ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1272/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, la data de 1 aprilie 2008, reclamantul F.D. a chemat în judecată pe pârâtul S.S.P.R. din Decembrie 1989, solicitând obligarea pârâtului la acordarea certificatului de „Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 – Luptător Rănit și Reținut”. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, că pârâtul refuză în mod nejustificat să emită certificatul solicitat, deși îndeplinește toate condițiile prevăzute de Legea nr. 341/2004 și de H.G. nr. 1412/2004 în acest sens. În drept, acțiunea a fost întemeiată pe prevederile art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința nr. 1846 din 17 iunie 2008, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive, inadmisibilității și tardivității acțiunii, invocate de pârât prin întâmpinare, respingând, totodată, acțiunea ca neîntemeiată.

În considerentele sentinței, curtea de apel a reținut că Legea nr. 341/2004, a recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987, instituie în art. 3 alin. (1) titluri, printre care și cel solicitat de reclamant: lit. b) - Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989. Însă conform art. 3 alin. (2), „Titlurile instituite la alin. (1) se vor acorda în condițiile prezentei legi, avându-se în vedere calitățile și titlurile atestate, potrivit Legii nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri și acordarea unor drepturi urmașilor acestora, răniților, precum și luptătorilor pentru victoria Revoluției din decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare”.

Procedura de acordare a titlurilor este reglementată de art. 9 și următoarele din aceeași lege, dispoziții care se referă doar la preschimbarea „certificatelor doveditoare care, în perioada 1990 - 1997, au fost eliberate de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 și de Comisia pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din decembrie 1989”. Conform art. 7 alin. (1) din H.G. nr. 1412/2004 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, „în înțelesul prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 341/2004, prin acordarea titlurilor se înțelege preschimbarea certificatelor doveditoare emise în perioada 1990 - 1997, iar nu acordarea de noi titluri sau calități de revoluționar”.

Reclamantul a atacat cu recurs sentința menționată, criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 304 1 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a arătat că prima instanță a adoptat o poziție de interpretare și aplicare restrictivă a Legii nr. 341/2004, contravenind principiului nediscriminării, stabilit prin art. 14 al C.E.D.O., text care prevalează față de legea națională, în temeiul art. 20 din Constituția României. Recurentul-reclamant a mai arătat că interpretarea restrictivă a prevederilor Legii nr. 341/2004, în special cele ale art. 3 și 9, contravine principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituția României.

În temeiul art. 305 C. proc. civ., în recurs a fost administrată proba cu înscrisuri, în cadrul căreia recurentul-reclamant a depus la dosar copia raportului de expertiză medico-legală nr. A1/14384/2008/3 februarie 2009. Așa cum rezultă din practicaua prezentei decizii, intimatul-pârât a invocat inadmisibilitatea și tardivitatea acțiunii dar, prin modul în care au fost motivate, aceste susțineri sunt veritabile apărări de fond ce urmează a fi analizate ca atare. Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Recurentul-reclamant a dedus judecății refuzul acordării certificatului de „Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 – Luptător Rănit și Reținut”, potrivit prevederilor Legii nr. 341/2004 – Legea recunoștinței față de eroii martiri și luptători care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987. Acest act normativ a succedat Legii nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor martiri și acordarea unor drepturi urmașilor acestora, răniților, precum și luptătorilor pentru victoria Revoluției din decembrie 1989, iar din interpretarea istorico-teleologică și sistematică a prevederilor sale rezultă că legiuitorul a urmărit să reglementeze cu o mai mare acuratețe și echitate problematica vizată, instituind o procedură de reevaluare și preschimbare a certificatelor acordate potrivit vechii legi, în raport cu noul sistem de titluri, acordate diferențiat, în funcție de angajarea și participarea fiecărui solicitant la acțiunile desfășurate pentru victoria Revoluției, așa cum de altfel au fost concepute principiile de aplicare enumerate în art. 2 din Legea nr. 341/2004.

Tocmai de aceea, după cum a reținut și prima instanță, art. 3 alin. (2) din Legea nr. 341/2004 prevede că la acordarea titlurilor instituite prin noua lege vor fi avute în vedere calitățile și titlurile atestate potrivit Legii nr. 42/1990, neexistând posibilitatea formulării unor noi cereri sub imperiul actului normativ actual, de către persoane care nu efectuaseră niciun astfel de demers în perioada de aplicabilitate a legii anterioare. Singura derogare de la această regulă este cea avută în vedere de art. 10 alin. (4) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, aprobate prin H.G. nr. 1412/2004, pentru persoanele care anterior au depus cererea și documentația necesară în vederea acordării uneia dintre calitățile prevăzute de Legea nr. 42/1990, dar cărora, deși îndeplineau condițiile legale, nu li s-a eliberat la vremea respectivă certificatul doveditor.

Recurentul-reclamant nu a făcut însă dovada că este titular al unui certificat doveditor emis în perioada de aplicare a Legii nr. 42/1990 sau că ar fi formulat o cerere în acest sens, astfel că soluția primei instanțe reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor Legii nr. 341/2004 și a nomelor de aplicare a acesteia. Criticile privind încălcarea principiului egalității în drepturi a cetățenilor, prevăzut în art. 16 din Constituția României, și a principiului nediscriminării, consacrat de art. 14 din C.A.D.O.L.F., sunt nefondate, pentru că în jurisprudența constantă a Curții Constituționale a României și a C.E.D.O. s-a conturat ideea că o distincție este discriminatorie numai dacă aceasta nu are o justificare obiectivă și rezonabilă sau dacă există o disproporție între scopul urmărit prin tratamentul inegal și mijloacele folosite.

În acest sens, sistemul de protecție a drepturilor omului, instituit prin C.A.D.O.L.F., lasă la dispoziția fiecărui stat o marjă de apreciere, atât în ceea ce privește procesul legislativ, cât și activitatea de interpretare și aplicare a legii. Or, recurentul-reclamant a invocat tratamentul discriminatoriu în raport cu alte persoane care beneficiază de prevederile Legii nr. 341/2004, dar din înscrisurile depuse la dosar rezultă că prima sa cerere privind atestarea calității de revoluționar a fost înregistrată la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor, cu nr. 18/1133 din 12 februarie 2008, neîncadrându-se în termenele și condițiile expuse mai sus. Având în vedere toate considerentele reținute, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., menținând sentința atacată ca fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant F.D. împotriva sentinței civile nr. 1846 din 17 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 martie 2009.