ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3595/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia nr. 50 A din 3 aprilie 2009, Curtea de Apel Tg. Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, a respins apelul formulat de reclamanții D.Z., S.A. , K.E. și Z.N. (continuat prin moștenitorii Z.M. și Z.L.) împotriva sentinței civile nr. 4101 din 5 decembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Harghita. Instanța de apel a reținut, în esență, că prin acțiunea dedusă judecății, înregistrată la data de 28 aprilie 2006 la Tribunalul Harghita, reclamanții au solicitat să se constate că titlul lor este preferabil față de cel deținut de pârâta S.N.C.R. România și filiala Harghita, având în vedere că naționalizarea imobilului a fost ilegală, în drept fiind invocate dispozițiile Legii nr. 213/1998, de H.G.

nr. 11 din 29 ianuarie 1997, de art. 480, art. 481 C. civ. și art. 112-114 C. proc. civ. Curtea a constatat, pe de altă parte, că reclamanții au întreprins demersuri prin care, în temeiul Legii nr. 10/2001 au solicitat măsuri reparatorii pentru același imobil, demersuri care s-au finalizat prin decizia nr. 815/A din 19 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin care li s-a stabilit dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, reprezentând diferența dintre valoarea de piață a imobilului și valoarea despăgubirilor deja acordate în temeiul Legii nr. 112/1995. S-a conchis astfel că reclamanții urmăresc prin două căi diferite acordarea unei duble reparații pentru prejudiciul cauzat prin naționalizarea imobilului.

Î mpotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta K.E. solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului său și implicit a acțiunii introductive de instanță. A susținut că decizia atacată este întemeiată, întrucât nu este de acord cu măsurile reparatorii prin echivalent acordate pentru imobilul în litigiu, considerând că se impune restituirea bunului în natura. In drept, recursul a fost încadrat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Referitor la calea de atac dedusă judecății, cu privire la care s-a invocat nulitatea pentru nemotivarea în conformitate cu prevederile art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., se constată următoarele: Recursul este o cale extraordinară de atac prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept, fiind astfel o cale de atac de reformare, nesuspensivă de executare și, în principiu, nedevolutivă.

Aceste atribute ale recursului determină ca motivele pentru care poate fi exercitat să fie expres și limitativ prevăzute de lege, cele nouă motive prevăzute de art. 304 C. proc. civ. fiind singurele ce pot fi valorificate prin intermediul acestei căi de atac. Motivarea recursului se realizează prin indicarea punctuală a cazului de casare incident și precizarea greșelii de judecată subsumată acestuia, care va fi dezvoltată în cadrul criticilor formulate. Nemotivarea ori motivarea evazivă, echivocă, imprecisă, cu caracter general, care face imposibilă încadrarea într-unui din motivele de casa prevăzute de art. 304 C. proc. civ. este sancționată cu nulitatea, în afara cazului în care din cererea de recurs nu rezultă existența unor motive de ordine publică, împrejurare în care, în virtutea rolului activ și a prerogativelor recunoscute de lege, instanța va proceda, din oficiu, la o atare încadrare.

În speță, chiar dacă recurenta a încadrat, formal, recursul în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticile formulate nu se circumscriu nici uneia dintre cazurile de casare reglementate de textul legal invocat. Așa cum rezultă din cuprinsul cererii de recurs, reclamanta s-a rezumat a arăta că nu este de acord cu măsurile reparatorii prin echivalent, fără a explicita motivele pentru care hotărârea atacată este lipsită de temei legal sau care este textul legal pe care instanța 1-a încălcat ori aplicat greșit. Susținerile reclamantei, formulate în termeni generali și lipsite de argumente juridice viabile, nu pot îmbrăca caracterul unor critici la adresa considerentelor de drept reținute de instanța de apel în justificarea soluției de respingere a apelului, neputând fi astfel calificate drept motive de recurs.

Ca urmare, având în vedere că recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv impus de art. 304 C. proc. civ., iar criticile recurentei nu se circumscriu acestui cadru legal, în temeiul art. 306 alin. (1) C. proc. civ. se va constata nulitatea căii de atac dedusă judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamanta K.E. împotriva deciziei nr. 50 A din 03 aprilie 2009 a Curții de Apel Tg. Mureș, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iunie 2010.