ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1272/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Curtea de Apel București, la data de 1 aprilie 2008, reclamantul F.D. a chemat

în judecată pe pârâtul S.S.P.R. din Decembrie 1989, solicitând obligarea

pârâtului la acordarea certificatului de „Luptător pentru Victoria Revoluției

din Decembrie 1989 – Luptător Rănit și Reținut”.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat, în esență, că pârâtul refuză în mod nejustificat să emită

certificatul solicitat, deși îndeplinește toate condițiile prevăzute de Legea

nr. 341/2004 și de H.G. nr. 1412/2004 în acest sens.

În drept, acțiunea a fost

întemeiată pe prevederile art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința nr. 1846 din 17

iunie 2008, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și

fiscal, a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive,

inadmisibilității și tardivității acțiunii, invocate de pârât prin întâmpinare,

respingând, totodată, acțiunea ca neîntemeiată.

În considerentele sentinței,

curtea de apel a reținut că Legea nr. 341/2004, a recunoștinței față de

eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române

din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau

au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din

noiembrie 1987, instituie în art. 3 alin. (1) titluri, printre care și cel

solicitat de reclamant: lit. b) - Luptător pentru Victoria Revoluției din

Decembrie 1989.

Însă conform art. 3 alin. (2),

„Titlurile instituite la alin. (1) se vor acorda în condițiile prezentei legi,

avându-se în vedere calitățile și titlurile atestate, potrivit Legii nr. 42/1990

pentru cinstirea eroilor-martiri și acordarea unor drepturi urmașilor acestora,

răniților, precum și luptătorilor pentru victoria Revoluției din decembrie

1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare”.

Procedura de acordare a

titlurilor este reglementată de art. 9 și următoarele din aceeași lege,

dispoziții care se referă doar la preschimbarea „certificatelor doveditoare

care, în perioada 1990 - 1997, au fost eliberate de Comisia pentru aplicarea

Legii nr. 42/1990 și de Comisia pentru cinstirea și sprijinirea eroilor

Revoluției din decembrie 1989”.

Conform art. 7 alin. (1) din

H.G. nr. 1412/2004 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr.

341/2004, „în înțelesul prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 341/2004,

prin acordarea titlurilor se înțelege preschimbarea certificatelor doveditoare

emise în perioada 1990 - 1997, iar nu acordarea de noi titluri sau calități de

revoluționar”.

Reclamantul a atacat cu

recurs sentința menționată, criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea căii de atac,

recurentul-reclamant a arătat că prima instanță a adoptat o poziție de interpretare

și aplicare restrictivă a Legii nr. 341/2004, contravenind principiului

nediscriminării, stabilit prin art. 14 al C.E.D.O., text care prevalează față

de legea națională, în temeiul art. 20 din Constituția României.

Recurentul-reclamant a mai

arătat că interpretarea restrictivă a prevederilor Legii nr. 341/2004, în

special cele ale art. 3 și 9, contravine principiului egalității cetățenilor în

fața legii și a autorităților publice, prevăzut de art. 16 alin. (1) din

Constituția României.

În temeiul art. 305 C. proc.

civ., în recurs a fost administrată proba cu înscrisuri, în cadrul căreia

recurentul-reclamant a depus la dosar copia raportului de expertiză

medico-legală nr. A1/14384/2008/3 februarie 2009.

Așa cum rezultă din

practicaua prezentei decizii, intimatul-pârât a invocat inadmisibilitatea și

tardivitatea acțiunii dar, prin modul în care au fost motivate, aceste

susțineri sunt veritabile apărări de fond ce urmează a fi analizate ca atare.

Examinând cauza prin prisma

motivelor de recurs invocate și a prevederilor art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Recurentul-reclamant a dedus

judecății refuzul acordării certificatului de „Luptător pentru Victoria

Revoluției din Decembrie 1989 – Luptător Rănit și Reținut”, potrivit

prevederilor Legii nr. 341/2004 – Legea recunoștinței față de eroii martiri și

luptători care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989,

precum și față de persoanele care și-au jertfit viața au avut de suferit în

urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987.

Acest act normativ a

succedat Legii nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor martiri și acordarea unor

drepturi urmașilor acestora, răniților, precum și luptătorilor pentru victoria

Revoluției din decembrie 1989, iar din interpretarea istorico-teleologică și

sistematică a prevederilor sale rezultă că legiuitorul a urmărit să

reglementeze cu o mai mare acuratețe și echitate problematica vizată, instituind

o procedură de reevaluare și preschimbare a certificatelor acordate potrivit

vechii legi, în raport cu noul sistem de titluri, acordate diferențiat, în

funcție de angajarea și participarea fiecărui solicitant la acțiunile

desfășurate pentru victoria Revoluției, așa cum de altfel au fost concepute

principiile de aplicare enumerate în art. 2 din Legea nr. 341/2004.

Tocmai de aceea, după cum a

reținut și prima instanță, art. 3 alin. (2) din Legea nr. 341/2004 prevede că

la acordarea titlurilor  instituite prin noua lege vor fi avute în vedere

calitățile și titlurile atestate potrivit Legii nr. 42/1990, neexistând

posibilitatea formulării unor noi cereri sub imperiul actului normativ actual,

de către persoane care nu efectuaseră niciun astfel de demers în perioada de

aplicabilitate a legii anterioare.

Singura derogare de la

această regulă este cea avută în vedere de art. 10 alin. (4) din Normele

metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, aprobate prin H.G. nr. 1412/2004,

pentru persoanele care anterior au depus cererea și documentația necesară în

vederea acordării uneia dintre calitățile prevăzute de Legea nr. 42/1990, dar

cărora, deși îndeplineau condițiile legale, nu li s-a eliberat la vremea

respectivă certificatul doveditor.

Recurentul-reclamant nu a

făcut însă dovada că este titular al unui certificat doveditor emis în perioada

de aplicare a Legii nr. 42/1990 sau că ar fi formulat o cerere în acest sens,

astfel că soluția primei instanțe reflectă interpretarea și aplicarea corectă a

prevederilor Legii nr. 341/2004 și a nomelor de aplicare a acesteia.

Criticile privind încălcarea

principiului egalității în drepturi a cetățenilor, prevăzut în art. 16 din

Constituția României, și a principiului nediscriminării, consacrat de art. 14

din C.A.D.O.L.F., sunt nefondate, pentru că în jurisprudența constantă a Curții

Constituționale a României și a C.E.D.O. s-a conturat ideea că o distincție

este discriminatorie numai dacă aceasta nu are o justificare obiectivă și

rezonabilă sau dacă există o disproporție între scopul urmărit prin tratamentul

inegal și mijloacele folosite.

În acest sens, sistemul de

protecție a drepturilor omului, instituit prin C.A.D.O.L.F., lasă la dispoziția

fiecărui stat o marjă de apreciere, atât în ceea ce privește procesul

legislativ, cât și activitatea de interpretare și aplicare a legii.

Or, recurentul-reclamant a

invocat tratamentul discriminatoriu în raport cu alte persoane care beneficiază

de prevederile Legii nr. 341/2004, dar din înscrisurile depuse la dosar rezultă

că prima sa cerere privind atestarea calității de revoluționar a fost înregistrată

la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor, cu nr. 18/1133 din

12 februarie 2008, neîncadrându-se în termenele și condițiile expuse mai sus.

Având în vedere toate

considerentele reținute, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., menținând sentința atacată ca fiind

legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de recurentul-reclamant F.D. împotriva sentinței civile nr. 1846 din 17 iunie

2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 martie 2009.