ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4561/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 800/ PI

din 29 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr. 132/30/2010,

s-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă SC P.I.

SRL prin administrator judiciar V. IPURL în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă

SC A. SRL Timișoara, fiind obligată reclamanta-pârâtă la plata către

pârâta-reclamantă a sumei de 29.740,24 lei reprezentând rest preț servicii și a

sumei de 6860,80 Euro, în echivalent în lei la cursul B.N.R. de la data plății,

reprezentând lucrări executate în plus de pârâta-reclamantă.

S-a respins petitul reconvențional

precizat cu privire la penalitățile de întârziere, ca neîntemeiat și a fost

obligată reclamanta-pârâtă la plata către pârâta-reclamantă a sumei de 18.500

lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a formulat

apel pârâta SC A. SRL solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a

sentinței atacate și rejudecând pe fond să se respingă în totalitate cererea

reconvențională a pârâtei-reclamante SC P.I. SRL.

Curtea de Apel Timișoara, secția a Il-a

civilă, prin decizia nr. 15 din 19 ianuarie 2012, a admis apelul pârâtei, a

schimbat în parte sentința în sensul că a obligat pârâta SC A. SRL să plătească

reclamantei SC P.I. SRL suma de 176262 lei cheltuieli de judecată, în primă

instanță, menținând în rest dispozițiile sentinței atacate.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâta SC A. SRL, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte

a deciziei recurate, în sensul respingerii în tot a cererii reconvenționale

formulate de SC P.I. SRL, cu cheltuieli de judecată.

Recurenta-pârâtă își subsumează

criticile motivului de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În cuprinsul cererii de recurs pârâta

prezintă istoricul cauzei și dinamica raporturilor juridice dintre părțile

litigante.

Argumentația adusă de recurenta-pârâtă

în susținerea criticilor subsumate art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizează, în

integralitatea lor, modul în care instanța de apel a analizat îndeplinirea

obligațiilor de către pârâtă din perspectiva probatoriului administrat, cu

referire la înscrisurile depuse la dosarul cauzei și mai ales la modul în care expertul

tehnic a înțeles să întocmească raportul de expertiză contabilă.

A mai arătat

recurenta-pârâtă că, în opinia sa, în contradicție cu

probatoriul administrat în cauză,

instanța de apel a reținut în mod

greșit

condițiile care stau la baza răspunderii contractuale, respectiv

culpa procesuală a recurentei-pârâte în încălcarea

obligațiilor asumate,

deși din probele administrate, rezultă contrariul.

Înalta Curte, examinând cererea de

recurs din perspectiva

criticilor indicate

de parte, astfel cum acestea au fost circumscrise

temeiului de drept

indicat, reține nemotivarea în drept a acestora în

raport de reglementarea cuprinsă în art. 302

1

lit. c) C.

proc. civ.,

pentru următoarele considerente:

Recursul, cale extraordinară de atac,

poate fi exercitat numai

pentru motivele de

nelegalitate, în reglementarea expresă și limitativă

redată în art. 304

C. proc. civ.

Argumentația

adusă de recurenta-pârâtă în susținerea criticilor

vizează istoricul cauzei, dinamica

raporturilor contractuale dintre

părțile

litigante, situații de fapt și administrarea probatoriului, fără a fi

susținute

în drept.

Așadar, simpla

prezentare a motivelor de netemeinicie de către

recurenta-pârâtă, reiterarea unor situații de fapt și

referirile la probatoriul administrat, în lipsa unei argumentații în drept care

să situeze criticile în sfera temeiurilor de modificare indicate fac imposibilă

exercitarea efectivă a controlului de legalitate al instanței de recurs.

În considerarea

celor ce preced, constatând că recurenta nu s-a

conformat obligației reglementată de

dispozițiile art. 302

1

lit. c) C. proc. civ.,

potrivit cărora cererea de recurs va

cuprinde, sub

sancțiunea nulității,

motivele de recurs și dezvoltarea lor, Înalta Curte,

având în vedere și

inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 306 alin.

(2) C. proc. civ., va constata nulitatea cererii de recurs în temeiul art. 302

1

lit. c) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea cererii de recurs

declarat de recurenta-pârâtă SC A. SRL Timișoara împotriva deciziei nr. 15 din

19 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a Il-a

civilă, în temeiul art. 302 lit. c) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 20 noiembrie 2012.