ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6000/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanța reclamanții I.V., I.F., B.E. și N.G.I. au formulat contestație împotriva deciziei nr. 1137 din 10 august 2001 emisă de intimata F. Constanța, solicitând anularea deciziei și restituirea în natură a imobilului, construcție, situat în localitatea Chirnogeni, județul Constanța. În motivarea cererii au arătat că imobilul a fost proprietatea autorului lor, I.R. Imobilul a fost expropriat în baza Decretului nr. 83/1949 în urma dislocării lui I.R. din comuna Chirnogeni. La data exproprierii imobilul a avut destinația de casă de locuit, apoi cantină și bucătărie.

Reclamanții au notificat intimata conform procedurii instituite de Legea nr. 10/2001, însă aceasta le-a remis notificarea, fără o ofertă de restituire prin echivalent deoarece imobilul a fost dobândit legal în patrimoniul F. Tribunalul Constanța, prin sentința civilă nr. 218 din 13 februarie 2003 a admis acțiunea, a respins excepțiile invocate și a dispus restituirea imobilului. Instanța de fond a respins excepțiile prematurității și inadmisibilității cererii întrucât reclamanții au parcurs procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 10/2001 și a reținut că din rapoartele de expertiză și contraexpertiză efectuate în cauză rezultă că imobilul revendicat nu este o clădire nouă, iar reparațiile, demolările și extinderile nu l-au transformat într-un imobil nou, motiv pentru care s-a admis cererea de restituire în natură.

Instanța a respins cererea de instituire a dreptului de retenție formulată de pârâtă reținând că aceasta nu a făcut dovada unei creanțe exigibile împotriva reclamanților. Împotriva sentinței a declarat apel pârâta arătând că: - imobilul revendicat este o construcție nouă edificată din elemente de zidărie, piatră și BCA pe fundația unei clădiri din chirpici; - deoarece imobilul a fost transformat în totalitate reclamanții au dreptul la măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor bănești, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 18 C din Legea nr. 10/2001, - în mod nelegal au fost respinse excepția prematurității cererii și cererea de instituire a dreptului de retenție.

Prin decizia civilă nr. 24 C din 12 ianuarie 2004 Curtea de Apel Constanța a respins apelul ca nefondat reținând că prin raportul de contraexpertiză efectuat la cererea apelantei s-a concluzionat, în mod indubitabil, că adăugările făcute de-a lungul timpului la imobil nu ating pragul minim de 50% impus de lege astfel încât să apară premisele unui imobil nou edificat, iar plusul global de valoare adus construcției preluate inițial este de 46,19%. Ca atare, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 18 C din Legea nr. 10/2001. În mod corect s-a respins excepția prematurității cererii deoarece reclamanții au formulat contestație după ce unitatea deținătoare a soluționat notificarea prin decizia nr. 1137 din 10 august 2001 și cererea privind instituirea dreptului de retenție care este admisibilă doar în situația în care debitorul are o creanță certă, lichidă și exigibilă în legătură cu bunul și are posesia acestuia.

Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta F. Constanța în temeiul art. 304 pct. 4, 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ. pentru următoarele motive: - instanța nu a motivat respingerea excepției inadmisibilității cererii; - din cuprinsul expertizei efectuată în apel rezultă clar că F. a executat lucrări de 1.043.473.191 lei, având deci o creanță certă și lichidă dar exigibilă din momentul punerii în executare a hotărârii; - ținând seama de faptul că lucrările efectuate de F. sunt de 1.043.473.191 lei, că cele 5 jumătăți de pereți inițiali nu valorează nici 50.000.000 lei (Nota supliment de expertiză, pag. 10), iar reclamanții au deținut o casă de locuit, care, în prezent, este o brutărie modernă, au fost încălcate grav dispozițiile art. 10 pct. 1 art. 18 pct. 5 și art. 27 pct. 3 din Legea nr. 10/2001 și art. 18.3 din Normele metodologice aprobate prin H.G.

nr. 498/2003; - Prefectura județului Constanța este competentă să soluționeze cererea reclamanților privind acordarea despăgubirilor bănești; - instanțele nu s-au pronunțat asupra anexei la autorizația de construire nr. 4526/1985 care prevede la pct. 2 „este amenajată într-o construcție existentă executată din zidărie și chirpici”. Recursul este fondat. Analizând cele 3 rapoarte de expertiză efectuate în cauză s-a constatat că acestea nu sunt concordante, nerelevând cu exactitate dacă imobilul în litigiu este unul nou, așa cum în mod constant a susținut recurenta pârâtă pe parcursul procesului, edificat pe fundațiile și pereții portanți de zidărie ai vechii clădiri, sau este aceeași clădire căreia i s-au adus unele îmbunătățiri.

Astfel, primul raport de expertiză, filele 102-104 dosar fond, conchide că imobilul a fost extins pe latura de nord și demolat pe latura de vest, fără a preciza cât la sută din imobilul inițial reprezintă extinderile efectuate ulterior. În raportul de contraexpertiză, filele 176-231 dosar fond, se precizează că din vechea clădire se regăsește structura de rezistență formată din funcții și pereți din zidărie și piatră, iar camerele de pe laturile de este și vest au fost demolate. În final, se concluzionează superfluu că nu este o clădire nouă, ca dovadă fiind fisurile apărute la zidurile vechi. Cel de-al treilea raport de expertiză, filele 75-100 dosar apel, precizează că extinderile efectuate de recurentă ocupă suprafața de 90,59 mp, reprezentând 43,27% din suprafața construită inițial, experții considerând că imobilul inițial și-a păstrat identitatea întrucât adăugirile nu ating pragul minim de 50% impus de lege care să-l transforme într-un imobil nou.

De remarcat este faptul că nici un raport de expertiză nu a stabilit dacă imobilul și-a păstrat identitatea și în funcție de destinația sa, având în vedere că la expropriere era casă de locuit, iar în prezent, în urma extinderilor efectuate de-a lungul timpului a fost transformat într-o bucătărie. Nefiind stabilite pe deplin aceste împrejurări de fapt pentru a se putea hotărî asupra fondului, conform art. 314 C. proc. civ. se va casa decizia instanței de apel și se va trimite cauza pentru rejudecare apelului la Curtea de Apel Constanța. Este necesar a se completa probele existente cu o nouă expertiză de specialitate care să stabilească fără echivoc dacă imobilul revendicat este identic cu cel preluat de la autorul intimaților sau nu, avându-se în vedere aspectele relevate mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta F. Constanța împotriva deciziei civile nr. 24 C din 12 ianuarie 2004 a Curții de Apel Constanța, secția civilă. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Constanța. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 7 iulie 2005.