ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3518/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3518/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 6606, pronunțată la data

de 17 mai 2007, Secția a VI-a comercială a Tribunalului București a respins

cererea principală formulată de reclamanta SC N.M.I. SRL, în contradictoriu cu

pârâta SC R.P. SA, a admis, în parte, cererea reconvențională și a dispus

rezilierea contractului de închiriere din 27 septembrie 2004, încheiat între

părți, respingând, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind obligarea pârâtei

reconvenționale – la plata sumei de 7.000 ron, reprezentând contravaloare

energie electrică și a sumei de 20.000 ron, reprezentând contravaloarea

distrugerilor provocate de aceasta.

Spre a hotărî astfel, prima

instanță a reținut, în ce privește cererea principală, că probele administrate

atestă că pârâta a pus la dispoziția reclamantei toate utilitățile necesare

desfășurării activității, inclusiv cele de alimentare cu apă potabilă și de

canalizare, iar, cu referire la cererea reconvențională, că pârâta

reconvențională, în calitate de locatar a încălcat obligațiile asumate prin art.

4, art. 7 și art. 10 din contract, privind menținerea și predarea spațiului în

bună stare către locator și nu a emis preavizul prevăzut de art. 10, iar, în

dovedirea pretențiilor solicitate, nu s-au administrat probe care să ateste

existența prejudiciului.

Apelul formulat de

reclamanta - pârâtă reconvențională SC N.M.I. SRL împotriva sentinței Tribunalului

a fost respins, ca nefondat, de Secția a VI-a comercială a Curții de Apel

București, prin decizia comercială nr. 41, pronunțată la data de 25 ianuarie

2008.

Pentru a pronunța această

decizie instanța de control judiciar, examinând sentința apelată în raport cu

actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel formulate, a

considerat că nu pot fi reținute criticile aduse instanței de fond referitoare la

greșita stabilire a situației de fapt, la greșita interpretare a convenției sau

la culpa exclusivă a intimatei, conform art. 998 – art. 999 C. civ., în

distrugerea punctului T. și a stației electrice, cât timp, din probele

administrate, rezultă că acestea au fost vandalizate de persoane necunoscute,

iar solicitarea de rebranșare la energia electrică se putea face de chiriaș în

baza contractului de închiriere, atitudinea apelantei fiind analizată în

legătură cu hotărârea sa de a părăsi spațiul închiriat și de a demonta

infrastructura, fapte ce echivalează cu o încetare în fapt a contractului,

apreciind ca lipsite de relevanță, atât argumentarea apelantei că nu mai era în

măsură să respecte clauzele 4 și 7 din contract, cât și indicarea greșită a

temeiului de drept în cererea principală pentru pronunțarea soluției în fond și

considerând nedovedită, conform art. 1169 C. civ., afirmația că modificarea

obiectului de activitate al societății intimate relevă culpa sa exclusivă în

încetarea contractului.

Împotriva menționatei

decizii a formulat recurs apelanta reclamantă pârâtă SC N.M.I. SRL, invocând

motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. și solicitând

„casarea sentinței și deciziei și, pe fond, admiterea cererii principale,

astfel cum a fost formulată și precizată și respingerea cererii

reconvenționale”.

În motivarea recursului s-a

arătat, în esență, că instanța de apel a schimbat înțelesul lămurit și vădit

neîndoielnic al probelor administrate în stabilirea situației de fapt, considerând,

nejustificat, că nu a fost îndeplinită ipoteza prevăzută la art. 11 din

contract și nu a manifestat rol activ în aflarea adevărului, calificând drept

simplă afirmație faptul că prin încetarea contractului nu se urmărea decât

construirea unor cartiere rezidențiale – recurenta neprecizând relevanța

susținerilor vizând fondul cauzei față de decizia atacată, din perspectiva

cerințelor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului

litigiului și nedezvoltând în niciun fel motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C.

proc. civ., spre a putea fi analizat.

Intimata a solicitat prin

întâmpinare respingerea recursului, considerând în principal că aspectele

evocate în motivarea acestei cereri nu se încadrează în motivele prevăzute de art.

304 și că acestea sunt neîntemeiate.

Recursul este nefondat.

Astfel, cum potrivit art. 304

pct. 8 C. proc. civ., interpretarea greșită a actului juridic poate determina

modificarea hotărârii judecătorești numai în acele împrejurări în care o atare

interpretare a determinat schimbarea naturii actului juridic sau a înțelesului

lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, se constată că aspectele invocate de

recurentă, vizând greșita stabilire a situației de fapt prin interpretarea

probelor administrate, inclusiv a actului juridic dedus judecății ca înscris

depus în probațiune, nu se circumscriu acestor ipoteze și nu justifică

invocarea precitatului motiv de recurs.

Este de observat că critica

lipsei de stăruință a instanței de apel pentru clarificarea aspectului evocat

de recurentă nu-și găsește justificare în dispozițiile art. 129 alin. (5) C.

proc. civ., știut fiind că rolul activ al instanței nu este un mijloc de

promovare a conduitei procesuale arbitrare a părților, așa încât nici motivul

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu-și găsește incidența în speță.

Așa fiind, în temeiul art. 312

alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat

în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC N.M.I. SRL București, împotriva deciziei Curții de Apel

București nr. 41 din 25 ianuarie 2008, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 26 noiembrie 2008.