ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4561/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 800/ PI din 29 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr. 132/30/2010, s-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă SC P.I. SRL prin administrator judiciar V. IPURL în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă SC A. SRL Timișoara, fiind obligată reclamanta-pârâtă la plata către pârâta-reclamantă a sumei de 29.740,24 lei reprezentând rest preț servicii și a sumei de 6860,80 Euro, în echivalent în lei la cursul B.N.R. de la data plății, reprezentând lucrări executate în plus de pârâta-reclamantă. S-a respins petitul reconvențional precizat cu privire la penalitățile de întârziere, ca neîntemeiat și a fost obligată reclamanta-pârâtă la plata către pârâta-reclamantă a sumei de 18.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâta SC A. SRL solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței atacate și rejudecând pe fond să se respingă în totalitate cererea reconvențională a pârâtei-reclamante SC P.I. SRL. Curtea de Apel Timișoara, secția a Il-a civilă, prin decizia nr. 15 din 19 ianuarie 2012, a admis apelul pârâtei, a schimbat în parte sentința în sensul că a obligat pârâta SC A. SRL să plătească reclamantei SC P.I. SRL suma de 176262 lei cheltuieli de judecată, în primă instanță, menținând în rest dispozițiile sentinței atacate. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC A. SRL, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurate, în sensul respingerii în tot a cererii reconvenționale formulate de SC P.I.

SRL, cu cheltuieli de judecată. Recurenta-pârâtă își subsumează criticile motivului de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În cuprinsul cererii de recurs pârâta prezintă istoricul cauzei și dinamica raporturilor juridice dintre părțile litigante. Argumentația adusă de recurenta-pârâtă în susținerea criticilor subsumate art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizează, în integralitatea lor, modul în care instanța de apel a analizat îndeplinirea obligațiilor de către pârâtă din perspectiva probatoriului administrat, cu referire la înscrisurile depuse la dosarul cauzei și mai ales la modul în care expertul tehnic a înțeles să întocmească raportul de expertiză contabilă.

A mai arătat recurenta-pârâtă că, în opinia sa, în contradicție cu probatoriul administrat în cauză, instanța de apel a reținut în mod greșit condițiile care stau la baza răspunderii contractuale, respectiv culpa procesuală a recurentei-pârâte în încălcarea obligațiilor asumate, deși din probele administrate, rezultă contrariul. Înalta Curte, examinând cererea de recurs din perspectiva criticilor indicate de parte, astfel cum acestea au fost circumscrise temeiului de drept indicat, reține nemotivarea în drept a acestora în raport de reglementarea cuprinsă în art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., pentru următoarele considerente: Recursul, cale extraordinară de atac, poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate, în reglementarea expresă și limitativă redată în art. 304 C. proc.

civ. Argumentația adusă de recurenta-pârâtă în susținerea criticilor vizează istoricul cauzei, dinamica raporturilor contractuale dintre părțile litigante, situații de fapt și administrarea probatoriului, fără a fi susținute în drept. Așadar, simpla prezentare a motivelor de netemeinicie de către recurenta-pârâtă, reiterarea unor situații de fapt și referirile la probatoriul administrat, în lipsa unei argumentații în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de modificare indicate fac imposibilă exercitarea efectivă a controlului de legalitate al instanței de recurs. În considerarea celor ce preced, constatând că recurenta nu s-a conformat obligației reglementată de dispozițiile art. 302 1 lit. c) C. proc.

civ., potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de recurs și dezvoltarea lor, Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea cererii de recurs în temeiul art. 302 1 lit. c) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea cererii de recurs declarat de recurenta-pârâtă SC A. SRL Timișoara împotriva deciziei nr. 15 din 19 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a Il-a civilă, în temeiul art. 302 lit. c) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 20 noiembrie 2012.