ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1195/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 207/PI din 3 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, a fost admisă cererea formulată de reclamanții P.M.C. și P.S.P. în contradictoriu cu pârâta SC A.K.G. SRL Timișoara, aceasta fiind obligată să plătească reclamanților suma de 30.000 euro sau echivalentul în lei la data plății cu titlu de preț, precum și 7.835 lei cheltuieli de judecată. În pronunțarea acestei hotărâri instanța de fond a reținut în esență faptul că lucrarea nu a fost executată și predată la termenul convenit din vina antreprenorului, împrejurarea că pârâta a devenit plătitor de T.V.A.

neputând-o absolvi pe aceasta de răspundere. Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, prin decizia nr. 168 din 3 noiembrie 2009, a admis apelul pârâtei SC A.K.G. SRL Timișoara, a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a exonerat de la plată către reclamanți a sumei de 15.000 euro sau echivalentul în lei la data plății, cu cheltuieli de judecată aferente, menținând în rest dispozițiile sentinței atacate. În fundamentarea acestei soluții instanța de control judiciar a reținut, în esență, incidența dispozițiilor art. 1020 și art. 1021 C. civ., declarația expresă a pârâtei apelante în sensul că nu se opune restituirii către reclamanți a avansului de 15.000 euro. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții P.M.C.

și P.S.P., criticând-o pentru nelegalitate, sub următoarele aspecte, în raport de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. - din probele dosarului nu rezultă că plata T.V.A.-ului a fost impusă după încasarea prețului plătit de recurenții - reclamanți. - instanța de apel a favorizat intimata - pârâtă prin soluția pronunțată, încercând să o ajute în mod cu totul nejustificat; - instanța de apel nu a obligat apelanta pârâtă să timbreze. Recurenții - reclamanți conchid în sensul admiterii recursului, casării deciziei recurate și menținerii hotărârii instanței de fond. Analizând cererea de recurs în raport de prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., motive de nelegalitate invocate de recurenți se constată că argumentele folosite în dezvoltarea motivelor de recurs nu pot fi încadrate acestora și niciunui alt motiv de nelegalitate din cele reglementate în cuprinsul art. 304 C. proc.

civ. Cum aspectele sesizate vizează aspecte ce țin de stabilirea situației de fapt și de aprecierea dată probelor ce reprezintă atributul instanțelor anterioare, ele nu pot face obiectul controlului judiciar în această fază procesuală în care atribuțiile instanței de recurs sunt limitate strict doar la motivele de nelegalitate, împrejurare față de care, în temeiul art. 3021 lit. c) C. proc. civ. va constata nulitatea cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea cererii privind recursul declarat de reclamanții P.M.C. și P.S.P. împotriva deciziei nr. 168 din 3 noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, conform art. 3021 lit. c) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 aprilie 2010.