ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1444/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamantul M.M. prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei D.G.S.R.D.R.V., să reinstaleze contorul de gaze naturale și să redeschidă distribuirea gazelor naturale la adresa de domiciliu a reclamantului; de asemenea, a mai solicitat obligarea paratei si la plata sumei de 10.000 lei pe fiecare zi de întârziere. Tribunalul Dolj, secția comercială, prin sentința nr. 1138 din 17 iunie 2009 a admis acțiunea reclamantului și a fost obligată pârâta să reia serviciul de furnizare a gazelor naturale către reclamant, sub sancțiunea aplicării de daune cominatorii în cuantum de 1.000 lei pe zi de întârziere până la îndeplinirea obligației de către pârâtă.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a constatat că, în urma întocmirii procesului verbal de constatare nr. 1 de la data de 30 iunie 2008, în cuprinsul căruia se menționează faptul că există o intervenție neautorizată asupra contorului de gaze în zona sigiliului, existând suspiciunea unui consum fraudulos, a fost ridicat contorul de la reclamant și întreruptă furnizarea gazelor naturale.

De asemenea, s-a mai constatat că, respectivul contor a format obiectul unei verificări metrologice, iar prin raportul de analiză tehnică si metrologică nr. 267 s-a confirmat existența unei intervenții neautorizate, însă s-a infirmat consumul fraudulos, menționându-se în concluziile finale faptul că "contorul funcționează corect, erorile de măsurare se încadrează în limitele erorii tolerate". În urma acestor constatări și având în vedere pe de o parte faptul că prin raportul de analiză tehnică și metrologică nr. 267 s-a infirmat suspiciunea de consum fraudulos, concluziile finale fiind clare în sensul funcționării corecte a contorului și a încadrării erorilor de măsurare în limitele erorilor tolerate, iar pe de altă parte nefiind contestata de către pârâtă plata serviciilor furnizate, ca fiind achitate cu întârziere de către reclamant si totodată neconstatându-se, faptul că instalațiile de utilizare a gazelor n-ar prezenta siguranță în exploatare la data ridicării contorului din 30 iunie 2008, instanța de fond a apreciat ca nu se regăsea nici o ipoteză care ar fi putut permite pârâtei să sisteze unilateral furnizarea de gaze naturale, motiv pentru care acțiunea pârâtei este nejustificată în raport de prevederile contractuale si legale aplicabile raporturilor dintre părți.

Apelul declarat împotriva acestei sentințe de pârâta SC D.G.S.R. SRL București, D.R.V., a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 190 din 7 octombrie 2009. În argumentarea acestei decizii instanța de apel a reținut că rezultatul comisiei de expertiză este faptul că și în condițiile în care contorul este deteriorat, așa cum s-a consemnat la pct. 4 a și c, acesta, din punct de vedere funcțional, a înregistrat corect consumul de gaze, astfel încât erorile de măsurare se încadrează în limitele erorilor tolerate. Astfel fiind pârâta avea dreptul să sisteze furnizarea de gaze doar în situația în care se constata intervenții de natură a influența măsurarea corectă a consumului.

Împotriva acestei decizii pârâta SC D.G.S.R. SRL București, D.R.V., a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea recursului său, recurenta reluând practic motivele din apel, a susținut că instanța de apel nu a ținut cont că sistarea furnizării gazelor s-a făcut în baza reglementărilor legale respectiv Ordinului 52/2007, cap. II, art. 1 lit. B), lit. C) și prin urmare furnizorul de gaze are dreptul să sisteze furnizarea nu numai pentru neplata gazelor, ci și pentru intervenții neautorizate ce se fac asupra contorului în scopul influențării consumurilor de gaze.

Totodată susține recurenta, instanța de apel în soluționarea cauzei nu a ținut cont în totalitate de raportul de expertizare întocmit la data de 10 iulie 2008 omițând să se pronunțe cu privire la aceste constatări și consideră recurenta, instanța de apel trebuia să aibă în vedere că mențiunea din raportul de expertiză referitoare la contor, funcționează corect, erorile de măsurare se încadrează în limitele erorilor tolerate se completează cu „fiind declarat respins ca urmare a celor constatate la pct. 4 a și c”. Recursul este nefondat. Motivul prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Urmărind conținutul acestui motiv de nelegalitate și argumentele aduse de recurentă se constată, în ce privește aplicarea dispozițiilor Ordinului 52/2007, că instanța de apel a constatat, în mod corect, în baza probatoriului administrat că aparatul de măsurare (contorul) funcționează corect, erorile de măsurare se încadrează în limitele erorilor tolerate. Prin urmare, în raport de probele prezentate, instanța de apel nu a încălcat dispozițiile Ordinului 52/2007 întrucât furnizorul avea dreptul să sisteze furnizarea de gaze doar în situația în care s-ar fi constatat intervenții de natură a influența măsurarea corectă a consumului. Cât privește critica conform căreia instanța de apel trebuia să aibă în vedere mențiunea din raportul de expertiză acestea sunt aspecte de netemeinicie ce nu pot fi analizate în această cale de atac, față de dispozițiile art. 304 alin. (1) C. proc.

civ. În condițiile în care recursul nu este o cale de atac devolutivă nu se poate trece la o cercetare generală a situației de fapt pentru a se vedea care sunt posibilele încălcări ale legii și în ce constă greșeala de judecată știut fiind că ceea ce se examinează în recursul extraordinar este judecata și nu fondul pricinii. În consecință, față de cele ce preced, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC D.G.S.R. SRL BUCUREȘTI, prin D.R.V.D.G.N. împotriva deciziei nr. 190 din 7 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat. Obligă recurenta-pârâtă la 1500 lei cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 aprilie 2010.