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 243 și art. 155 C. proc. civ., întrucât, sesizată fiind cu decesul intimatului S.D.I., nu a suspendat cauza și nici nu a solicitat extrasul de deces din localitatea de domiciliu a defunctului.

Cu privire la acest motiv de recurs, instanța supremă constată că potrivit dispozițiilor art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., judecata se suspendă de drept prin moartea uneia din părți, afară de cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a moștenitorilor. În speță, recurenta-contestatoare C.M. nu a făcut dovada faptului că intimatul S.D.I. ar fi decedat. Astfel, la primul termen de judecată acordat în apel la data de 16 septembrie 2009, recurenta contestatoare, în calitate de apelantă, a învederat instanței că numitul S.D.I. nu mai locuiește la adresa indicată și că, ar fi necesar a se face procedura prin publicitate, instanța de apel dispunând citarea acestei părți și prin afișare la ușa instanței.

La următorul termen de judecată din 4 noiembrie 2009, apelanta-contestatoare a învederat instanței de apel că a formulat acțiune prin care a solicitat declararea judecătorească a dispariției intimatului S.D.I., acțiune înregistrată pe rolul Judecătoriei Onești sub nr. 6931/270/2009, împrejurare în care, a solicitat suspendarea judecății prezentului dosar până la soluționarea dosarului aflat pe rolul Judecătoriei Onești. Instanța de apel a pus în vedere apelantei să depună la dosar copia actului de deces pentru S.D.I. și să formuleze cerere de introducere în cauză a moștenitorilor acestuia, pentru următorul termen de judecată. În acest context, se reține că pentru a opera suspendarea de plin drept a judecății, trebuie ca faptele ce duc la suspendare (moartea uneia din părți) să se producă în intervalul cuprins între momentul introducerii cererii de chemare în judecată și acela al închiderii dezbaterilor.

În speță, nu s-a dovedit moartea intimatului S.D.I. în acest interval, susținerile recurentei în acest sens, nefiind dovedite prin niciun mijloc de probă. Mai mult, aceasta nu s-a conformat dispozițiilor instanței de apel de a depune copia actului de deces, iar procedura de citare cu intimatul pentru termenul la care s-a judecat pricina în apel (09 decembrie 2009), a fost legal îndeplinită (a se vedea fila 62 dosar apel). Art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. are în vedere ipoteza în care partea cu care s-a legat, în mod legal, procesul, a decedat ulterior introducerii acțiunii. Cum în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în mod corect, instanța de apel nu a făcut aplicarea acestui text de lege.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 155 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a înlătura această critică, observând că în calea de atac a apelului nu s-a pus problema amânării judecății în temeiul învoielii părților, după cum nu s-a pus problema suspendării judecății în condițiile art. 155 1 C. proc. civ., această măsură a suspendării fiind facultativă ci nu obligatorie pentru instanță. În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 178 și art. 184 C. proc.

civ., având în vedere că nu s-a declanșat procedura verificării de scripte, Înalta Curte constată că partea a contestat semnătura de pe recipisa poștală de primire a Dispoziției nr. 737/2006, printr-o cerere depusă la dosar prin serviciul Registratură al instanței de apel, la data de 26 octombrie 2009. La următorul termen de judecată acordat la 4 noiembrie 2009, apelanta contestatoare – prezentă personal – nu a mai susținut această cerere, astfel cum reiese din încheierea de ședință de la acea dată, care nu a fost rectificată sau îndreptată, iar la termenul la care s-a judecat pricina - 09 decembrie 2009, aceasta a lipsit. În acest context, instanța de apel a apreciat înscrisul la momentul deliberării, în raport de toate actele și lucrările dosarului.

Asupra excepției de tardivitate s-a reținut că prin adresa nr. 12224 din 20 decembrie 2006 a Primăriei orașului Slănic Moldova, s-a transmis recurentei - contestatoare C.M. Dispoziția Primarului nr. 737 din 19 decembrie 2006. Conform recipisei de confirmare a primirii scrisorii recomandate din data de 22 decembrie 2006, actul menționat a fost primit sub semnătură de către mama contestatoarei, la domiciliul indicat din județul Bacău. Având în vedere că s-a formulat contestație împotriva dispoziției primarului, mai sus menționată, abia la data de 23 iulie 2007, cu mult peste termenul legal de 30 de zile de la comunicare, prevăzut de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în mod corect s-a respins ca tardivă contestația astfel formulată.

Din această perspectivă, a soluționării procesului pe excepția tardivității formulării contestației, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune examinarea celorlalte critici formulate și care vizează chestiuni de fond, cum ar fi evaluarea imobilului prin raportul de expertiză întocmit în cauză, sau atașarea actelor de stare civilă ale moștenitorilor la notificare. Recurenta-reclamantă invocă prin motivele de recurs și că nu s-au respectat dispozițiile art. 129 C. proc. civ., privind exercitarea rolului activ al judecătorului cauzei pentru aflarea adevărului. Critica nu poate fi primită, întrucât rolul activ al judecătorului trebuie înțeles în contextul asigurării unui echilibru cu principiul disponibilității și cel al contradictorialității părților în proces.

În cauză, obligația de a-și proba susținerile revenea reclamantei în condițiile art. 1169 C. civ. Aceasta, însă, contrar celor susținute, nu s-a conformat dispozițiilor instanței de apel de la fiecare termen de judecată, iar la termenul la care s-a judecat pricina, respectiv 9 decembrie 2009, apelanta-reclamantă nu s-a prezentat. Având în vedere toate aceste considerente, în raport de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă C.M. împotriva deciziei civile nr. 141 din 9 decembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi 1 iulie 2010.