ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1627/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1627/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Examinând recursurile de față

constată:

Prin sentința penală nr. 135 din 28 martie

2009, Tribunalul Galați, secția penală a condamnat pe inculpatul C.V.R. (fiul

lui G. și P.) la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu

aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) și alin. (2), și art. 76 C. pen.

În baza art. 71 C.

pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Inculpatul a

fost obligat la 973,71 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare către partea

civilă Spitalul Județean Galați.

S-a constatat

că partea vătămată A.M.C. nu a solicitat despăgubiri civile sau cheltuieli

judiciare.

Inculpatul a

fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În fapt

instanța a reținut că, în noaptea de 30 iulie 2005, în loc public, inculpatul C.V.R.

a lovit cu cuțitul în zona abdominală, secționându-i ficatul și vasele

sanguine, pe partea vătămată A.M.C., cauzându-i leziuni care i-au pus viața în

primejdie.

S-a reținut

că în drept fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art.

174-175 lit. i) C. pen.

La

individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere pericolul social al faptei,

împrejurările în care a fost comisă, consecințele acesteia și persoana

inculpatului, apreciindu-se că în raport cu datele ce îl caracterizează, se

justifică reținerea circumstanțelor atenuate în favoarea acestuia.

Împotriva sentinței

au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpatul C.V.R.

În dezvoltarea

motivelor de apel procurorul a susținut că sentința este netemeinică întrucât

au fost reținute nejustificat circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului,

iar pedeapsa aplicată acestuia este prea redusă.

Inculpatul a

susținut că a fost condamnat greșit deoarece nu el este persoana care a lovit-o

pe partea vătămată.

Prin Decizia penală

nr. 152/ A din 3 decembrie 2008, Curtea de Apel Galați, secția penală, a admis

apelurile, a desființat în parte sentința și rejudecând, în conformitate cu

dispozițiile art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică din

infracțiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art.

174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. în complicitate la infracțiunea

prevăzută de art. 26 raportat la art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175

alin. (1) lit. c) C. pen., infracțiune pentru care a condamnat pe inculpatul C.V.R.

la o pedeapsă de 4 ani închisoare reținând circumstanțele atenuante prevăzute

de art. 74 lit. a) și c) C. pen. și dispozițiile art. 76 alin. (2) C. pen.

În baza art. 86

1

și art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei de 4 ani închisoare și a pedepsei accesorii pe durata unui termen de

încercare de 6 ani stabilit în baza art. 86

2

C. pen.

Conform art. 86

3

C. pen. s-au stabilit măsurile de supraveghere cărora trebuie să li se supună

inculpatul pe durata termenului de încercare.

Conform art. 359 C.

proc. pen. s-a atras inculpatului atenția asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței.

Instanța de apel a

constatat că prin sentința atacată s-a dat faptei o încadrare juridică greșită

și de asemenea nu a fost just individualizată modalitatea de executare a pedepsei.

În acest sens s-a

reținut că la dosar nu există nicio probă certă din care să rezulte că

inculpatul C.V.R. este cel care l-a lovit cu cuțitul pe A.M.C.

Din probe rezultă că,

după ce între cei doi a avut loc un prim conflict în barul J., inculpatul s-a

dus acasă și i-a cooptat pe martorii C.V. (fratele său), G.N., T.D. și G.G.,

convingându-i să meargă la bar pentru a aplica părții vătămate o corecție

fizică.

Instanța de apel a

reținut că, în acest scop, susnumiții s-au înarmat cu obiecte contondente, iar

inculpatul a luat din casă și un cuțit de bucătărie, pe care l-a dat martorului

G.N. pentru a-l folosi în agresiune ce urma a fi comisă.

S-a avut în

vedere că, deși martorul G.N. a negat că a luat de la inculpat cuțitul,

martorii C.V. și T.D. confirmă această împrejurare, iar martorul G.G., ca de

altfel și ceilalți participanți, a arătat că inculpatul avea în mână doar o

bâtă.

S-a mai reținut că

niciuna dintre persoanele implicate în conflict nu a văzut momentul lovirii

părții vătămate cu cuțitul, dar martorul O.V.N. a arătat că lângă inculpat se

mai afla un tânăr.

Martorii din

grupul inculpatului nu au văzut nici ei cine a lovit, dar au relatat că după

conflict, când a aflat că partea vătămată a fost înjunghiată, martorul G.N. s-a

lăudat că „i-a făcut inculpatului un bine".

De asemenea martorul

G.C.G., audiat de instanță, a arătat că la 3-4 zile, după conflict, martorul G.N.

i-a spus că el a lovit cu cuțitul și că, în momentul în care partea vătămată a

spus că a fost tăiată, inculpatul se afla la 7 metri de aceasta.

În concluzie instanța

de apel a reținut că există suficiente dovezi care atestă că partea vătămată a

fost lovită cu cuțitul de altă persoană din grupul inculpatului, posibil de

către martorul G.N., așa încât nu poate fi angajată răspunderea penală a

inculpatului în calitate de autor al infracțiunii de tentativă la omor.

S-a reținut

însă că acesta se face vinovat de complicitate la infracțiunea de tentativă la

omor calificat deoarece a inițiat conflictul cu partea vătămată, a determinat

alte patru persoane să participe la agresiunea ulterioară, a dat uneia dintre

acestea cuțitul pentru a fi folosit în agresiune și a agresat cu o bâtă pe

partea vătămată și pe cei din grupul acesteia, înlesnind activitatea

infracțională a autorului.

S-a apreciat că, în

raport cu comportarea anterioară a inculpatului și comportarea pe parcursul

procesului, se justifică reținerea unor circumstanțe atenuante în favoarea

acestuia și că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea acesteia.

Decizia a fost

atacată cu recurs de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și de

inculpat.

Recursul

declarat de procuror a fost întemeiat pe dispozițiile art. 385

9

alin.

(1) pct. 17 și, respectiv, 14 C. proc. pen.

În motivarea

recursului s-a argumentat că instanța de apel a dat faptei comise de inculpat o

greșită încadrare juridică reținând, contrar celor ce rezultă din probele

administrate în cauză, că inculpatul este complice și nu autor al infracțiunii

de tentativă la omor.

De asemenea s-a

susținut că nejustificat au fost reținute în favoarea inculpatului circumstanțe

atenuante și s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Recursul

declarat de inculpat a fost întemeiat pe dispozițiile art. 385

9

alin.

(1) pct. 18 C. proc. pen. susținându-se că s-a comis o gravă eroare de fapt

întrucât tentativa de omor a fost comisă de altă persoană, iar la comiterea

acesteia inculpatul nu a avut nicio participare, instanța de apel reținând

greșit că a fost complice la săvârșirea infracțiunii.

Analizând cauza prin

prisma motivelor de recurs invocate Înalta Curte reține următoarele :

Primul motiv de

recurs invocat de procuror este fondat și, din aceleași considerente, nu este

fondat recursul declarat de inculpat.

Din coroborarea

materialului probator aflat la dosar Înalta Curte reține că, în noaptea de

30/31 iulie 2005, inculpatul C.V.R. și partea vătămată A.M.C. au avut o

altercație pe terasa cafe-barului Jardani din Galați, unde partea vătămată se

afla la o masă împreună cu mai mulți prieteni.

După acest

incident inculpatul a discutat puțin timp cu martora A.S.A., barman la localul

respectiv, care era prietena sa după care a plecat acasă.

Aici le-a

povestit fratelui său C.V. și martorului T.D. despre incidentul avut și le-a

propus să meargă la bar pentru a aplica o corecție părții vătămate, iar aceștia

au fost de acord.

La plecare martorul C.V.

s-a înarmat cu o secure, iar inculpatul cu o bucată de șipcă (băț) și un cuțit

de bucătărie.

Martorul T.D. a rămas

puțin în urmă pentru că s-a întâlnit cu mama sa, iar la ieșirea din bloc a

constatat că li se alăturase și martorul G.N.

Toți patru

s-au îndreptat spre bar și, pe drum, inculpatul a rupt șipca în două și i-a dat

o bucată martorului T.D.

Când au ajuns

la bar inculpatul a intrat pe terasă și a lovit cu bucata de șipcă în masa

părții vătămate, moment în care aceasta și prietenii săi s-au ridicat și

înarmați cu sticle au ieșit în stradă, unde, la distanță se aflau și martorii C.V.,

T.D. și G.N.

Membrii grupului

părții vătămate s-au împărțit și au avut loc violențe între parte dintre

aceștia și inculpat, pe de o parte, și fiecare dintre martori C.V. și T.D., pe

de altă parte.

Potrivit

declarațiilor date în faza de urmărire penală de martorii C.V., J.D. și O.V. și

chiar celor afirmate de inculpat, partea vătămată s-a aflat printre cei care

s-au îndreptat spre acesta din urmă și chiar l-au lovit.

Inculpatul,

fratele său și T.D. au reușit să fugă, iar partea vătămată, care sângera, a

fost dusă la spital.

Din raportul

de constatare medico-legală rezultă că, potrivit foii de observație, partea

vătămată prezenta la internare „plagă înjunghiată hipocondru drept penetrantă

cu leziune de lob hepatic drept și hemiperitoneu secundar; plagă înjunghiată

braț stâng" și că s-a intervenit operator. Actul medico-legal

concluzionează că leziunile traumatice prezentate de partea vătămată au putut

fi produse prin acțiunea unor corpuri cu vârfuri și margini ascuțite, necesită

pentru vindecare 25-30 zile îngrijiri medicale și i-au pus viața în primejdie

deoarece au interesat peretele abdominal, ficatul și vasele sanguine, cauzând

desterilizarea cavității peritoneale și hemoragie internă și externă.

Niciuna dintre

persoanele care au participat sau care au văzut incidentul nu a observat

momentul în care a fost înjunghiată partea vătămată și nici nu a văzut cuțit în

mâna vreunuia din cei implicați în confruntarea violentă.

Există însă probe

indirecte care duc la concluzia că fapta a fost comisă de inculpat.

Din coroborarea

declarațiilor martorilor oculari rezultă că inculpatul a fost singurul din

grupul său care s-a aflat in imediata apropiere a părții vătămate atât pe

terasă cât și la ieșirea în stradă și în timpul violențelor.

Se impune

precizarea că declarația martorului G.G., audiat în apel la cererea

inculpatului, urmează a fi înlăturată întrucât niciun moment martorii C.V., T.D.

și G.N., care au afirmat constant că l-au însoțit până la bar pe inculpat, nu

au declarat că și martorul a fost împreună cu ei.

În același sens sunt

și declarațiile inculpatului din faza de urmărire penală. Abia în fața

instanței inculpatul l-a enumerat pe G.G. printre cei care l-au însoțit la bar,

fără să explice în nici un fel de ce nu a amintit anterior de prezența acestuia

la conflict.

De asemenea

din probe rezultă că, la plecarea din casă inculpatul s-a înarmat cu un cuțit.

Înalta Curte reține

că nu s-a dovedit că ulterior inculpatul ar fi înmânat cuțitul martorului G.N.,

că acesta ar fi avut vreo participare efectivă în conflictul violent și cu atât

mai puțin că ar fi înjunghiat pe partea vătămată.

Se constată

că între declarațiile date pe parcursul procesului de martorii C.V. și T.D. cu

privire la acest aspect există contradicții esențiale, de natură a demonstra

nesinceritatea martorilor.

Astfel, dacă

în faza de urmărire penală martorul T.D. a declarat că nu a văzut cuțit la

martorul G.N. și că acesta nu s-a implicat cu ceva în conflict, afirmând că a

plecat, în declarația dată în faza de cercetare judecătorească, fără nici o

explicație, martorul susține că la plecarea de acasă inculpatul avea în mână un

cuțit pe care i l-a dat lui G.N. și că după conflict acesta i-ar fi spus

inculpatului „că ce am făcut pentru

ca

în faza de urmărire

penală martorul C.V. a declarat inițial (1 iulie 2005 f. 92) că în timp ce se

deplasau spre bar a văzut cuțitul lor în mâna lui G.N. înainte de a fi ajunși

din urmă de martorul T.D., pentru ca în declarațiile ulterioare (2 septembrie

2005 - f. 87 și 91, 8 februarie 2007 - f. 89 verso) să declare că inculpatul

i-a spus, a doua zi după conflict, că i-a dat cuțitul lui G.N., dar el nu l-a

văzut la acesta. în aceste din urmă declarații martorul a afirmat că atunci

când partea vătămată și prietenii săi au ieșit în stradă, martorul se afla la

distanță de terasă și chiar de el, la 10 m în lateral. A mai precizat că G. nu

a fost lovit de cei din grupul părții vătămate și că acesta i-a spus că nici el

nu a lovit pe nimeni.

În fața instanței

martorul și-a schimbat total afirmațiile cu privire la acest aspect, susținând

că inculpatul a luat cuțitul pentru autoapărare și i l-a dat lui G.N., care a

stat lângă inculpat și după finalizarea conflictului i-a spus că el a lovit pe

partea vătămată cu cuțitul. Martorul nu a explicat în niciun fel această

modificare a declarațiilor.

Se reține de

asemenea că în faza de cercetare judecătorească a fost audiat, la cererea

inculpatului, și martorul G.C. (f. 91 dosar primă instanță).

Acesta a declarat că

nu a fost prezent la conflict, dar a susținut că ulterior, în prezența

martorilor T.D. și M.G., martorul G.N. i-a spus că inculpatul i-a dat cuțitul

și că el a lovit partea vătămată „uite ce bine am făcut pentru inculpat".

Declarația

martorului nu poate fi însă avută în vedere întrucât martorii T. și M. nu

confirmă în declarațiile lor aceste susțineri.

Înalta Curte reține

de asemenea că martora A.S.A., prietena inculpatului, a arătat în declarația

dată în fața procurorului (f. 39-40) că inculpatul i-a spus că a avut cuțit

asupra sa.

Din coroborarea

declarațiilor date în faza de urmărire penală de  martorii T.D. și C.V. cu cele

date constant de martorul G.N. rezultă că acesta din urmă a rămas în stradă și

când partea vătămată și prietenii săi au ieșit de pe terasă a plecat, nefiind

implicat cu nimic în incidentul violent care a urmat.

De asemenea din probe

rezultă că martorul G. (ca de altfel nici altă persoană din grupul

inculpatului) nu s-a aflat niciun moment în apropierea părții vătămate.

Fiind cert

dovedită starea conflictuală dintre partea vătămată și inculpat, împrejurarea

că în partea a doua a conflictului acesta din urmă avea asupra sa cuțit și s-a

aflat în apropierea părții vătămate pe terasă cât și după ieșirea în stradă, și

având în vedere și leziunile suferite de partea vătămată prin înjunghiere, se

reține că inculpatul este cel care a lovit partea vătămată cu cuțitul.

Așa fiind

încadrarea juridică corectă a faptei este cea de tentativă la omor calificat

prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) – art. 175 lit. i) C. pen.

și nu complicitate la această infracțiune.

Având în

vedere cele expuse, se reține că susținerea inculpatului că fapta a fost comisă

de altă persoană este infirmată de probele administrate.

Înalta Curte

apreciază că este nefondată critica procurorului vizând cuantumul pedepsei, dar

este întemeiată cea referitoare la modalitatea de executare.

Astfel, infracțiunea

comisă este gravă, prezintă un pericol social concret ridicat ce impune, pentru

atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen. executarea acesteia într-un loc

de deținere.

Față de toate

considerentele expuse se va admite recursul procurorului și conform art. 385

15

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. se va casa decizia atacată și se va menține

sentința.

Conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se va respinge recursul inculpatului ca nefondat.

În temeiul art. 192 alin.(2)

C. proc. pen. recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva Deciziei

penale nr. 152/ A din 3 decembrie 2008 a Curții de Apel Galați, secția penală,

privind pe inculpatul C.R.V.

Casează

decizia atacată și menține sentința penală nr. 135 din 28 martie 2008 a

Tribunalului Galați, secția penală

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul C.V.R. împotriva aceleiași decizii.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat

din care suma de 100 lei reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu

până la prezentarea apărătorului ales.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 4 mai 2009.