ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1444/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Reclamantul

M.M. prin acțiunea înregistrată pe

rolul Tribunalului Dolj a solicitat ca, prin hotărârea ce se va

pronunța

să se dispună obligarea

pârâtei D.G.S.R.D.R.V.,

să reinstaleze

contorul de gaze

naturale și să redeschidă

distribuirea gazelor naturale la adresa de domiciliu a

reclamantului; de asemenea, a mai solicitat

obligarea paratei si la plata sumei de

10.000 lei pe fiecare zi de întârziere.

Tribunalul Dolj, secția

comercială,

prin sentința nr. 1138 din 17

iunie 2009

a admis acțiunea

reclamantului și a

fost obligată pârâta să reia serviciul de furnizare a gazelor naturale

către

reclamant, sub sancțiunea

aplicării de daune cominatorii în cuantum de 1.000 lei

pe zi de întârziere până la îndeplinirea

obligației de către pârâtă.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a constatat că, în urma întocmirii procesului verbal de

constatare nr. 1 de la data de 30 iunie 2008, în cuprinsul căruia se

menționează faptul că există o intervenție neautorizată asupra contorului de

gaze în zona sigiliului, existând suspiciunea unui consum fraudulos, a fost

ridicat contorul de la reclamant și întreruptă furnizarea gazelor naturale.

De

asemenea, s-a mai constatat că, respectivul contor a format obiectul

unei verificări metrologice, iar prin raportul de

analiză tehnică si metrologică nr.

267 s-a confirmat existența unei

intervenții neautorizate, însă s-a infirmat

consumul

fraudulos, menționându-se în concluziile finale faptul că "contorul

funcționează corect, erorile de măsurare se încadrează în limitele erorii tolerate".

În urma acestor constatări și având în

vedere pe de o parte faptul că prin raportul de analiză tehnică și metrologică

nr. 267 s-a infirmat suspiciunea de consum fraudulos, concluziile finale fiind

clare în sensul funcționării corecte a contorului și a încadrării erorilor de

măsurare în limitele erorilor tolerate, iar pe de altă parte nefiind contestata

de către pârâtă plata serviciilor furnizate, ca fiind achitate cu întârziere de

către reclamant si totodată neconstatându-se, faptul că instalațiile de

utilizare a gazelor n-ar prezenta siguranță în exploatare la data ridicării

contorului din 30 iunie 2008, instanța de fond a apreciat ca nu se regăsea nici

o ipoteză care ar fi putut permite pârâtei să sisteze unilateral furnizarea de

gaze naturale, motiv pentru care acțiunea pârâtei este

nejustificată în raport de prevederile contractuale si legale

aplicabile raporturilor

dintre părți.

Apelul declarat împotriva acestei

sentințe de pârâta SC D.G.S.R. SRL București, D.R.V., a fost respins ca

nefondat de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 190 din

7 octombrie 2009.

În argumentarea acestei decizii instanța

de apel a reținut că rezultatul comisiei de expertiză este faptul că și în

condițiile în care contorul este deteriorat, așa cum s-a consemnat la pct. 4 a

și c, acesta, din punct de vedere funcțional, a înregistrat corect consumul de

gaze, astfel încât erorile de măsurare se încadrează în limitele erorilor tolerate.

Astfel fiind pârâta avea dreptul să sisteze furnizarea de gaze doar în situația

în care se constata intervenții de natură a influența măsurarea corectă a

consumului.

Împotriva acestei decizii pârâta SC D.G.S.R.

SRL București, D.R.V., a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului său, recurenta

reluând practic motivele din apel, a susținut că instanța de apel nu a ținut

cont că sistarea furnizării gazelor s-a făcut în baza reglementărilor legale

respectiv Ordinului 52/2007, cap. II, art. 1 lit. B), lit. C) și prin urmare

furnizorul de gaze are dreptul să sisteze furnizarea nu numai pentru neplata

gazelor, ci și pentru intervenții neautorizate ce se fac asupra contorului în

scopul influențării consumurilor de gaze.

Totodată susține recurenta, instanța de

apel în soluționarea cauzei nu a ținut cont în totalitate de raportul de

expertizare întocmit la data de 10 iulie 2008 omițând să se pronunțe cu privire

la aceste constatări și consideră recurenta, instanța de apel trebuia să aibă

în vedere că mențiunea din raportul de expertiză referitoare la contor,

funcționează corect, erorile de măsurare se încadrează în limitele erorilor tolerate

se completează cu „fiind declarat respins ca urmare a celor constatate la pct. 4

a și c”.

Recursul este nefondat.

Motivul prevăzut de art. 304 alin. (9) C.

proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de

temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Urmărind conținutul acestui motiv de nelegalitate și argumentele aduse de

recurentă se constată, în ce privește aplicarea dispozițiilor Ordinului 52/2007,

că instanța de apel a constatat, în mod corect, în baza probatoriului

administrat că aparatul de măsurare (contorul) funcționează corect, erorile de

măsurare se încadrează în limitele erorilor tolerate. Prin urmare, în raport de

probele prezentate, instanța de apel nu a încălcat dispozițiile Ordinului

52/2007 întrucât furnizorul avea dreptul să sisteze furnizarea de gaze doar în

situația în care s-ar fi constatat intervenții de natură a influența măsurarea

corectă a consumului.

Cât privește critica conform căreia

instanța de apel trebuia să aibă în vedere mențiunea din raportul de expertiză acestea

sunt aspecte de netemeinicie ce nu pot fi analizate în această cale de atac,

față de dispozițiile art. 304 alin. (1) C. proc. civ.

În condițiile în care recursul nu este o

cale de atac devolutivă nu se poate trece la o cercetare generală a situației

de fapt pentru a se vedea care sunt posibilele încălcări ale legii și în ce

constă greșeala de judecată știut fiind că ceea ce se examinează în recursul

extraordinar este judecata și nu fondul pricinii.

În consecință, față de cele ce preced,

conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta SC D.G.S.R.

SRL BUCUREȘTI, prin D.R.V.D.G.N. împotriva deciziei nr. 190 din 7 octombrie

2009 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă la 1500 lei

cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 aprilie 2010.