ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1695/2010

Asupra

recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei sectorului 1 București la data de 22 august 2006, reclamanta G.M.A.R.

s-a adresat instanței, formulând cerere de chemare în judecată împotriva

pârâților C.S., C.A. și N.C., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să

se dispună obligarea pârâților să-i lase în deplină proprietate și liniștită

posesie imobilul reprezentând apartamentul nr. 1 situat în București, sector 1.

Prin sentința civilă nr. 4316 din 20

martie 2007 pronunțată de Judecătoria sector 1 București în dosarul nr.

26194/29/2006, a fost admisă excepția lipsei capacității procesuale de

folosință a pârâtei N.C. și fiind respinsă cererea reclamantei împotriva

acesteia, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de capacitate

procesuală de folosință; a fost respinsă excepția inadmisibilității cererii, ca

neîntemeiată și a fost respinsă cererea formulată de reclamanta G.M.A.R., în

contradictoriu cu pârâții C.S. și C.A.

Prin decizia civilă nr. 1592 din 4

decembrie 2007, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis apelul

declarat de reclamantă, a schimbat în parte sentința civilă nr. 4316 din 20

martie 2007 pronunțată de Judecătoria sector 1 București, în sensul că s-a

admis acțiunea civilă în revendicare formulată de reclamantă împotriva

pârâților C.S. și C.A., și s-a dispus obligarea acestora să-i lase în deplină

proprietate și liniștită posesie imobilul ce a format obiectul contractului de

vânzare-cumpărare nr. 1837/20863/1996.

Pentru a se pronunța astfel, instanța

de apel a reținut că titlul reclamantei este preferabil, fiind mai bine

caracterizat întrucât este mai vechi decât al pârâților și provine de la o persoană

care a avut, la rândul său, calitatea de proprietar, iar titlul pârâților provine

de la un subiect de drept (Municipiul București), în patrimoniul căruia

imobilul a intrat fără titlu valabil, în baza dispozițiilor Decretului nr.

92/1950.

Împotriva deciziei civile respective,

la data de 25 februarie 2008, au declarat recurs pârâții C.S. și C.A., solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei civile recurate și menținerea ca legală

și temeinică a hotărârii primei instanțe, invocând, în drept, aplicarea prevederilor

art. 304 pct. 7și 9 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 862 din 29

mai 2008 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori

și familie, a respins excepțiile invocate de recurenți, având ca obiect

necompetența materială a instanței de judecată în raport de prevederile art. 4 C.

proc. civ.; excepția uzucapiunii, și anume prescripția achizitivă, ca mod de dobândire

a dreptului de proprietate, precum și excepția inadmisibilității acțiunii în

revendicare.

S-a respins cererea de suspendare a

cauzei, solicitată în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

S-a respins, ca nefondat, recursul

declarat de pârâții C.S. și C.A., în contradictoriu cu intimata-reclamantă G.M.A.R.

Împotriva acestei ultime decizii,

pronunțată de Curtea de Apel București, ca instanță de recurs, la data de 13

iunie 2008, au declarat recurs pârâții C.S. și C.A., solicitând casarea

deciziei atacate și trimiterea cauzei pentru soluționare în primă instanță,

pentru efectuarea unei expertize tehnice de evaluare a imobilului aflat în

litigiu, competența de soluționare a litigiului urmând să se stabilească în

funcție de valoarea apartamentului.

În drept, s-au invocat prevederile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Prin motivele de recurs depuse odată

cu cererea, recurenții au susținut că în mod greșit Curtea de Apel București a

respins excepția de ordine publică privind competența materială a instanțelor

ce au judecat pricina.

În acest sens, s-a susținut că la

termenul din 22 mai 2008 s-a discutat pentru prima oară excepția necompetenței

materiale a instanțelor ce au judecat pricina, valoarea imobilului aflat în

litigiu fiind de peste 500.000 lei, astfel încât cauza trebuia soluționată, în

primă instanță, de către Tribunalul Municipiului București și nu de Judecătoria

sector 1 București.

Celelalte critici formulate de

recurenți au vizat modul de soluționare de către instanța de recurs a

celorlalte excepții ce au fost invocate de pârâți, respingerea cererii de

suspendare a cauzei, precum și modul de rezolvare, pe fond, a recursului

declarat de acestea.

La data de 30 noiembrie 2009,

intimata G.M.A.R. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția

inadmisibilității recursului declarat de pârâți, în condițiile în care decizia

atacată este irevocabilă.

Analizând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte va reține, ca fiind întemeiată, excepția

inadmisibilității recursului declarat de pârâți, excepție invocată de

intimata-reclamantă, prin întâmpinare, avându-se în vedere următoarele

considerente :

Potrivit art. 299 C. proc. civ.,

sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel,

precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile

prevăzute de lege.

Se reține astfel din aceste

dispoziții legale că hotărârile pronunțate de curțile de apel cu ocazia

soluționării recursurilor nu mai pot fi atacate din nou cu recurs, întrucât nu

se regăsesc în aceste prevederi legale, iar, pe de altă parte, aceste hotărâri

sunt irevocabile, astfel cum prevăd dispozițiile art. 377 pct. 4 C. proc. civ.

În cauză, constatându-se că pârâții

au uzat de calea de atac a recursului, față de principiul unicității care

funcționează în materia căilor de atac, precum și al dublului grad de

jurisdicție, se reține că al doilea recurs declarat de părți, este inadmisibil

și urmează să fie respins, ca atare.

În cauză, pricina a parcurs cele

două grade de jurisdicție prin judecarea acesteia de către trei instanțe: de

fond, de apel și de recurs, astfel încât calea de atac a recursului, folosită

de pârâți pentru a doua oară, apare ca un „recurs la recurs”, ceea ce este,

inadmisibil.

Față de cele arătate, este de prisos

a se cerceta motivele formulate de pârâți, legate de fondul cauzei, astfel

încât, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de pârâții C.S. și C.A. ( moștenitor, C.A.M. ).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat

de pârâții C.S. și C.A.M. împotriva deciziei nr. 862 din 29 mai 2008 a Curții

de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 12 martie 2010.