ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6000/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Tribunalul Constanța reclamanții I.V., I.F., B.E. și N.G.I. au formulat

contestație împotriva deciziei nr. 1137 din 10 august 2001 emisă de intimata F.

Constanța, solicitând anularea deciziei și restituirea în natură a imobilului,

construcție, situat în localitatea Chirnogeni, județul Constanța.

În motivarea cererii au arătat că

imobilul a fost proprietatea autorului lor, I.R. Imobilul a fost expropriat în

baza Decretului nr. 83/1949 în urma dislocării lui I.R. din comuna Chirnogeni.

La data exproprierii imobilul a avut

destinația de casă de locuit, apoi cantină și bucătărie.

Reclamanții au notificat intimata

conform procedurii instituite de Legea nr. 10/2001, însă aceasta le-a remis

notificarea, fără o ofertă de restituire prin echivalent deoarece imobilul a

fost dobândit legal în patrimoniul F.

Tribunalul Constanța, prin sentința

civilă nr. 218 din 13 februarie 2003 a admis acțiunea, a respins excepțiile

invocate și a dispus restituirea imobilului.

Instanța de fond a respins

excepțiile prematurității și inadmisibilității cererii întrucât reclamanții au

parcurs procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 10/2001 și a reținut că din

rapoartele de expertiză și contraexpertiză efectuate în cauză rezultă că

imobilul revendicat nu este o clădire nouă, iar reparațiile, demolările și

extinderile nu l-au transformat într-un imobil nou, motiv pentru care s-a admis

cererea de restituire în natură.

Instanța a respins cererea de

instituire a dreptului de retenție formulată de pârâtă reținând că aceasta nu a

făcut dovada unei creanțe exigibile împotriva reclamanților.

Împotriva sentinței a declarat apel

pârâta arătând că:

- imobilul revendicat este o

construcție nouă edificată din elemente de zidărie, piatră și BCA pe fundația

unei clădiri din chirpici;

- deoarece imobilul a fost

transformat în totalitate reclamanții au dreptul la măsuri reparatorii sub

forma despăgubirilor bănești, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 18 C

din Legea nr. 10/2001,

- în mod nelegal au fost respinse

excepția prematurității cererii și cererea de instituire a dreptului de

retenție.

Prin decizia civilă nr. 24 C din 12

ianuarie 2004 Curtea de Apel Constanța a respins apelul ca nefondat reținând că

prin raportul de contraexpertiză efectuat la cererea apelantei s-a

concluzionat, în mod indubitabil, că adăugările făcute de-a lungul timpului la

imobil nu ating pragul minim de 50% impus de lege astfel încât să apară

premisele unui imobil nou edificat, iar plusul global de valoare adus construcției

preluate inițial este de 46,19%. Ca atare, nu sunt aplicabile dispozițiile art.

18 C din Legea nr. 10/2001.

În mod corect s-a respins excepția

prematurității cererii deoarece reclamanții au formulat contestație după ce

unitatea deținătoare a soluționat notificarea prin decizia nr. 1137 din 10

august 2001 și cererea privind instituirea dreptului de retenție care este

admisibilă doar în situația în care debitorul are o creanță certă, lichidă și

exigibilă în legătură cu bunul și are posesia acestuia.

Împotriva deciziei a declarat recurs

pârâta F. Constanța în temeiul art. 304 pct. 4, 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ. pentru

următoarele motive:

- instanța nu a motivat respingerea

excepției inadmisibilității cererii;

- din cuprinsul expertizei efectuată

în apel rezultă clar că F. a executat lucrări de 1.043.473.191 lei, având deci

o creanță certă și lichidă dar exigibilă din momentul punerii în executare a

hotărârii;

- ținând seama de faptul că

lucrările efectuate de F. sunt de 1.043.473.191 lei, că cele 5 jumătăți de

pereți inițiali nu valorează nici 50.000.000 lei (Nota supliment de expertiză,

pag. 10), iar reclamanții au deținut o casă de locuit, care, în prezent, este o

brutărie modernă, au fost încălcate grav dispozițiile art. 10 pct. 1 art. 18

pct. 5 și art. 27 pct. 3 din Legea nr. 10/2001 și art. 18.3 din Normele

metodologice aprobate prin H.G. nr. 498/2003;

- Prefectura județului Constanța

este competentă să soluționeze cererea reclamanților privind acordarea

despăgubirilor bănești;

- instanțele nu s-au pronunțat

asupra anexei la autorizația de construire nr. 4526/1985 care prevede la pct. 2

„este amenajată într-o construcție existentă executată din zidărie și

chirpici”.

Recursul este fondat.

Analizând cele 3 rapoarte de

expertiză efectuate în cauză s-a constatat că acestea nu sunt concordante,

nerelevând cu exactitate dacă imobilul în litigiu este unul nou, așa cum în mod

constant a susținut recurenta pârâtă pe parcursul procesului, edificat pe

fundațiile și pereții portanți de zidărie ai vechii clădiri, sau este aceeași

clădire căreia i s-au adus unele îmbunătățiri.

Astfel, primul raport de expertiză,

filele 102-104 dosar fond, conchide că imobilul a fost extins pe latura de nord

și demolat pe latura de vest, fără a preciza cât la sută din imobilul inițial

reprezintă extinderile efectuate ulterior.

În raportul de contraexpertiză,

filele 176-231 dosar fond, se precizează că din vechea clădire se regăsește

structura de rezistență formată din funcții și pereți din zidărie și piatră,

iar camerele de pe laturile de este și vest au fost demolate. În final, se

concluzionează superfluu că nu este o clădire nouă, ca dovadă fiind fisurile

apărute la zidurile vechi.

Cel de-al treilea raport de

expertiză, filele 75-100 dosar apel, precizează că extinderile efectuate de

recurentă ocupă suprafața de 90,59 mp, reprezentând 43,27% din suprafața

construită inițial, experții considerând că imobilul inițial și-a păstrat

identitatea întrucât adăugirile nu ating pragul minim de 50% impus de lege care

să-l transforme într-un imobil nou.

De remarcat este faptul că nici un

raport de expertiză nu a stabilit dacă imobilul și-a păstrat identitatea și în

funcție de destinația sa, având în vedere că la expropriere era casă de locuit,

iar în prezent, în urma extinderilor efectuate de-a lungul timpului a fost transformat

într-o bucătărie.

Nefiind stabilite pe deplin aceste

împrejurări de fapt pentru a se putea hotărî asupra fondului, conform art. 314 C.

proc. civ. se va casa decizia instanței de apel și se va trimite cauza pentru

rejudecare apelului la Curtea de Apel Constanța.

Este necesar a se completa probele

existente cu o nouă expertiză de specialitate care să stabilească fără echivoc

dacă imobilul revendicat este identic cu cel preluat de la autorul intimaților

sau nu, avându-se în vedere aspectele relevate mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta F. Constanța împotriva deciziei

civile nr. 24 C din 12 ianuarie 2004 a Curții de Apel Constanța, secția civilă.

Casează decizia atacată și trimite

cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Constanța.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 7 iulie 2005.