ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1195/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea actelor și

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 207/PI din 3 martie 2009 pronunțată

de Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, a fost

admisă cererea formulată de reclamanții P.M.C. și P.S.P. în contradictoriu cu

pârâta SC A.K.G. SRL Timișoara, aceasta fiind obligată să plătească

reclamanților suma de 30.000 euro sau echivalentul în lei la data plății cu

titlu de preț, precum și 7.835 lei cheltuieli de judecată.

În pronunțarea acestei

hotărâri instanța de fond a reținut în esență faptul că lucrarea nu a fost executată

și predată la termenul convenit din vina antreprenorului, împrejurarea că

pârâta a devenit plătitor de T.V.A. neputând-o absolvi pe aceasta de

răspundere.

Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială, prin decizia nr. 168 din 3 noiembrie 2009, a admis apelul pârâtei SC

A.K.G. SRL Timișoara, a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a

exonerat de la plată către reclamanți a sumei de 15.000 euro sau echivalentul

în lei la data plății, cu cheltuieli de judecată aferente, menținând în rest

dispozițiile sentinței atacate.

În fundamentarea acestei

soluții instanța de control judiciar a reținut, în esență, incidența

dispozițiilor art. 1020 și art. 1021 C. civ., declarația expresă a pârâtei

apelante în sensul că nu se opune restituirii către reclamanți a avansului de

15.000 euro.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs reclamanții P.M.C. și P.S.P., criticând-o pentru nelegalitate,

sub următoarele aspecte, în raport de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

- din probele dosarului nu

rezultă că plata T.V.A.-ului a fost impusă după încasarea prețului plătit de

recurenții - reclamanți.

- instanța de apel a

favorizat intimata - pârâtă prin soluția pronunțată, încercând să o ajute în

mod cu totul nejustificat;

- instanța de apel nu a

obligat apelanta pârâtă să timbreze.

Recurenții - reclamanți

conchid în sensul admiterii recursului, casării deciziei recurate și menținerii

hotărârii instanței de fond.

Analizând cererea de recurs

în raport de prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., motive de

nelegalitate invocate de recurenți se constată că argumentele folosite în

dezvoltarea motivelor de recurs nu pot fi încadrate acestora și niciunui alt

motiv de nelegalitate din cele reglementate în cuprinsul art. 304 C. proc. civ.

Cum aspectele sesizate

vizează aspecte ce țin de stabilirea situației de fapt și de aprecierea dată

probelor ce reprezintă atributul instanțelor anterioare, ele nu pot face

obiectul controlului judiciar în această fază procesuală în care atribuțiile

instanței de recurs sunt limitate strict doar la motivele de nelegalitate,

împrejurare față de care, în temeiul art. 3021 lit. c) C. proc. civ. va

constata nulitatea cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea cererii

privind recursul declarat de reclamanții P.M.C. și P.S.P. împotriva deciziei nr.

168 din 3 noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, conform

art. 3021 lit. c) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 aprilie 2010.