ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2412/2009

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 5 august 2008, reclamanta SC O.M.E.I. SRL a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul local Clinceni, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se constate valabilitatea contractului de asociere nr. 9780 din 1 noiembrie 2004 încheiat între părți și să fie obligat pârâtul să respecte clauzele contractuale așa cum au fost stipulate și prevăzute în contract prin acordul bilateral și la plata de daune interese pentru perioada în care reclamanta a fost împiedicată să-și desfășoare activitatea.

La data de 29 septembrie 2008 pârâtul Consiliul local Clinceni a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat să se constate reziliat de drept contractul de asociere în temeiul pactului comisoriu de gradul IV ca urmare a faptului că societatea reclamantă nu și-a respectat obligațiile contractuale și să se dispună evacuarea și obligarea reclamantei să predea activul în întregime. La termenul din 26 noiembrie 2008 reclamanta a depus cerere de renunțare la judecată cu privire la acțiunea principală iar instanța a invocat din oficiu excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului (reclamant -reconvențional) cu privire la cererea reconvențională. Prin sentința comercială nr. 12931 din 26 noiembrie 2008 Tribunalul București a luat act de renunțarea reclamantei-pârâte SC O.M.E.I.

SRL la judecata cererii principale în contradictoriu cu pârâtul-reclamant Consiliul local Clinceni, județul Ilfov. A admis excepția lipsei calității procesuale de folosință a apelantului -reclamant Consiliul local al comunei Clinceni cu privire la cererea reconvențională și a anulat cererea reconvențională pentru lipsa capacității procesuale de folosință a pârâtului-reclamant. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că potrivit art. 41 alin. (1) C. proc. civ. orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată. Conform dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 215/2001, legea administrației publice locale comunale, orașele și județele sunt unități administrativ - teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează autorități ale administrației publice locale.

În același timp, prevederile art. 21 din Legea nr. 215/2001, a apreciat instanța de fond, sunt tranșate în sensul că județele, orașele și comunele sunt persoane juridice de drept public, acestea având patrimoniu propriu și capacitate juridică deplină. Rezultă că unitățile administrativ teritoriale menționate au personalitate juridică, primarul reprezentând în justiție comuna sau orașul, în timp ce consiliile locale sunt autorități ale administrației publice locale cu atribuții deliberative, care însă nu au personalitate juridică, a apreciat instanța de fond. Așa fiind, potrivit dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. proc. civ., Consiliul local al comunei Clinceni, neavând personalitate juridică, poate sta în judecată doar în calitate de pârât, nu și în calitate de reclamant în cadrul cererii reconvenționale.

Instanța de fond a luat act, în baza art. 246 C. proc. civ., de renunțarea reclamantei la judecata cererii principale. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul-reclamant Consiliul local al comunei Clinceni, județul Ilfov, prin Primar A.B., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate. Apelul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a comercială, sub nr. 29811/3/2008 din 16 ianuarie 2009. În motivarea apelului s-a arătat că prin dispozițiile Constituției României și cele ale Legii nr. 215/2001, Consiliul local are dreptul de a administra bunurile din domeniul public sau privat al unității administrativ – teritoriale, primarul fiind împuternicit să aducă la îndeplinire cele hotărâre.

În executarea acestor dispoziții legale, a arătat apelantul, a fost încheiat Contractul de asociere nr. 9780 din 1 noiembrie 2004 iar, în calitate de parte contractantă, are dreptul de a formula cerere reconvențională. Apelantul a mai susținut că are o capacitate de folosință specială, în raport cu atribuțiile conferite de lege, iar calitatea procesuală activă sau pasivă este determinată de specificul competenței. În argumentarea celor susținute, apelantul a invocat dispozițiile art. 10, art. 23, art. 36, art. 63 din Legea nr.215/2001, a administrației publice, și art. 33 din Decretul nr. 31/1954, privitor la persoanele fizice și persoanele juridice.

În fine, apelantul a mai arătat că prin admiterea excepției lipsei capacității de folosință a Consiliului local al comunei Clinceni, instanța de fond a considerat, implicit, și faptul că acordul părților exprimat prin Contractul de asociere nr. 9780 din 1 noiembrie 2004, este lovit de nulitate absolută, fiind încheiat de o entitate fără personalitate juridică. Curtea de Apel București, prin decizia nr. 88 din 16 februarie 2009, a admis apelul pârâtului și a desființat în parte sentința comercială trimițând cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea cererii reconvenționale, menținând celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Instanța de apel a reținut, în esență, că apelantul Consiliul local al comunei Clinceni are capacitate juridică civilă, constând în capacitatea de folosință și capacitatea de exercițiu, care au ca izvor legea de înființare a acestora, nr. 215/2001.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, reclamanta SC O.M.E.I. SRL solicitând admiterea recursului său și modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului și menținerii soluției instanței de fond. În motivarea recursului său, întemeiat în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recurenta susține că din dispozițiile art. 20 și art. 21 din Legea nr. 215/2001 rezultă că nu Consiliul local este o autoritate a administrației publice locale cu atribuții deliberative fără a avea personalitate juridică. Instanța de apel interpretează greșit dispozițiile Legii nr. 215/2001 întrucât în nicio dispoziție a acesteia nu se prevede expres că și consiliile locale au capacitate juridică, personalitate juridică proprie ci, dimpotrivă, în art. 19 al legii se prevede că doar comunele, orașele și județele sunt persoane juridice de drept public care au patrimoniu propriu și capacitate juridică deplină.

Dacă legiuitorul ar fi dorit ca și consiliile locale să aibă personalitate juridică atunci ar fi nominalizat și aceste organe. Examinând recursul prin prisma motivului invocat Înalta Curte constată că acesta este nefondat întrucât instanța de apel a făcut o corectă interpretare și aplicare a prevederilor Legii nr. 215/2001 cu privire la capacitatea procesuală a pârâtului Consiliul local Clinceni. Astfel, capacitatea procesuală și calitatea procesuală a autorităților publice este fundamentală pe recunoașterea capacității de drept administrativ, autoritățile publice putând sta în proces în nume propriu, în calitate de reclamante sau pârâte, chiar în lipsa personalității juridice. Capacitatea procesuală este legată de lipsa personalității juridice, în timp ce calitatea procesuală se întemeiază pe noțiunea de patrimoniu, respectiv pe acea universalitate juridică ce se urmărește a fi întregită.

Consiliul local este autoritatea publică investită cu atribuții de exercitare a puterii publice ce se realizează pe calea actelor administrative de autoritate, în ceea ce privește actele de administrare referitoare la bunurile aflate în patrimoniul unității administrativ - teritoriale. Prin atribuție publică se înțelege ansamblul prerogativelor ce revin unui organ (autorități publice), compartiment funcționar sau persoane și în limita exercițiului lor. Din punct de vedere structural conținutul atribuției nu se identifică cu cel al dreptului subiectiv, aceasta deoarece atribuția conține în același timp dreptul de a lua o anumită decizie dar și obligația de a realiza acest lucru, ca un comandament al puterii de stat.

Drept urmare, în comparație cu dreptul subiectiv, caracterizat prin posibilitatea de a fi exercitat sau nu, atribuția publică este obligatoriu să fie exercitată, deoarece ea este legată de realizarea funcției unui organ sau autoritate publică, în cadrul sistemului administrației publice locale. Consiliului local îi revine atribuția de a exercita pe calea actelor juridice atribuțiile ce-i revin referitoare la administrarea patrimoniului autorității administrativ - teritoriale. S-a susținut de către tribunal că această autoritate publică nu poate participa în proces în nume propriu în cauza dedusă judecății, întrucât s-ar încălca regula generală a fundamentării capacității procesuale pe ideea de personalitate juridică.

În principiu, excepția de la regula generală a fundamentării capacității procesuale pe ideea de personalitate juridică, operează în situațiile în care sunt deduse în fața judecății raporturi juridice de drept public. În speță, raportul juridic dedus judecății este un raport juridic de drept privat. Cu toate acestea, Curtea apreciază că excepția de la regula generală a fundamentării capacității procesuale pe ideea de personalitate juridică, trebuie să opereze și în prezenta pricină. Prin cererea reconvențională formulată în cursul procedurii, pârâtul a solicitat organului jurisdicțional să dispună rezilierea contractului de asociere. În susținerea cererii sale s-a prevalat de neexecutarea culpabilă de către reclamantă a obligațiilor contractuale ce-i incumbau.

Raportul juridic constituit prin încheierea contractului de asociere este guvernat de principiul egalității părților. Curtea nu neagă că unitatea administrativ - teritorială este titulara drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului său privat, însă raporturile juridice constituite cu persoanele juridice în condițiile Legii nr. 215/2001 au anumite particularități. Atribuțiile organului deliberativ al unității administrativ - teritoriale privitoare la administrarea bunurilor aparținând acestei entități, nu se limitează doar la actul de dispoziție referitor la încheierea concesiunii, ele trebuind interpretate într-un sens larg, ca referindu-se la întreaga derulare a convenției.

Este adevărat că numai în baza deciziei organului deliberativ unitatea administrativ - teritorială reprezentată prin primar poate încheia un contract având drept scop administrarea bunurilor aflate în domeniul privat al unității administrativ - teritoriale. Primarul, ca organ executiv, trebuie să asigure punerea în executare a unei astfel de hotărâri. În mod corect ar fi trebuit ca această convenție să fie încheiată între unitatea administrativ - teritorială, reprezentată prin primar, care în acest mod ar fi adus la îndeplinire hotărârea adoptată de organul deliberativ la 29 octombrie 2004. Cu toate acestea în speță, calitatea de parte contractantă a avut-o Consiliul local al comunei Clinceni.

Dincolo de acest viciu de formă, soarta contractului și decizia referitoare la desfacerea lui trebuie să aparțină autorității învestite cu prerogativa legală referitoare la darea în administrare a bunurilor aparținând domeniului privat al unității administrativ - teritoriale. Curtea mai reține că reclamanta nu a exercitat cu bună - credință drepturile sale procesuale atunci când a susținut excepția lipsei capacității de folosință a reclamantului, invocată din oficiu de instanță și când a invocat-o drept motiv, unic, de recurs. Această apărare a fost susținută pentru a paraliza demersul judiciar inițiat de pârât, în vederea desfacerii contractului de asociere. Cu toate că excepția este una de ordine publică, conduita pe care reclamanta a avut-o ulterior semnării contractului, atestă că ea a înțeles să recunoască consiliului calitatea de parte contractantă.

Nu a cerut niciun moment și nu a inițiat niciun demers pentru îndreptarea acestei neregularități și nu a solicitat schimbarea prin substituirea locatorului inițial. Aceasta denotă că reclamanta a înțeles dimensiunile raportului juridic obligațional. Din punct de vedere formal, pentru reaua - credință cu care a susținut și apoi a invocat excepția, se impune a fi sancționată în sensul aplicării și în situația dată a excepției de la regula generală a fundamentării capacității procesuale pe ideea de personalitate juridică. La încheierea contractului și ulterior, cât contractul s-a aflat în executare, reclamanta nu a manifestat aceeași grijă față de necesitatea respectării ordinii publice. De aceea, în situația acestei spețe, Curtea apreciază că față de modul în care a fost încheiat contractul de asociere trebuie să se recunoască pârâtului -reclamant reconvențional capacitatea procesuală de folosință de a exercita prezenta acțiune.

Mai există un considerent pentru care Curtea consideră că cel puțin în privința cererii referitoare la rezilierea contractului, autoritatea deliberativă are capacitate procesuală de folosință. Concluzia se sprijină pe aceea că dimensiunea dreptului de administrare nu se reduce numai la hotărârea privitoare la darea în administrare a acestor bunuri. În conținutul acestui drept intră și atribuția autorității deliberative de a iniția procedurile legate de rezilierea contractelor încheiate în baza hotărârii de dare în administrare. Cine altul decât cel care a hotărât să se încheie un contract poate să decidă și să inițieze procedurile judiciare pentru desfacerea unui contract cu titlu de sancțiune.

În raporturile juridice de drept privat autoritatea deliberativă care a hotărât darea în administrare a bunului ce constituie obiect derivat al contractului de locațiune, poate participa în proces în nume propriu, în situațiile în care sunt deduse judecății drepturi subiective în temeiul cărora se solicită crearea unei situații juridice noi între părți. Faptul că raportul juridic este unul de drept privat care situează părțile pe poziții de egalitate pune în imposibilitate autoritatea publică de a acționa de pe poziția de putere publică.

În contextul dat nu se poate nega capacitatea procesuală de folosință a autorității publice deliberative de a realiza atribuțiile sale privitoare la buna administrare în sens larg a bunurilor aflate în patrimoniul unității administrativ - teritoriale, prin inițierea demersurilor judiciare referitoare la obținerea unui titlu executoriu prin care să se statueze asupra desfacerii pentru viitor a contractului pe care tot această autoritate a hotărât să îl încheie. Față de cele de mai sus Înalta Curte urmează ca în temeiul art. 312 C. proc. civ. să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC O.M.E.I SRL București împotriva deciziei comerciale nr. 88 din 16 februarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2009.