ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7741/2008

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, a reținut următoarele: Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 9 iunie 2006, contestatorii B.V.V. și B.S.M. au chemat în judecată intimata Primăria Municipiului Ploiești prin primar, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea dispoziției nr. 2577 din 3 mai 2006 emisă de intimată și restituirea în natură a terenului în suprafață de 800 mp situat în Ploiești. În motivarea acțiunii, contestatorii au susținut că în mod greșit le-a fost respinsă cererea de restituire în natură a terenului pe motivul că nu s-a făcut dovada proprietății asupra imobilului revendicat, deoarece deposedarea trebuie dovedită de instituția notificată și că în mod neîntemeiat s-a susținut că nu au făcut dovada calității de moștenitor al defunctului B.V.V.

deoarece această calitate de succesori în drepturi s-a făcut prin actele depuse la dosar. Ulterior, contestatorul B.V.V. a arătat că din eroare a fost menționată ca și contestatoare și numita B.S.M., aceasta fiind decedată încă din anul 2003, și a precizat că față de concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză solicită acordarea de despăgubiri pentru terenul ce face obiectul prezentei contestații și nu mai solicită restituirea în natură. Prin sentința civilă nr. 459 din 19 martie 2007 Tribunalul Prahova a respins contestația ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin actul dotal încheiat în anul 1924, A.D. a primit drept dotă un corp de casă, compus dintr-un loc de casă de circa 550 mp și clădire, imobil ce a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950.

Prin hotărârea nr. 21/1999, în baza Legii nr. 112/195 s-a constatat dreptul petiționatei B.S.M. de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de această lege, pentru imobilul format din clădire de locuit și teren în suprafață de 396 mp fostă proprietate a defunctului B.V.V. dobândit de soția sa prin actul dotal amintit. După apariția Legii nr. 10/2001, contestatorii au formulat notificare și au solicitat restituirea în natură a terenului de 800 mp susținând că acest teren a fost transmis prin testament A.B., de către tatăl său, în anul 1937, pentru care s-a plătit impozit la stat până în anul 1948, când a fost preluat abuziv odată cu naționalizarea Fabricii de cherestea.

Prin dispoziția contestată s-a respins notificarea pentru nerespectarea prevederilor art. 2 și art. 2 3 din Legea nr. 10/2001 și anume nu s-au depus acte care să facă dovada deținerii în proprietate și a imobilului în suprafață de 704 mp, că la data naționalizării acest teren ar fi fost preluat de către stat de la B.V.V. Prin decizia nr. 424 din 18 octombrie 2007, Curtea de Apel Ploiești, a respins ca nefondat apelul declarat de contestatorul B.V.V. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că nu s-a făcut dovada preluării abuzive a imobilului solicitat spre restituire și nici dovada dreptului de proprietate asupra sa, că actele depuse nu duc la concluzia că autoarea contestatorului a fost proprietara acestui teren, că singurul act doveditor este actul dotal în care sunt evidențiați 550 mp teren și că B.V.V.

figurează la poziția 72 din Decretul nr. 92/1950 cu imobilul, fără a se preciza suprafața de teren preluată. Prin recursul formulat de B.V.V., întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. se formulează aceleași critici cu privire la greșita reține a nedovedirii dreptului de proprietate cu 550 mp, existând astfel o contradicție între considerente și dispozitivul hotărârii pronunțate de instanța de apel și neîndeplinirea cerințelor art. 23 și art. 24 din Legea nr. 10/2001. A.B., mama contestatorilor, a primit drept dotă de la tatăl său casa de locuit și teren, imobil situat în Ploiești, teren asupra căruia s-a constatat dreptul defunctei B.S.M. (decedată în 2003) al cărui unic moștenitor este fratele său B.V.V.

la acordarea de măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr. 112/1995 respectiv pentru suprafața de 396 mp. În afară de actul dotal, contestatorul a mai administrat și alte probe, respectiv testamentul olograf, chitanțe de plata impozitului, certificatul emis de Ministerul Finanțelor din anul 1935, procesul-verbal de impunere contestat de autorul său, copii de pe planul cadastral din anul 1934 recenzat în anul 1954. Separat de aceste înscrisuri, prin expertiza topografică efectuată în cauză, se confirmă întinderea și amplasamentul terenului ce face obiectul cererii contestației, vecinătățile acestuia, aspecte care se regăsesc și în planul cadastral. În aceste condiții, în cauză sunt îndeplinite cerințele art. 22 din Legea nr. 10/2001, în sensul că proba proprietății se face prin oricare din mijloacele menționate la pct. 22.1 din Normele Metodologice aprobate prin H.G.

nr. 498/2003 de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001. În materia retrocedării imobilelor preluate abuziv, dovada dreptului de proprietate nu se face numai prin act autentic, ci prin orice acte juridice sau susțineri, înscrisuri sau declarații notariale care să ateste deținerea proprietății. Astfel că aceste înscrisuri administrate de contestator nu trebuiau înlăturate, era necesară o analiză a acestora de către instanță, ele fiind acte doveditoare în sensul Legii nr. 10/2001. La fila 24 dosar fond, în anexa Decretului nr. 92/1950, la nr. 72 figurează B.V.V. cu 7 apartamente Câmpina, Ploiești, instanța neverificând istoricul acestor denumiri pentru a se identifica terenul de la I. nr. 6, Ploiești, județul Prahova.

Față de toate acestea, se va admite recursul, se va casa decizia atacată și se trimite cauza spre rejudecare pentru lămurirea acestor aspecte.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de contestatorul B.V.V. împotriva deciziei nr. 424 din 18 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia și trimite cauza pentru rejudecare la aceeași instanță de apel. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 decembrie 2008.