ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 407/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 407/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele

A. Prin

sentința penală nr. 87 din 7 iulie 2009, Tribunalul Teleorman, secția penală, a

respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei prev. de art. 20

rap. la art. 174, art. 175 lit. i), art. 176 lit. g) C. pen. în art.

182 C. pen., formulată de inculpatul B.G.L. și,

în

baza art. 20 rap. la art. 174 - art. 175 lit. i) - art. 176 lit. f) C. pen., a

condamnat pe inculpații B.G.L. și T.G. la pedepse de câte 8 ani închisoare

fiecare; în baza art. 239 alin. (1) și (4) C. pen. a condamnat pe aceeași

inculpați la câte 6 ani închisoare, iar pentru infracțiunea prev. de art. 217 alin.

(1) C. pen., la câte 1 an închisoare.

Prin aceeași sentință, s-a dispus ca în baza art.

33 lit. a) - art. 34 lit. b)

C. proc. pen., inculpații să execute, în

urma contopirii, pedeapsa de 8 ani închisoare, fiecare; în baza art. 71 C. pen.

li s-a interzis acestora exercițiul dreptului prev. de art. 64 lit. a), b) C.

pen. pe timpul executării pedepsei principale, iar în baza art. 65 C. pen. li

s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii acelorași drepturi pe o

perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

S-a

menținut starea de arest a inculpaților, iar în cazul inculpatului T.G. s-au

aplicat dispozițiile art. 113 C. pen., în sensul

obligării sale la tratament medical pe timpul executării pedepsei în

rețeaua

sanitară a penitenciarului în care își va executa pedeapsa

închisorii.

Î

n soluționarea acțiunii civile exercitate în

cadrul procesului penal, în

conformitate cu art. 346 C. proc. pen. -

art. 14 C. proc. pen. - art. 998 C. civ. și art. 969 C. civ., s-a admis

acțiunea civilă a părții civile I.O.S. și au fost obligați inculpații, în

solidar, la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale și

30.000 lei daune morale; aceeași inculpați au fost obligați, în solidar, să

plătească Spitalului Clinic de Urgență Militar Central „Dr. Carol Davila"

București suma de 4442,67 lei cu titlu de cheltuieli spitalizare și suma de

696,9 lei Serviciului de Ambulanță Teleorman, cu dobânzile legale aferente

datorate de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea

integrală a debitelor, precum și la plata sumei de 846,50 lei către partea

civilă I.P.J. Teleorman.

S-a

dispus, sub incidența art. 118 lit. b) C. pen., confiscarea de la inculpat a

corpurilor delicte, precum și obligarea la cheltuieli judiciare în favoarea

statului, precum și a cheltuielilor de judecată către partea civilă I.O.S.

Pentru

a hotărî astfel, prima instanță de judecată a reținut următoarele:

Prin

rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman au fost trimiși în

judecată în stare de arest preventiv inculpații T.G. și B.G.L. pentru

săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 174-175 lit. i) – art. 176 lit.

f) C. pen., art. 239 alin. (1) și (4) C. pen. și art. 217 alin. (1) C. pen.,

toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

S-a

reținut, în esență, în actul de sesizare al instanței că, în ziua de 8

septembrie 2008, inculpații au exercitat acte de violență în loc public asupra

părții vătămate I.O.S., polițist aflat în exercițiul funcțiunii, cauzându-i

leziuni ce au necesitat cca. 65 de zile de îngrijiri medicale și i-au pus în

primejdie viața. în aceleași împrejurări, inculpații au distrus parbrizul,

pneul și luneta autoturismului marca Dacia din dotarea poliției.

Din

mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale și a cercetării

judecătorești: proces - verbal de cercetare la fața locului,

declarațiile părții vătămate, raport de

constatare medico-legală eliberat de

SML Teleorman, rapoarte de

expertiză medico-legală psihiatrică privind pe inculpați, eliberate de INML

Mina Minovici, declarații martori, declarații inculpați, toate coroborate cu

alte acte și lucrări ale dosarului, tribunalul a reținut următoarele:

Inculpații

T.G. și B.G.L. locuiesc în comuna Găleteni, județul Teleorman și sunt prieteni.

în ziua de 8

septembrie 2008 aceștia au

mers la câmp, împreună cu martorul M.I.

, cu autoturismul inculpatului T.G.,

au cules porumb,

revenind în localitate în

jurul orelor 11

00

și au consumat vin și bere.

Î

n după amiaza aceleași zile, în jurul orelor 14

00

,

inculpații în timp ce

se deplasau prin localitate cu

mașina au oprit vehiculul în apropierea

locuinței martorului G.V., din autoturism a coborât numai

inculpatul B.L. și a mers la poartă pentru a-i

cere martorului o

brichetă pentru a-și aprinde țigara. Inculpatul T.G. a

rămas în mașină. Martorul strigat de inculpatul Badea, s-a apropiat de poartă,

moment în care din mașină a coborât și inculpatul

T.G.. în urmă

cu ani între inculpatul T.G. și martorul G.V. s-a purtat

un proces penal având ca obiect infracțiunea de lovire. Martorul, parte

vătămată în acea cauză, l-a iertat și au stabilit ca, pe viitor, să nu

mai poarte nici o discuție. În acea după amiază

de 8 septembrie, martorul,

văzând că inculpatul T.G. nu respectă

înțelegerea mai veche, l-a rugat să plece. Inculpatul, aflat sub influența

alcoolului i-a adresat cuvinte și expresii indecente și i-a spus „ia furca să

ieși la poartă".

Pentru

a evita conflictul ivit, spre poartă s-a îndreptat martora G.M. și, când

aceasta a vrut să închidă poarta, inculpatul

T.G.

s-a opus și a lovit-o cu poarta metalică în frunte, după care

inculpații

au plecat cu autoturismul.

La

scurt timp, inculpații s-au întâlnit cu martorul S.S. căruia inculpatul B.L. i-a

cerut țigară și brichetă. După ce și-a aprins țigara, inculpatul l-a lovit cu

palmele peste față. Martorul și-a continuat drumul și după cca. 300 m a fost

ajuns din nou de autoturismul în care se aflau inculpații.

Din

autoturism a coborât din nou inculpatul B.G.L. și i-a spus „de ce nu ai stat

să-ți dau bricheta", l-a lovit cu pumnii și picioarele peste corp până a

intervenit inculpatul T.G. spunându-i „lasă-l mă".

După

acest incident, inculpații au trecut cu autoturismul pe lângă martorul O.A.

care se deplasa cu bicicleta prin localitate să înlocuiască becurile pentru

iluminatul public și, profitând de faptul că nu se mai aflau alte persoane pe

drum, inculpatul T.G. a oprit autoturismul, a mers cu spatele spre martor și,

în mod intenționat, l-a aruncat în șanț.

După

câteva minute, inculpații s-au întors cu autoturismul, au oprit lângă martor, a

coborât inculpatul B.G.L. și l-a lovit cu piciorul în piept. Martorul a văzut

că inculpatul are asupra lui un briceag și de frică a sărit din nou în șanț.

Î

n după amiaza aceleași zile, martorul G.V. și,

mai apoi,

martorul S.S., au mers la postul local de

poliție pentru a reclama agresiunile comise de inculpați, de serviciu la

această unitate fiind partea vătămată, agent șef I.O.S. care și-a îndeplinit

atribuțiile de serviciu, audiind persoanele reclamante. În timp ce partea

vătămată audia pe G.V. și S.S. , inculpații au venit la postul de poliție și au

amenințat pe G. că-l omoară și-i

vor

incendia locuința. Inculpații au părăsit clădirea la intervenția polițistului.

Seara,

inculpații s-au dus din nou în apropierea locuinței martorului G.V., au aruncat

cu pietre și au amenințat pe soția martorului

că

o violează, că le va incendia casa și că vor prinde copilul acestuia când

va

merge spre școală.

De

teamă, G.V. a anunțat telefonic la 112 cu privire la ceea ce se întâmplă în

apropierea locuinței sale și atunci a venit partea vătămată - agent șef adjunct

I.O.S., îmbrăcat în uniformă, cu autoturismul din dotare, ce poartă inscripția

„POLIȚIA" pe părțile laterale, capotă și portbagaj, cu nr. de

înmatriculare.

Î

n timp ce partea vătămată asculta cele relatate

de martor privitor la

atitudinea fizică și verbală a

inculpaților, aceștia circulau cu autoturismul pe drumul public. Martorul i-a

spus părții vătămate „Oprește-i șefule

acum".

Inculpatul T.G. care se afla la volanul autoturismului s-a

adresat

părții vătămate „hai ia-te după mine că te aranjez eu". Partea vătămată a

plecat cu autoturismul poliției după inculpați, inculpatul T.G. a introdus

autoturismul în curte, i-a spus inculpatului B.L. „nu contează cine este îi dai

în cap", s-au înarmat cu două bâte de lungimea de cca. 1 m și respectiv 94

cm. și, în alergare, s-au deplasat la poartă și apoi spre locuința numitei G.C.

unde partea vătămată oprise autoturismul.

Partea

vătămată s-a adresat inculpatului T.G. „G., hai să stăm de vorbă", moment

în care inculpații au lovit cu bâtele asupra sa, cu intensitate sporită,

trântind-o la pământ. Martorul T.L.,

auzind

pe partea vătămată strigând „nu mai dați că mă omorâți", a alergat

spre

locul unde se consuma agresiunea, a văzut pe inculpatul B.L. ce lovea partea

vătămată cu bâta în timp ce aceasta era căzută la pământ și pe fratele său T.G.

în imediata apropiere și a strigat „nu mai dați că-l omorâți".

La

intervenția martorului, inculpații au încetat agresiunea, iar martorul a ajutat

partea vătămată să se ridice și să urce în autoturism, însă în momentul când

aceasta se pregătea să părăsească zona, inculpatul B.G.L. a tăiat un pneu de la

mașină cu briceagul pe care-l avea asupra sa, iar inculpatul T.G. a lovit în

mod repetat cu bâta și i-a deteriorat luneta și parbrizul.

Partea vătămată a reușit să conducă autoturismul

din dotare până la

sediu, dar imediat a fost transportată

la Spitalul Videle iar de aici la Spitalul Clinic de Urgență Militar Central

„Carol Davila". Intervenția promptă și de specialitate a împiedicat

rezultatul fatal, deoarece leziunile suferite i-au pus în primejdie viața,

fiind internată cu traumatism cranio-cerebral acut cu multiple plăgi craniene,

contuze, hemoragie, comoție cerebrală, plagă pavilionară stângă, traumatism

toraco-abdominal de mebru toracic bilateral, traumatism membru pelvin stâng,

plagă contuză față anterioară gamba dreaptă, plăgi excoriate multiple

antebrahial bilateral.

Din procesul verbal de cercetare la fața locului

rezultă că, în aceeași

seară, autoturismul din dotarea

organelor de poliție a fost găsit deteriorat în curtea sediului Poliției

Găleteni, iar pe drumul public, în zona unde a fost comisă agresiunea, s-au

găsit urme de sânge și cioburi.

Din concluziile certificatului medico-legal

eliberat de SML Teleorman

rezultă că I.O.S. prezintă

leziuni de violență ce s-au putut produce prin lovire cu corp dur. Leziunile

pot data din 8 septembrie 2008, necesită 65 zile îngrijiri medicale dacă nu

survin complicații și au pus în primejdie viața victimei.

Î

n

drept, s-a reținut că fapta inculpaților de a lovi cu bâtele și picioarele, cu

intensitate sporită, pe victimă, agent de poliție, în loc public,

prevăzând că victima ar putea să moară și au

acceptat survenirea acestui

rezultat, care datorită intervenției

medicale prompte și de specialitate nu s-a produs, întrunește elementele

constitutive ale tentativei la infracțiunea

de

omor deosebit de grav, prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i) –

art.

176 lit. f) C. pen.

Fapta

acelorași inculpați, de a exercita violențe provocând leziuni corporale grave

părții vătămate, polițist, care îndeplinea o funcție ce implică exercițiul

autorității de stat, aflat în exercițiul funcțiunii, întrunește în drept

elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 239 alin. (1) și (4) C.

pen.

Fapta

acelorași inculpați de a distruge pneul, luneta și parbrizul

autoturismului din dotarea Postului de poliție

Găleteni, județul Teleorman,

proprietatea I.P.J. Teleorman, întrunește

în drept elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 217 alin.

(1) C. pen.

Cum inculpații au săvârșit mai multe infracțiuni

distincte, s-a apreciat

că ne aflăm în cadrul pluralității

de infracțiuni sub forma concursului de infracțiuni prevăzut de art. 33 lit. a)

C. pen.

La

individualizarea judiciară a pedepselor aplicate fiecărui inculpat, prima

instanță a avut în vedere gradul de pericol social ridicat al faptelor,

împrejurările concrete în care au fost săvârșite, agravanta înscrisă în art.

176 lit. f) C. pen., victima tentativei la omor calificat fiind polițist aflat

în exercitarea îndatoririlor de serviciu, limitele de pedeapsă prevăzute de

textele incriminatoare, dar și datele ce caracterizează pe inculpați, tineri,

fără antecedente penale, poziție procesuală relativ sinceră, dar și atitudinea

lor violentă, cunoscută astfel la nivelul comunității. Tribunalul a apreciat că

prin aplicarea unor pedepse cu privare de libertate într-un cuantum situat spre

jumătatea dintre minimul și maximul pedepsei prevăzute de textele de lege,

scopul acestora poate fi atins.

Inculpatul

B.G.L. a solicitat instanței schimbarea încadrării juridice a faptei prev. de

art. 20 C. pen. rap. la art. 174, art. 175 lit. i) – art. 176 lit. f) C. pen.

în infracțiunea prev. de art. 182 C. pen., cu motivarea că din probele

administrate în cauză rezultă săvârșirea acestei fapte, solicitare ce a fost

respinsă avându-se în vedere modul cum au acționat inculpații, obiectele

folosite - bâte din lemn de esență tare,

numeroasele leziuni produse, prin lovirea repetată cu intensitate sporită,

precum și zonele anatomice vizate, ceea ce impune concluzia că ambii inculpați

au prevăzut posibilitatea morții părții vătămate și, chiar dacă nu au urmărit

acest rezultat, l-au acceptat, acționând deci cu intenție.

Totodată,

tribunalul având în vedere concluziile raportului de expertiză medico-legală

psihiatrică nr. A1/10695/2008 întocmit de INML Mina Minovici București privind

pe inculpatul T.G. - din care rezultă că acesta prezintă modificare durabilă a

personalității după o afecțiune psihică și are discernământul diminuat în

raport cu fapta pentru care este cercetat, recomandându-se luarea măsurilor de

siguranță conform art. 113 C. pen. - l-a obligat pe inculpat la tratament

medical pe timpul executării pedepsei în rețeaua sanitară a penitenciarului în

care-și va executa pedeapsa.

Cu

privire la latura civilă a cauzei, prima instanță a reținut că activitatea

ilicită a inculpaților din data de 8 septembrie 2009 a produs prejudicii

părților civile I.O.S., Spitalul Clinic de Urgență Militar Central „Dr. Carol

Davila" București, Inspectoratului

Județean

de Politie Teleorman și Serviciului de Ambulantă Teleorman, iar

potrivit

art. 998 și urm. C. civ., a obligat inculpații, în solidar, să plătească părții

civile I.O.S. sumele de 10.000 lei cu titlu despăgubiri materiale și 30.000 lei

cu titlu daune morale; Spitalului Clinic de Urgență Militar Central „Dr. Carol

Davila" București suma de 4442, 67 lei, reprezentând cheltuieli de

spitalizare aferente perioadei de internare privind pe victima I.O.S., iar

Serviciului de

Ambulanță Teleorman suma de

696,9 lei, reprezentând c/val. transportului

sanitar a victimei I.O.S.

de la Spitalul Videle la Spitalul Militar, plus dobânzile aferente fiecărei

sume de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea integrală a

debitelor.

Urmare a săvârșirii infracțiunii de distrugere,

inculpații au produs un

prejudiciu și în patrimoniul

părții civile IPJ Teleorman, care s-a constituit parte civilă în cauză cu suma

de 846,50 lei, reprezentând c/val componentelor distruse și a reparațiilor

necesare pentru autoturismul marca Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare,

inculpații fiind obligați, în solidar, să despăgubească și această parte civilă

cu suma solicitată.

B.

împotriva acestei sentințe au formulat apel, în termen legal, inculpații B.G.L.

și T.G.

Î

n

motivele de apel formulate, apelanții au solicitat desființarea sentinței

penale atacate și reținerea, în favoarea lor, a circumstanței atenuante legale

a provocării, precum și reținerea unor circumstanțe atenuante judiciare.

Astfel,

s-a susținut în apărarea apelanților - inculpați că aceștia au săvârșit fapta

aflându-se într-o stare de tulburare emoțională determinată de comportamentul

neadecvat al părții vătămate, ce a dat dovadă la acea dată de o lipsă de tact,

având o intervenție neadecvată. În plus, apelanții-inculpați se află pentru

prima dată în sfera ilicitului penal, au manifestat anterior săvârșirii

infracțiunii o conduită corespunzătoare, iar în cazul apelantului - inculpat T.G.

trebuie ținut cont și de faptul că acesta prezintă afecțiuni psihice,

prezentând un diagnostic de modificare durabilă a personalității, având

discernământ diminuat.

Prin

decizia penală nr. 228/A din 30 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția

I

penală, s-au admis apelurile declarate de apelanții

inculpați T.G. și B.G.L. împotriva sentinței penale nr. 87 din 7 iulie 2009 a

Tribunalului Teleorman, secția

penală, care

a fost desființată, în parte, iar în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus

schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea

prev. de art.

20 rap. la art. 174 - art. 175 lit. i) - art. 176 lit. f) C. pen. și art. 239 alin.

(1) și (4) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 20 rap. art. 174 - art. 175 lit.

i) - art. 176 lit. f) C. pen.

Î

n baza

art. 20 rap. la art. 174 - art. 175 lit. i) - art. 176 lit. f) C. pen. au fost

condamnați inculpații T.G. și B.G.L. la câte 8 ani închisoare fiecare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C.

pen. cu titlu de pedeapsă complementară, conform art. 65 C. pen.

Î

n baza art. 33 lit. a) C. pen. - art. 34 lit. b)

C. pen. s-au contopit

pedepsele de câte 8 ani închisoare

cu cele de câte 1 an închisoare aplicate fiecărui inculpat pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 217

alin. (1) C.

pen., urmând ca inculpații să execute pedeapsa cea mai grea,

de 8 ani

închisoare fiecare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a)

teza a ll-a lit. b) C. pen., cu titlu de pedepse complementare conf. art. 65 C.

pen.

În baza

art. 71 C. pen. s-a interzis inculpaților, cu titlu de pedeapsă accesorie,

exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a lit. b) C. pen., pe

durata executării pedepselor principale.

S-au

menținut celelalte dispoziții ale sentinței, precum și starea de arest a

inculpaților.

Pentru

a decide în acest sens, instanța de apel a reținut că, în condițiile în care

tentativa de omor săvârșită de către cei doi apelanți-inculpați asupra părții

vătămate, ce exercita la acea dată autoritatea de stat - a implicat și acte de

ultraj, loviri, amenințări și acte de violență, vătămări, aceste acte urmează a

fi absorbite în conținutul constitutiv al infracțiunii de omor deosebit de

grav, rămasă în faza tentativei. Această agravantă, reglementată în art. 176 lit.

g) C. pen., are în vedere acele fapte de omor care se comit din sentimentul

răzbunării sau nemulțumirii pentru felul în care victima, în îndeplinirea

îndatoririlor sale de serviciu ori

publice,

acționează, iar prin modul în care prima instanță a procedat la tragerea la

răspundere penală a celor doi inculpați nu a fost realizată concordanța deplină

între conținutul legal al infracțiunii și conținutul concret al faptei

săvârșită de aceștia.

Pe de

altă parte, instanța de apel a considerat că interzicerea dreptului de a alege,

ca pedeapsă accesorie și complementară, aplicată celor doi inculpați, ar

constitui o sancțiune disproporționată față de scopul urmărit prin aplicarea

pedepselor din prezenta cauză, neconturându-se vreo nedemnitate a inculpaților

în a-și exercita dreptul de alege.

C.

împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpații,

criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a

pedepselor ce le-au fost aplicate, solicitând, în motivele

scrise, a se reține circumstanța atenuantă legală

prev. de art. 73 lit. b) C. pen., precum și cea judiciară, prev. de art. 74 alin.

(1) lit. a) și c) C. pen. și,

pe cale de consecință, a se reduce

cuantumul pedepselor. Cu ocazia dezbaterilor, apărătorul din oficiu al

recurenților - inculpați a precizat și susținut recursurile formulate de

inculpați doar în ceea ce privește greșita individualizare a pedepselor ce

le-au fost aplicate, solicitând a se reține circumstanța atenuantă judiciară

prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și, pe cale de consecință, a se

reduce cuantumul pedepselor.

Examinând

decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385/9 pct. 14 C.

proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate.

Instanța

de fond a reținut în mod corect că faptele imputate inculpaților se înscriu în

categoria celor mai grave datorită valorii sociale deosebite căreia i se aduce

atingere, a consecințelor extreme ce se

puteau

produce, cât și a rezonanței pe care o propagă în mediul social. La

rândul

său, instanța de apel, examinând faptele prin prisma criteriilor de

individualizare, a apreciat că pedepsele sunt corespunzătoare chiar în

condițiile schimbării încadrării juridice a faptei, prin înlăturarea

infracțiunii de ultraj.

ÎNALTA

CURTE apreciază că solicitarea inculpaților de a se reține circumstanța

atenuantă judiciară prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și,

pe cale de consecință, a se coborî pedeapsa sub

minimul special prevăzut

de lege, este nejustificată, în raport de împrejurările

și modalitatea în care au comis faptele, așa cum au fost descrise mai sus, de

gravitatea deosebită a acestora, de periculozitatea de care au dat dovadă,

astfel că lipsa antecedentelor penale, invocată de apărarea inculpaților, nu

poate constitui automat circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit.

a) C. pen. ce se referă la conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea

faptei, în condițiile în care, așa cum rezultă din actele dosarului, inculpații

erau cunoscuți la nivelul comunității ca având o atitudine violentă, dovedită

pe deplin inclusiv în prezenta cauză.

Î

n plus, instanța de fond și cea de apel au dat

dovadă de o clemență

nejustificată și chiar au încălcat

procedura de individualizare, cu riscul pronunțării unor pedepse nelegale

pentru infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174 - art. 175 lit. i) - art.

176 lit. f) C. pen. Aceasta întrucât potrivit dispozițiilor art. 21 alin. (2)

teza a

II

a C. pen., „în cazul când pedeapsa

prevăzută de lege este detențiunea pe viață, se

aplică pedeapsa închisorii

de la 10 la 25 de ani". Cum în speță

pedeapsa prevăzută de lege este detențiunea pe viață, alternativ cu închisoarea

de la 15 la 25 de ani, instanța de fond și cea de apel trebuiau mai întâi să se

fixeze asupra uneia dintre pedepsele alternative pe care ar fi aplicat-o în

cazul infracțiunii consumate și abia apoi să stabilească pedeapsa pentru

tentativă, raportându-se la pedeapsa alternativă astfel aleasă și pe care

trebuia să o menționeze în hotărâre pentru a motiva pedeapsa aplicată; or, dacă

ar fi optat pentru modalitatea detențiunii pe viață - în ipoteza formei

consumate - minimul ce se putea aplica în cazul tentativei era de

10 ani, astfel că pedepsele de câte 8 ani

aplicate inculpaților ar fi nelegale.

Oricum, situându-ne în calea de

atac promovată de inculpați, acestora nu li se poate agrava situația, astfel că

discuția sub acest ultim aspect are relevanță doar în plan teoretic.

Pentru

aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare

care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385/9 alin.

(3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385/15 pct.1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge recursurile formulate de inculpați ca nefondate, constatând

că pedepsele aplicate sunt bine dozate și nu se justifică reducerea acestora,

întrucât, prin cuantumul și modalitatea de executare, sunt apte să asigure

reeducarea inculpaților, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni dar și o

constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.

Conform dispozițiilor art. 385/16 alin. (2) C.

proc. pen. se va

computa durata arestării preventive, la

zi iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod, recurenții - inculpat vor fi

obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații T.G. și B.G.L. împotriva deciziei penale nr. 228/A din

30 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția

I

penală.

Deduce din cuantumul pedepselor aplicate

fiecărui inculpat, durata

reținerii și

arestării preventive de la 9 septembrie 2008 la 3 februarie 2010.

Obligă recurenții inculpați la plata

sumelor de câte 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele

de câte 300 lei,

reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 3 februarie 2010.