ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3595/2010

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin decizia nr. 50 A din 3 aprilie

2009, Curtea de Apel Tg. Mureș,

secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, a

respins apelul formulat de reclamanții D.Z., S.A.

, K.E. și Z.N. (continuat prin moștenitorii Z.M.

și Z.L.) împotriva sentinței civile nr. 4101

din 5 decembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Harghita.

Instanța de apel a reținut, în esență, că prin acțiunea dedusă

judecății, înregistrată la data de 28 aprilie 2006

la Tribunalul Harghita,

reclamanții

au solicitat să se constate că titlul lor este preferabil față de

cel deținut de

pârâta S.N.C.R. România și filiala Harghita, având în vedere că naționalizarea

imobilului a fost

ilegală,

în drept fiind invocate dispozițiile Legii nr. 213/1998, de H.G.

nr. 11 din 29 ianuarie 1997, de art. 480, art. 481 C. civ. și art. 112-114

C. proc. civ.

Curtea a constatat, pe

de altă parte, că reclamanții au întreprins demersuri prin care, în temeiul

Legii nr. 10/2001 au solicitat măsuri

reparatorii

pentru același imobil, demersuri care s-au finalizat prin

decizia nr. 815/A din 19 decembrie 2007 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin care li s-a stabilit

dreptul la măsuri

reparatorii prin

echivalent, reprezentând diferența dintre valoarea de

piață a imobilului și valoarea despăgubirilor deja

acordate în temeiul

Legii nr. 112/1995.

S-a conchis astfel că

reclamanții urmăresc prin două căi diferite

acordarea unei duble

reparații pentru prejudiciul cauzat prin naționalizarea imobilului.

Î

mpotriva acestei hotărâri a declarat

recurs reclamanta K.E.

solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei atacate în

sensul admiterii apelului său și implicit a acțiunii introductive de

instanță.

A susținut că decizia atacată este întemeiată,

întrucât nu este de

acord cu

măsurile reparatorii prin echivalent acordate pentru imobilul

în litigiu, considerând că se impune

restituirea bunului în natura.

In drept, recursul a fost încadrat pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Referitor la calea de

atac dedusă judecății, cu privire la care s-a

invocat nulitatea pentru nemotivarea în conformitate cu prevederile

art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., se

constată următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac

prin care se supune

cenzurii judiciare a instanței

competente controlul conformității

hotărârii

atacate cu regulile de drept, fiind astfel o cale de atac de

reformare, nesuspensivă de executare și, în

principiu, nedevolutivă.

Aceste atribute ale recursului determină

ca motivele pentru care

poate

fi exercitat să fie expres și limitativ prevăzute de lege, cele nouă motive

prevăzute de art. 304 C. proc. civ. fiind singurele ce pot

fi valorificate prin intermediul acestei căi de atac.

Motivarea recursului se realizează prin

indicarea punctuală a

cazului

de casare incident și precizarea greșelii de judecată subsumată

acestuia, care va fi dezvoltată în cadrul

criticilor formulate.

Nemotivarea ori motivarea evazivă, echivocă, imprecisă, cu

caracter general, care face imposibilă încadrarea

într-unui din motivele

de casa prevăzute de art. 304 C. proc. civ. este

sancționată cu

nulitatea, în afara cazului în care din

cererea de recurs nu rezultă existența unor motive de ordine publică,

împrejurare în care, în

virtutea rolului

activ și a prerogativelor recunoscute de lege, instanța va

proceda, din

oficiu, la o atare încadrare.

În speță, chiar dacă recurenta a încadrat, formal, recursul

în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticile formulate nu se

circumscriu nici uneia dintre cazurile de casare reglementate de textul legal

invocat.

Așa cum rezultă din cuprinsul cererii de

recurs, reclamanta s-a

rezumat a arăta că nu este de acord

cu măsurile reparatorii prin

echivalent,

fără a explicita motivele pentru care hotărârea atacată este

lipsită de

temei legal sau care este textul legal pe care instanța 1-a încălcat ori

aplicat greșit.

Susținerile reclamantei, formulate în

termeni generali și lipsite de

argumente

juridice viabile, nu pot îmbrăca caracterul unor critici la

adresa considerentelor de drept reținute de instanța de apel în

justificarea soluției de respingere a apelului,

neputând fi astfel calificate

drept motive de recurs.

Ca urmare, având în vedere că recursul nu poate fi analizat în afara

cadrului restrictiv impus de art. 304 C. proc. civ., iar

criticile recurentei nu se circumscriu acestui

cadru legal, în temeiul

art. 306

alin. (1) C. proc. civ. se va constata nulitatea căii de atac

dedusă

judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamanta K.E.

împotriva deciziei nr. 50 A din 03 aprilie 2009 a

Curții de Apel Tg. Mureș,

secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iunie 2010.