ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 407/2010

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele A. Prin sentința penală nr. 87 din 7 iulie 2009, Tribunalul Teleorman, secția penală, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei prev. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i), art. 176 lit. g) C. pen. în art. 182 C. pen., formulată de inculpatul B.G.L. și, în baza art. 20 rap. la art. 174 - art. 175 lit. i) - art. 176 lit. f) C. pen., a condamnat pe inculpații B.G.L. și T.G. la pedepse de câte 8 ani închisoare fiecare; în baza art. 239 alin. (1) și (4) C. pen. a condamnat pe aceeași inculpați la câte 6 ani închisoare, iar pentru infracțiunea prev. de art. 217 alin. (1) C. pen., la câte 1 an închisoare.

Prin aceeași sentință, s-a dispus ca în baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. proc. pen., inculpații să execute, în urma contopirii, pedeapsa de 8 ani închisoare, fiecare; în baza art. 71 C. pen. li s-a interzis acestora exercițiul dreptului prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe timpul executării pedepsei principale, iar în baza art. 65 C. pen. li s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii acelorași drepturi pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale. S-a menținut starea de arest a inculpaților, iar în cazul inculpatului T.G. s-au aplicat dispozițiile art. 113 C. pen., în sensul obligării sale la tratament medical pe timpul executării pedepsei în rețeaua sanitară a penitenciarului în care își va executa pedeapsa închisorii.

Î n soluționarea acțiunii civile exercitate în cadrul procesului penal, în conformitate cu art. 346 C. proc. pen. - art. 14 C. proc. pen. - art. 998 C. civ. și art. 969 C. civ., s-a admis acțiunea civilă a părții civile I.O.S. și au fost obligați inculpații, în solidar, la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale și 30.000 lei daune morale; aceeași inculpați au fost obligați, în solidar, să plătească Spitalului Clinic de Urgență Militar Central „Dr. Carol Davila" București suma de 4442,67 lei cu titlu de cheltuieli spitalizare și suma de 696,9 lei Serviciului de Ambulanță Teleorman, cu dobânzile legale aferente datorate de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea integrală a debitelor, precum și la plata sumei de 846,50 lei către partea civilă I.P.J.

Teleorman. S-a dispus, sub incidența art. 118 lit. b) C. pen., confiscarea de la inculpat a corpurilor delicte, precum și obligarea la cheltuieli judiciare în favoarea statului, precum și a cheltuielilor de judecată către partea civilă I.O.S. Pentru a hotărî astfel, prima instanță de judecată a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv inculpații T.G. și B.G.L. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 174-175 lit. i) – art. 176 lit. f) C. pen., art. 239 alin. (1) și (4) C. pen. și art. 217 alin. (1) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. S-a reținut, în esență, în actul de sesizare al instanței că, în ziua de 8 septembrie 2008, inculpații au exercitat acte de violență în loc public asupra părții vătămate I.O.S., polițist aflat în exercițiul funcțiunii, cauzându-i leziuni ce au necesitat cca.

65 de zile de îngrijiri medicale și i-au pus în primejdie viața. în aceleași împrejurări, inculpații au distrus parbrizul, pneul și luneta autoturismului marca Dacia din dotarea poliției. Din mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești: proces - verbal de cercetare la fața locului, declarațiile părții vătămate, raport de constatare medico-legală eliberat de SML Teleorman, rapoarte de expertiză medico-legală psihiatrică privind pe inculpați, eliberate de INML Mina Minovici, declarații martori, declarații inculpați, toate coroborate cu alte acte și lucrări ale dosarului, tribunalul a reținut următoarele: Inculpații T.G. și B.G.L. locuiesc în comuna Găleteni, județul Teleorman și sunt prieteni.

în ziua de 8 septembrie 2008 aceștia au mers la câmp, împreună cu martorul M.I. , cu autoturismul inculpatului T.G., au cules porumb, revenind în localitate în jurul orelor 11 00 și au consumat vin și bere. Î n după amiaza aceleași zile, în jurul orelor 14 00 , inculpații în timp ce se deplasau prin localitate cu mașina au oprit vehiculul în apropierea locuinței martorului G.V., din autoturism a coborât numai inculpatul B.L. și a mers la poartă pentru a-i cere martorului o brichetă pentru a-și aprinde țigara. Inculpatul T.G. a rămas în mașină. Martorul strigat de inculpatul Badea, s-a apropiat de poartă, moment în care din mașină a coborât și inculpatul T.G.. în urmă cu ani între inculpatul T.G.

și martorul G.V. s-a purtat un proces penal având ca obiect infracțiunea de lovire. Martorul, parte vătămată în acea cauză, l-a iertat și au stabilit ca, pe viitor, să nu mai poarte nici o discuție. În acea după amiază de 8 septembrie, martorul, văzând că inculpatul T.G. nu respectă înțelegerea mai veche, l-a rugat să plece. Inculpatul, aflat sub influența alcoolului i-a adresat cuvinte și expresii indecente și i-a spus „ia furca să ieși la poartă". Pentru a evita conflictul ivit, spre poartă s-a îndreptat martora G.M. și, când aceasta a vrut să închidă poarta, inculpatul T.G. s-a opus și a lovit-o cu poarta metalică în frunte, după care inculpații au plecat cu autoturismul. La scurt timp, inculpații s-au întâlnit cu martorul S.S.

căruia inculpatul B.L. i-a cerut țigară și brichetă. După ce și-a aprins țigara, inculpatul l-a lovit cu palmele peste față. Martorul și-a continuat drumul și după cca. 300 m a fost ajuns din nou de autoturismul în care se aflau inculpații. Din autoturism a coborât din nou inculpatul B.G.L. și i-a spus „de ce nu ai stat să-ți dau bricheta", l-a lovit cu pumnii și picioarele peste corp până a intervenit inculpatul T.G. spunându-i „lasă-l mă". După acest incident, inculpații au trecut cu autoturismul pe lângă martorul O.A. care se deplasa cu bicicleta prin localitate să înlocuiască becurile pentru iluminatul public și, profitând de faptul că nu se mai aflau alte persoane pe drum, inculpatul T.G.

a oprit autoturismul, a mers cu spatele spre martor și, în mod intenționat, l-a aruncat în șanț. După câteva minute, inculpații s-au întors cu autoturismul, au oprit lângă martor, a coborât inculpatul B.G.L. și l-a lovit cu piciorul în piept. Martorul a văzut că inculpatul are asupra lui un briceag și de frică a sărit din nou în șanț. Î n după amiaza aceleași zile, martorul G.V. și, mai apoi, martorul S.S., au mers la postul local de poliție pentru a reclama agresiunile comise de inculpați, de serviciu la această unitate fiind partea vătămată, agent șef I.O.S. care și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu, audiind persoanele reclamante. În timp ce partea vătămată audia pe G.V. și S.S. , inculpații au venit la postul de poliție și au amenințat pe G. că-l omoară și-i vor incendia locuința.

Inculpații au părăsit clădirea la intervenția polițistului. Seara, inculpații s-au dus din nou în apropierea locuinței martorului G.V., au aruncat cu pietre și au amenințat pe soția martorului că o violează, că le va incendia casa și că vor prinde copilul acestuia când va merge spre școală. De teamă, G.V. a anunțat telefonic la 112 cu privire la ceea ce se întâmplă în apropierea locuinței sale și atunci a venit partea vătămată - agent șef adjunct I.O.S., îmbrăcat în uniformă, cu autoturismul din dotare, ce poartă inscripția „POLIȚIA" pe părțile laterale, capotă și portbagaj, cu nr. de înmatriculare. Î n timp ce partea vătămată asculta cele relatate de martor privitor la atitudinea fizică și verbală a inculpaților, aceștia circulau cu autoturismul pe drumul public.

Martorul i-a spus părții vătămate „Oprește-i șefule acum". Inculpatul T.G. care se afla la volanul autoturismului s-a adresat părții vătămate „hai ia-te după mine că te aranjez eu". Partea vătămată a plecat cu autoturismul poliției după inculpați, inculpatul T.G. a introdus autoturismul în curte, i-a spus inculpatului B.L. „nu contează cine este îi dai în cap", s-au înarmat cu două bâte de lungimea de cca. 1 m și respectiv 94 cm. și, în alergare, s-au deplasat la poartă și apoi spre locuința numitei G.C. unde partea vătămată oprise autoturismul. Partea vătămată s-a adresat inculpatului T.G. „G., hai să stăm de vorbă", moment în care inculpații au lovit cu bâtele asupra sa, cu intensitate sporită, trântind-o la pământ.

Martorul T.L., auzind pe partea vătămată strigând „nu mai dați că mă omorâți", a alergat spre locul unde se consuma agresiunea, a văzut pe inculpatul B.L. ce lovea partea vătămată cu bâta în timp ce aceasta era căzută la pământ și pe fratele său T.G. în imediata apropiere și a strigat „nu mai dați că-l omorâți". La intervenția martorului, inculpații au încetat agresiunea, iar martorul a ajutat partea vătămată să se ridice și să urce în autoturism, însă în momentul când aceasta se pregătea să părăsească zona, inculpatul B.G.L. a tăiat un pneu de la mașină cu briceagul pe care-l avea asupra sa, iar inculpatul T.G. a lovit în mod repetat cu bâta și i-a deteriorat luneta și parbrizul.

Partea vătămată a reușit să conducă autoturismul din dotare până la sediu, dar imediat a fost transportată la Spitalul Videle iar de aici la Spitalul Clinic de Urgență Militar Central „Carol Davila". Intervenția promptă și de specialitate a împiedicat rezultatul fatal, deoarece leziunile suferite i-au pus în primejdie viața, fiind internată cu traumatism cranio-cerebral acut cu multiple plăgi craniene, contuze, hemoragie, comoție cerebrală, plagă pavilionară stângă, traumatism toraco-abdominal de mebru toracic bilateral, traumatism membru pelvin stâng, plagă contuză față anterioară gamba dreaptă, plăgi excoriate multiple antebrahial bilateral. Din procesul verbal de cercetare la fața locului rezultă că, în aceeași seară, autoturismul din dotarea organelor de poliție a fost găsit deteriorat în curtea sediului Poliției Găleteni, iar pe drumul public, în zona unde a fost comisă agresiunea, s-au găsit urme de sânge și cioburi.

Din concluziile certificatului medico-legal eliberat de SML Teleorman rezultă că I.O.S. prezintă leziuni de violență ce s-au putut produce prin lovire cu corp dur. Leziunile pot data din 8 septembrie 2008, necesită 65 zile îngrijiri medicale dacă nu survin complicații și au pus în primejdie viața victimei. Î n drept, s-a reținut că fapta inculpaților de a lovi cu bâtele și picioarele, cu intensitate sporită, pe victimă, agent de poliție, în loc public, prevăzând că victima ar putea să moară și au acceptat survenirea acestui rezultat, care datorită intervenției medicale prompte și de specialitate nu s-a produs, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav, prev. și ped.

de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i) – art. 176 lit. f) C. pen. Fapta acelorași inculpați, de a exercita violențe provocând leziuni corporale grave părții vătămate, polițist, care îndeplinea o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, aflat în exercițiul funcțiunii, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 239 alin. (1) și (4) C. pen. Fapta acelorași inculpați de a distruge pneul, luneta și parbrizul autoturismului din dotarea Postului de poliție Găleteni, județul Teleorman, proprietatea I.P.J. Teleorman, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 217 alin. (1) C. pen. Cum inculpații au săvârșit mai multe infracțiuni distincte, s-a apreciat că ne aflăm în cadrul pluralității de infracțiuni sub forma concursului de infracțiuni prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate fiecărui inculpat, prima instanță a avut în vedere gradul de pericol social ridicat al faptelor, împrejurările concrete în care au fost săvârșite, agravanta înscrisă în art. 176 lit. f) C. pen., victima tentativei la omor calificat fiind polițist aflat în exercitarea îndatoririlor de serviciu, limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare, dar și datele ce caracterizează pe inculpați, tineri, fără antecedente penale, poziție procesuală relativ sinceră, dar și atitudinea lor violentă, cunoscută astfel la nivelul comunității. Tribunalul a apreciat că prin aplicarea unor pedepse cu privare de libertate într-un cuantum situat spre jumătatea dintre minimul și maximul pedepsei prevăzute de textele de lege, scopul acestora poate fi atins.

Inculpatul B.G.L. a solicitat instanței schimbarea încadrării juridice a faptei prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, art. 175 lit. i) – art. 176 lit. f) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 182 C. pen., cu motivarea că din probele administrate în cauză rezultă săvârșirea acestei fapte, solicitare ce a fost respinsă avându-se în vedere modul cum au acționat inculpații, obiectele folosite - bâte din lemn de esență tare, numeroasele leziuni produse, prin lovirea repetată cu intensitate sporită, precum și zonele anatomice vizate, ceea ce impune concluzia că ambii inculpați au prevăzut posibilitatea morții părții vătămate și, chiar dacă nu au urmărit acest rezultat, l-au acceptat, acționând deci cu intenție.

Totodată, tribunalul având în vedere concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/10695/2008 întocmit de INML Mina Minovici București privind pe inculpatul T.G. - din care rezultă că acesta prezintă modificare durabilă a personalității după o afecțiune psihică și are discernământul diminuat în raport cu fapta pentru care este cercetat, recomandându-se luarea măsurilor de siguranță conform art. 113 C. pen. - l-a obligat pe inculpat la tratament medical pe timpul executării pedepsei în rețeaua sanitară a penitenciarului în care-și va executa pedeapsa. Cu privire la latura civilă a cauzei, prima instanță a reținut că activitatea ilicită a inculpaților din data de 8 septembrie 2009 a produs prejudicii părților civile I.O.S., Spitalul Clinic de Urgență Militar Central „Dr.

Carol Davila" București, Inspectoratului Județean de Politie Teleorman și Serviciului de Ambulantă Teleorman, iar potrivit art. 998 și urm. C. civ., a obligat inculpații, în solidar, să plătească părții civile I.O.S. sumele de 10.000 lei cu titlu despăgubiri materiale și 30.000 lei cu titlu daune morale; Spitalului Clinic de Urgență Militar Central „Dr. Carol Davila" București suma de 4442, 67 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare aferente perioadei de internare privind pe victima I.O.S., iar Serviciului de Ambulanță Teleorman suma de 696,9 lei, reprezentând c/val. transportului sanitar a victimei I.O.S. de la Spitalul Videle la Spitalul Militar, plus dobânzile aferente fiecărei sume de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea integrală a debitelor.

Urmare a săvârșirii infracțiunii de distrugere, inculpații au produs un prejudiciu și în patrimoniul părții civile IPJ Teleorman, care s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 846,50 lei, reprezentând c/val componentelor distruse și a reparațiilor necesare pentru autoturismul marca Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare, inculpații fiind obligați, în solidar, să despăgubească și această parte civilă cu suma solicitată. B. împotriva acestei sentințe au formulat apel, în termen legal, inculpații B.G.L. și T.G. Î n motivele de apel formulate, apelanții au solicitat desființarea sentinței penale atacate și reținerea, în favoarea lor, a circumstanței atenuante legale a provocării, precum și reținerea unor circumstanțe atenuante judiciare.

Astfel, s-a susținut în apărarea apelanților - inculpați că aceștia au săvârșit fapta aflându-se într-o stare de tulburare emoțională determinată de comportamentul neadecvat al părții vătămate, ce a dat dovadă la acea dată de o lipsă de tact, având o intervenție neadecvată. În plus, apelanții-inculpați se află pentru prima dată în sfera ilicitului penal, au manifestat anterior săvârșirii infracțiunii o conduită corespunzătoare, iar în cazul apelantului - inculpat T.G. trebuie ținut cont și de faptul că acesta prezintă afecțiuni psihice, prezentând un diagnostic de modificare durabilă a personalității, având discernământ diminuat. Prin decizia penală nr. 228/A din 30 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, s-au admis apelurile declarate de apelanții inculpați T.G.

și B.G.L. împotriva sentinței penale nr. 87 din 7 iulie 2009 a Tribunalului Teleorman, secția penală, care a fost desființată, în parte, iar în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174 - art. 175 lit. i) - art. 176 lit. f) C. pen. și art. 239 alin. (1) și (4) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 20 rap. art. 174 - art. 175 lit. i) - art. 176 lit. f) C. pen. Î n baza art. 20 rap. la art. 174 - art. 175 lit. i) - art. 176 lit. f) C. pen. au fost condamnați inculpații T.G. și B.G.L. la câte 8 ani închisoare fiecare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

cu titlu de pedeapsă complementară, conform art. 65 C. pen. Î n baza art. 33 lit. a) C. pen. - art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele de câte 8 ani închisoare cu cele de câte 1 an închisoare aplicate fiecărui inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 217 alin. (1) C. pen., urmând ca inculpații să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare fiecare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a lit. b) C. pen., cu titlu de pedepse complementare conf. art. 65 C. pen. În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpaților, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a lit. b) C. pen., pe durata executării pedepselor principale.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței, precum și starea de arest a inculpaților. Pentru a decide în acest sens, instanța de apel a reținut că, în condițiile în care tentativa de omor săvârșită de către cei doi apelanți-inculpați asupra părții vătămate, ce exercita la acea dată autoritatea de stat - a implicat și acte de ultraj, loviri, amenințări și acte de violență, vătămări, aceste acte urmează a fi absorbite în conținutul constitutiv al infracțiunii de omor deosebit de grav, rămasă în faza tentativei.

Această agravantă, reglementată în art. 176 lit. g) C. pen., are în vedere acele fapte de omor care se comit din sentimentul răzbunării sau nemulțumirii pentru felul în care victima, în îndeplinirea îndatoririlor sale de serviciu ori publice, acționează, iar prin modul în care prima instanță a procedat la tragerea la răspundere penală a celor doi inculpați nu a fost realizată concordanța deplină între conținutul legal al infracțiunii și conținutul concret al faptei săvârșită de aceștia. Pe de altă parte, instanța de apel a considerat că interzicerea dreptului de a alege, ca pedeapsă accesorie și complementară, aplicată celor doi inculpați, ar constitui o sancțiune disproporționată față de scopul urmărit prin aplicarea pedepselor din prezenta cauză, neconturându-se vreo nedemnitate a inculpaților în a-și exercita dreptul de alege.

C. împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpații, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor ce le-au fost aplicate, solicitând, în motivele scrise, a se reține circumstanța atenuantă legală prev. de art. 73 lit. b) C. pen., precum și cea judiciară, prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și, pe cale de consecință, a se reduce cuantumul pedepselor. Cu ocazia dezbaterilor, apărătorul din oficiu al recurenților - inculpați a precizat și susținut recursurile formulate de inculpați doar în ceea ce privește greșita individualizare a pedepselor ce le-au fost aplicate, solicitând a se reține circumstanța atenuantă judiciară prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

și, pe cale de consecință, a se reduce cuantumul pedepselor. Examinând decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate. Instanța de fond a reținut în mod corect că faptele imputate inculpaților se înscriu în categoria celor mai grave datorită valorii sociale deosebite căreia i se aduce atingere, a consecințelor extreme ce se puteau produce, cât și a rezonanței pe care o propagă în mediul social. La rândul său, instanța de apel, examinând faptele prin prisma criteriilor de individualizare, a apreciat că pedepsele sunt corespunzătoare chiar în condițiile schimbării încadrării juridice a faptei, prin înlăturarea infracțiunii de ultraj.

ÎNALTA CURTE apreciază că solicitarea inculpaților de a se reține circumstanța atenuantă judiciară prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și, pe cale de consecință, a se coborî pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege, este nejustificată, în raport de împrejurările și modalitatea în care au comis faptele, așa cum au fost descrise mai sus, de gravitatea deosebită a acestora, de periculozitatea de care au dat dovadă, astfel că lipsa antecedentelor penale, invocată de apărarea inculpaților, nu poate constitui automat circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. ce se referă la conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea faptei, în condițiile în care, așa cum rezultă din actele dosarului, inculpații erau cunoscuți la nivelul comunității ca având o atitudine violentă, dovedită pe deplin inclusiv în prezenta cauză.

Î n plus, instanța de fond și cea de apel au dat dovadă de o clemență nejustificată și chiar au încălcat procedura de individualizare, cu riscul pronunțării unor pedepse nelegale pentru infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174 - art. 175 lit. i) - art. 176 lit. f) C. pen.

Aceasta întrucât potrivit dispozițiilor art. 21 alin. (2) teza a II a C. pen., „în cazul când pedeapsa prevăzută de lege este detențiunea pe viață, se aplică pedeapsa închisorii de la 10 la 25 de ani". Cum în speță pedeapsa prevăzută de lege este detențiunea pe viață, alternativ cu închisoarea de la 15 la 25 de ani, instanța de fond și cea de apel trebuiau mai întâi să se fixeze asupra uneia dintre pedepsele alternative pe care ar fi aplicat-o în cazul infracțiunii consumate și abia apoi să stabilească pedeapsa pentru tentativă, raportându-se la pedeapsa alternativă astfel aleasă și pe care trebuia să o menționeze în hotărâre pentru a motiva pedeapsa aplicată; or, dacă ar fi optat pentru modalitatea detențiunii pe viață - în ipoteza formei consumate - minimul ce se putea aplica în cazul tentativei era de 10 ani, astfel că pedepsele de câte 8 ani aplicate inculpaților ar fi nelegale.

Oricum, situându-ne în calea de atac promovată de inculpați, acestora nu li se poate agrava situația, astfel că discuția sub acest ultim aspect are relevanță doar în plan teoretic. Pentru aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385/15 pct.1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursurile formulate de inculpați ca nefondate, constatând că pedepsele aplicate sunt bine dozate și nu se justifică reducerea acestora, întrucât, prin cuantumul și modalitatea de executare, sunt apte să asigure reeducarea inculpaților, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni dar și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.

Conform dispozițiilor art. 385/16 alin. (2) C. proc. pen. se va computa durata arestării preventive, la zi iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod, recurenții - inculpat vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații T.G. și B.G.L. împotriva deciziei penale nr. 228/A din 30 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din cuantumul pedepselor aplicate fiecărui inculpat, durata reținerii și arestării preventive de la 9 septembrie 2008 la 3 februarie 2010. Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 februarie 2010.