ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 350/2010

Deliberând asupra recursului civil de față;

Din examinarea actelor dosarului, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Tribunalul Constanța, secția civilă, la 11 octombrie 2005, reclamanta B.R. a

solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta SC V.B. SA, să se dispună anularea

deciziei nr. 289 din 16 septembrie 2005, emisă de aceasta, și să i se restituie

în natură imobilul format din teren în suprafață de 10.000 mp și construcții,

situat în orașul Basarabi, județul Constanța, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat

că prin decizia contestată, pârâta i-a comunicat, invocând dispozițiile art. 20,

art. 24 și art. 27 din Legea 10/2001, că urmează să se adreseze Ministerului

Agriculturii și Dezvoltării Rurale – Agenția Domeniilor Statului, decizia fiind

nelegală întrucât a solicitat prin notificarea nr. 2181 din 13 august 2001,

înregistrată la B.E.J. S.A.C., restituirea imobilului aflat în incinta fermei 2

ce aparține pârâtei, imobil ce a aparținut autorului său, G.N., conform

jurnalului de transmitere în posesie al Tribunalului Constanța S.II., nr. 5915/1946.

Prin întâmpinare pârâta a invocat

excepțiile inadmisibilității acțiunii și a lipsei calității procesuale pasive,

excepții respinse ca nefondate prin încheierea de ședință motivată din 13

ianuarie 2006.

Tribunalul Constanța, secția civilă, prin

sentința nr. 1795 din 9 octombrie 2007, a admis acțiunea formulată de

reclamanta B.R., a dispus anularea deciziei nr. 289 din 16 septembrie 2005,

emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să restituie în natură reclamantei

imobilul teren în suprafață de 10.000 mp, situat în orașul Basarabi și

construcțiile edificate pe acesta, identificate în anexa la raportul de

expertiză efectuat de expert M.V.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima

instanță a reținut că reclamanta a făcut dovada că are calitatea de persoană

îndreptățită la restituire conform Legii nr. 10/2001 și că pârâta are calitatea

de unitate deținătoare, terenul aflându-se în patrimoniul său potrivit

certificatului de atestare a dreptului de proprietate depus la dosar (fila

160).

Împotriva sentinței menționate a declarat

apel pârâta SC V.B. SA, susținând că soluția primei instanțe nu este motivată

în ceea ce privește apărarea sa în sensul că este o societate privatizată

înainte de adoptarea Legii nr. 10/2001 și că, în speță, sunt incidente

dispozițiile art. 27.

Curtea de Apel Constanța, secția civilă,

minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, prin decizia nr. 105/C

din 12 mai 2008, a respins ca nefondat apelul pârâtei, reținând în esență, că

imobilul a cărui restituire a solicitat reclamanta face parte din categoria

celor prevăzute de dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea 10/2001, fiind

exceptat de la aplicarea dispozițiilor art. 27, iar pârâta are calitatea de

unitate deținătoare.

Împotriva deciziei menționate a declarat recurs,

în termenul legal, pârâta SC V.B. SA, criticând-o ca nelegală pentru motivul

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Dezvoltând motivele de recurs, pârâta a susținut

că fosta SC V.V.M. SA a făcut obiectul procesului de privatizare a societăților

din domeniul agriculturii, proces finalizat în luna decembrie a anului 2000,

prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 90 din 19

decembrie 2000.

S-a arătat că, având în vedere că SC V.B.

SA era, la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, o societate

privatizată, eventualelor revendicări ale persoanelor îndreptățite fiindu-le aplicabile

dispozițiile art. 27 din lege, iar instituția căreia trebuia să i se adreseze

reclamanta fiind Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, conform art. 24

alin. (1).

Intimata reclamantă S. (fostă B.)R. a

formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Examinând criticile formulate de pârâta

recurentă, raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va

constata că recursul este fondat pentru considerentele ce succed.

Pârâta recurentă SC V.B. SA, fostă SC

V.V.M. SA a făcut obiectul procesului de privatizare, finalizat prin încheierea

contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 90 din 19 decembrie 2000 cu

Ministerul Agriculturii și Alimentației.

Deși prima instanță, urmare a raportului

de expertiză efectuat în cauză a reținut că imobilul ce a făcut obiectul

notificării adresate pârâtei și a cărei restituire s-a solicitat, se află pe

teritoriul fermelor 1, 2 aparținând acesteia, nu a analizat și nu a stabilit

modul de preluare al imobilului de la autorul reclamantei, pentru a constata

aplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și din perspectiva Deciziei nr.

830/2008 a Curții Constituționale.

Nici instanța de apel nu a făcut vreo

referire la temeiul preluării imobilului în litigiu, pentru a se putea stabili

dacă sunt incidente dispozițiile art. 29 (fost art. 27) în forma aplicabilă de

la data de 2 septembrie 2005, având în vedere că acțiunea a fost introdusă la

Tribunalul Constanța, la 11 octombrie 2005. În soluționarea cauzei prezintă

importanță valabilitatea titlului de preluare a imobilului de către stat, acest

lucru influențând competența de soluționare a notificării și natura măsurilor

reparatorii ce pot fi acordate în temeiul Legii nr. 10/2001.

În consecință, pentru a se stabili

modul de preluare al imobilului solicitat prin notificare și, raportat la acest

aspect, pentru a se verifica aplicabilitatea dispozițiilor legale menționate,

având în vedere că societatea recurentă este o societate comercială integral

privatizată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, Curtea urmează

ca, în temeiul art. 313 C. proc. civ., să caseze decizia recurată, precum și

sentința civilă nr. 1795 din 19 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul

Constanța și să trimită cauza spre rejudecare aceluiași tribunal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta SC

V.B. SA împotriva deciziei nr. 105 C din 12 mai 2008 a Curții de Apel

Constanța, secția civilă minori și familie, litigii de muncă și asigurări

sociale.

Casează decizia atacată, precum și

sentința nr. 1795 din 19 octombrie 2007 a Tribunalului Constanța, secția civilă,

și trimite cauza spre rejudecare, aceluiași tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie

2010.