ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2412/2009

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2412/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului București la data de 5 august 2008, reclamanta SC O.M.E.I. SRL a

chemat în judecată pe pârâtul Consiliul local Clinceni, solicitând instanței ca

prin hotărârea ce o va pronunța să se constate valabilitatea contractului de

asociere nr. 9780 din 1 noiembrie 2004 încheiat între părți și să fie obligat

pârâtul să respecte clauzele contractuale așa cum au fost stipulate și

prevăzute în contract prin acordul bilateral și la plata de daune interese

pentru perioada în care reclamanta a fost împiedicată să-și desfășoare

activitatea.

La data de 29 septembrie 2008 pârâtul

Consiliul local Clinceni a formulat cerere reconvențională prin care a

solicitat să se constate reziliat de drept contractul de asociere în temeiul

pactului comisoriu de gradul IV ca urmare a faptului că societatea reclamantă

nu și-a respectat obligațiile contractuale și să se dispună evacuarea și

obligarea reclamantei să predea activul în întregime.

La termenul din 26 noiembrie 2008

reclamanta a depus cerere de renunțare la judecată cu privire la acțiunea

principală iar instanța a invocat din oficiu excepția lipsei capacității

procesuale de folosință a pârâtului (reclamant -reconvențional) cu privire la

cererea reconvențională.

Prin sentința comercială nr. 12931 din 26

noiembrie 2008 Tribunalul București a luat act de renunțarea reclamantei-pârâte

SC O.M.E.I. SRL la judecata cererii principale în contradictoriu cu

pârâtul-reclamant Consiliul local Clinceni, județul Ilfov.

A admis excepția lipsei calității

procesuale de folosință a apelantului -reclamant Consiliul local al comunei

Clinceni cu privire la cererea reconvențională și a anulat cererea

reconvențională pentru lipsa capacității procesuale de folosință a

pârâtului-reclamant.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond

a reținut că potrivit art. 41 alin. (1) C. proc. civ. orice persoană care are

folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată.

Conform dispozițiilor art. 20 din Legea

nr. 215/2001, legea administrației publice locale comunale, orașele și județele

sunt unități administrativ - teritoriale în care se exercită autonomia locală

și în care se organizează autorități ale administrației publice locale. În

același timp, prevederile art. 21 din Legea nr. 215/2001, a apreciat instanța

de fond, sunt tranșate în sensul că județele, orașele și comunele sunt persoane

juridice de drept public, acestea având patrimoniu propriu și capacitate

juridică deplină.

Rezultă că unitățile administrativ

teritoriale menționate au personalitate juridică, primarul reprezentând în

justiție comuna sau orașul, în timp ce consiliile locale sunt autorități ale

administrației publice locale cu atribuții deliberative, care însă nu au

personalitate juridică, a apreciat instanța de fond.

Așa fiind, potrivit dispozițiilor art. 41

alin. (2) C. proc. civ., Consiliul local al comunei Clinceni, neavând

personalitate juridică, poate sta în judecată doar în calitate de pârât, nu și

în calitate de reclamant în cadrul cererii reconvenționale.

Instanța de fond a luat act, în baza art.

246 C. proc. civ., de renunțarea reclamantei la judecata cererii principale.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

apel pârâtul-reclamant Consiliul local al comunei Clinceni, județul Ilfov, prin

Primar A.B., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Apelul a fost înregistrat pe rolul Curții

de Apel București, secția a V-a comercială, sub nr. 29811/3/2008 din 16

ianuarie 2009.

În motivarea apelului s-a arătat că prin

dispozițiile Constituției României și cele ale Legii nr. 215/2001, Consiliul

local are dreptul de a administra bunurile din domeniul public sau privat al

unității administrativ – teritoriale, primarul fiind împuternicit să aducă la

îndeplinire cele hotărâre.

În executarea acestor dispoziții legale,

a arătat apelantul, a fost încheiat Contractul de asociere nr. 9780 din 1

noiembrie 2004 iar, în calitate de parte contractantă, are dreptul de a formula

cerere reconvențională.

Apelantul a mai susținut că are o

capacitate de folosință specială, în raport cu atribuțiile conferite de lege,

iar calitatea procesuală activă sau pasivă este determinată de specificul

competenței.

În argumentarea celor susținute,

apelantul a invocat dispozițiile art. 10, art. 23, art. 36, art. 63 din Legea

nr.215/2001, a administrației publice, și art. 33 din Decretul nr. 31/1954,

privitor la persoanele fizice și persoanele juridice.

În fine, apelantul a mai arătat că prin

admiterea excepției lipsei capacității de folosință a Consiliului local al

comunei Clinceni, instanța de fond a considerat, implicit, și faptul că acordul

părților exprimat prin Contractul de asociere nr. 9780 din 1 noiembrie 2004,

este lovit de nulitate absolută, fiind încheiat de o entitate fără

personalitate juridică.

Curtea de Apel București, prin decizia

nr. 88 din 16 februarie 2009, a admis apelul pârâtului și a desființat în parte

sentința comercială trimițând cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea

cererii reconvenționale, menținând celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Instanța de apel a reținut, în esență, că

apelantul Consiliul local al comunei Clinceni are capacitate juridică civilă,

constând în capacitatea de folosință și capacitatea de exercițiu, care au ca

izvor legea de înființare a acestora, nr. 215/2001.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs, în termen, reclamanta SC O.M.E.I. SRL solicitând admiterea recursului

său și modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului și

menținerii soluției instanței de fond.

În motivarea recursului său, întemeiat în

drept pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recurenta susține că din

dispozițiile art. 20 și art. 21 din Legea nr. 215/2001 rezultă că nu Consiliul

local este o autoritate a administrației publice locale cu atribuții

deliberative fără a avea personalitate juridică. Instanța de apel interpretează

greșit dispozițiile Legii nr. 215/2001 întrucât în nicio dispoziție a acesteia

nu se prevede expres că și consiliile locale au capacitate juridică,

personalitate juridică proprie ci, dimpotrivă, în art. 19 al legii se prevede

că doar comunele, orașele și județele sunt persoane juridice de drept public

care au patrimoniu propriu și capacitate juridică deplină. Dacă legiuitorul ar

fi dorit ca și consiliile locale să aibă personalitate juridică atunci ar fi

nominalizat și aceste organe.

Examinând recursul prin prisma motivului

invocat Înalta Curte constată că acesta este nefondat întrucât instanța de apel

a făcut o corectă interpretare și aplicare a prevederilor Legii nr. 215/2001 cu

privire la capacitatea procesuală a pârâtului Consiliul local Clinceni.

Astfel, capacitatea procesuală și

calitatea procesuală a autorităților publice este fundamentală pe recunoașterea

capacității de drept administrativ, autoritățile publice putând sta în proces

în nume propriu, în calitate de reclamante sau pârâte, chiar în lipsa personalității

juridice.

Capacitatea procesuală este legată de

lipsa personalității juridice, în timp ce calitatea procesuală se întemeiază pe

noțiunea de patrimoniu, respectiv pe acea universalitate juridică ce se

urmărește a fi întregită.

Consiliul local este autoritatea publică

investită cu atribuții de exercitare a puterii publice ce se realizează pe

calea actelor administrative de autoritate, în ceea ce privește actele de

administrare referitoare la bunurile aflate în patrimoniul unității

administrativ - teritoriale.

Prin atribuție publică se înțelege

ansamblul prerogativelor ce revin unui organ (autorități publice), compartiment

funcționar sau persoane și în limita exercițiului lor.

Din punct de vedere structural conținutul

atribuției nu se identifică cu cel al dreptului subiectiv, aceasta deoarece

atribuția conține în același timp dreptul de a lua o anumită decizie dar și

obligația de a realiza acest lucru, ca un comandament al puterii de stat. Drept

urmare, în comparație cu dreptul subiectiv, caracterizat prin posibilitatea de

a fi exercitat sau nu, atribuția publică este obligatoriu să fie exercitată,

deoarece ea este legată de realizarea funcției unui organ sau autoritate

publică, în cadrul sistemului administrației publice locale.

Consiliului local îi revine atribuția de

a exercita pe calea actelor juridice atribuțiile ce-i revin referitoare la

administrarea patrimoniului autorității administrativ - teritoriale.

S-a susținut de către tribunal că această

autoritate publică nu poate participa în proces în nume propriu în cauza dedusă

judecății, întrucât s-ar încălca regula generală a fundamentării capacității

procesuale pe ideea de personalitate juridică.

În principiu, excepția de la regula

generală a fundamentării capacității procesuale pe ideea de personalitate

juridică, operează în situațiile în care sunt deduse în fața judecății

raporturi juridice de drept public.

În speță, raportul juridic dedus

judecății este un raport juridic de drept privat.

Cu toate acestea, Curtea apreciază că

excepția de la regula generală a fundamentării capacității procesuale pe ideea

de personalitate juridică, trebuie să opereze și în prezenta pricină.

Prin cererea reconvențională formulată în

cursul procedurii, pârâtul a solicitat organului jurisdicțional să dispună

rezilierea contractului de asociere.

În susținerea cererii sale s-a prevalat

de neexecutarea culpabilă de către reclamantă a obligațiilor contractuale ce-i

incumbau.

Raportul juridic constituit prin

încheierea contractului de asociere este guvernat de principiul egalității

părților.

Curtea nu neagă că unitatea administrativ

- teritorială este titulara drepturilor și obligațiilor ce decurg din

contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului său privat,

însă raporturile juridice constituite cu persoanele juridice în condițiile

Legii nr. 215/2001 au anumite particularități.

Atribuțiile organului deliberativ al

unității administrativ - teritoriale privitoare la administrarea bunurilor

aparținând acestei entități, nu se limitează doar la actul de dispoziție

referitor la încheierea concesiunii, ele trebuind interpretate într-un sens

larg, ca referindu-se la întreaga derulare a convenției.

Este adevărat că numai în baza deciziei

organului deliberativ unitatea administrativ - teritorială reprezentată prin

primar poate încheia un contract având drept scop administrarea bunurilor

aflate în domeniul privat al unității administrativ - teritoriale.

Primarul, ca organ executiv, trebuie să

asigure punerea în executare a unei astfel de hotărâri.

În mod corect ar fi trebuit ca această

convenție să fie încheiată între unitatea administrativ - teritorială,

reprezentată prin primar, care în acest mod ar fi adus la îndeplinire hotărârea

adoptată de organul deliberativ la 29 octombrie 2004.

Cu toate acestea în speță, calitatea de

parte contractantă a avut-o Consiliul local al comunei Clinceni.

Dincolo de acest viciu de formă, soarta

contractului și decizia referitoare la desfacerea lui trebuie să aparțină

autorității învestite cu prerogativa legală referitoare la darea în

administrare a bunurilor aparținând domeniului privat al unității administrativ

- teritoriale.

Curtea mai reține că reclamanta nu a

exercitat cu bună - credință drepturile sale procesuale atunci când a susținut

excepția lipsei capacității de folosință a reclamantului, invocată din oficiu

de instanță și când a invocat-o drept motiv, unic, de recurs.

Această apărare a fost susținută pentru a

paraliza demersul judiciar inițiat de pârât, în vederea desfacerii contractului

de asociere.

Cu toate că excepția este una de ordine

publică, conduita pe care reclamanta a avut-o ulterior semnării contractului,

atestă că ea a înțeles să recunoască consiliului calitatea de parte

contractantă. Nu a cerut niciun moment și nu a inițiat niciun demers pentru

îndreptarea acestei neregularități și nu a solicitat schimbarea prin

substituirea locatorului inițial. Aceasta denotă că reclamanta a înțeles

dimensiunile raportului juridic obligațional.

Din punct de vedere formal, pentru reaua

- credință cu care a susținut și apoi a invocat excepția, se impune a fi

sancționată în sensul aplicării și în situația dată a excepției de la regula

generală a fundamentării capacității procesuale pe ideea de personalitate

juridică.

La încheierea contractului și ulterior,

cât contractul s-a aflat în executare, reclamanta nu a manifestat aceeași grijă

față de necesitatea respectării ordinii publice.

De aceea, în situația acestei spețe,

Curtea apreciază că față de modul în care a fost încheiat contractul de asociere

trebuie să se recunoască pârâtului -reclamant reconvențional capacitatea

procesuală de folosință de a exercita prezenta acțiune.

Mai există un considerent pentru care

Curtea consideră că cel puțin în privința cererii referitoare la rezilierea contractului,

autoritatea deliberativă are capacitate procesuală de folosință.

Concluzia se sprijină pe aceea că

dimensiunea dreptului de administrare nu se reduce numai la hotărârea

privitoare la darea în administrare a acestor bunuri.

În conținutul acestui drept intră și

atribuția autorității deliberative de a iniția procedurile legate de rezilierea

contractelor încheiate în baza hotărârii de dare în administrare.

Cine altul decât cel care a hotărât să se

încheie un contract poate să decidă și să inițieze procedurile judiciare pentru

desfacerea unui contract cu titlu de sancțiune.

În raporturile juridice de drept privat

autoritatea deliberativă care a hotărât darea în administrare a bunului ce

constituie obiect derivat al contractului de locațiune, poate participa în

proces în nume propriu, în situațiile în care sunt deduse judecății drepturi

subiective în temeiul cărora se solicită crearea unei situații juridice noi

între părți.

Faptul că raportul juridic este unul de

drept privat care situează părțile pe poziții de egalitate pune în

imposibilitate autoritatea publică de a acționa de pe poziția de putere

publică.

În contextul dat nu se poate nega

capacitatea procesuală de folosință a autorității publice deliberative de a

realiza atribuțiile sale privitoare la buna administrare în sens larg a

bunurilor aflate în patrimoniul unității administrativ - teritoriale, prin

inițierea demersurilor judiciare referitoare la obținerea unui titlu executoriu

prin care să se statueze asupra desfacerii pentru viitor a contractului pe care

tot această autoritate a hotărât să îl încheie.

Față de cele de mai sus Înalta Curte

urmează ca în temeiul art. 312 C. proc. civ. să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC O.M.E.I SRL București împotriva deciziei comerciale nr. 88 din 16

februarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi

14 octombrie 2009.