ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 08.12.2009

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3265/2009

HOTĂRÂRE
08.12.2009
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3265/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Prin cererea înregistrată la 30 iulie 2009 la

Judecătoria sector 3 București, SC P. SRL Galați, în calitate de creditoare a

solicitat, în contradictoriu cu debitoarea SC S.Y.I.V.T.A.I. Galați, învestirea

cu formulă executorie a biletului la ordin emis la 11 martie 2009, pentru suma

de 30.449,5 lei în baza art. 53, art. 54, art. 57 și art. 61 din Legea nr. 58/1934.

Prin sentința nr. 9189 din 17

august 2009 a fost declinată competența materială în favoarea Judecătoriei

Galați, reținându-se în motivare dispozițiile art. 10 pct. 3 C. proc. civ. și

faptul că intimata are sediul în Galați.

Cu privire la „locul plății”

pe titlu fiind menționat municipiul București, fără indicarea sectorului,

aceasta face să devină incidente prevederile art. 10 teza I C. proc. civ.,

respectiv competența aparține instanței sediului pârâtului.

La rândul său, Judecătoria

Galați s-a dezînvestit prin declinarea competenței în favoarea Judecătoriei

sector 3 București, în baza sentinței nr. 7775 din 2 octombrie 2009 și

constatând ivirea conflictului negativ de competență l-a înaintat instanței

supreme pentru regulator de competență, conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ.

În considerentele acestei

hotărâri se arată că art. 10 pct. 3 C. proc. civ. prevede o competență

alternativă, iar alegerea aparține reclamantului. Locul plății este municipiul

București, iar sectorul 3 se află în acest oraș.

Asupra conflictului negativ

de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Cererea are ca obiect

învestirea cu formulă executorie a unui bilet la ordin emis în condițiile Legii

nr. 58/1934, care, potrivit art. 10 pct. 3 C. proc. civ. prevede o competență

alternativă, deopotrivă a instanței domiciliului pârâtului, cu cea a locului

plății, pentru soluționarea acesteia.

Potrivit art. 12 C. proc.

civ., alegerea între instanțele deopotrivă competente aparține reclamantului

și, fiind o competență alternativă, raportat la art. 19 și art. 159 C. proc.

civ., reprezintă un caz de competență relativă.

Astfel, creditorul a

introdus cerere de învestire cu formulă executorie la Judecătoria sector 3

București, care corespunde instanței „locului plății”. Optând în acest mod se

va reține că reclamantul și-a exercitat dreptul de alegere conferit de lege

„locul plății” fiind orașul București, aspect față de care introducerea cererii

la Judecătoria sector 3 București va fi consfințită prin stabilirea competenței

materiale în favoarea acestei instanțe.

„Locul plății” a fost

stabilit, potrivit titlului excutoriu, ca fiind orașul București, situație în

care, oricare din instanțele competente material situate la locul plății are

competența de a soluționa cererea de învestire cu formulă executorie, deci

inclusiv Judecătoria sectorului 3 București, conform alegerii reclamantei.

Văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., urmează a se stabili

competența soluționării cauzei, în favoarea Judecătoriei sector 3 București.

Stabilește competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 3 București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 decembrie 2009.

Sursă