ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3005/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 262/C din 26 februarie 2009 a Tribunalului Comercial Argeș a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea reclamantului Ș.I., astfel cum a fost precizată, prin care solicitase – în contradictoriu cu SC A. SA – obligarea acesteia de a-i da descărcarea de gestiune, cu stabilirea concomitentă a plății unor daune cominatorii în sumă de 200 lei pe zi de neexecutare a obligației. În esență, instanța de fond a reținut că cererea reclamantului astfel cum a fost precizată la 2 octombrie 2008 și întemeiată pe dispozițiile art. 111 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 31/1990, este inadmisibilă întrucât atributul descărcării de gestiune a consiliului de administrație și implicit a reclamantului – ce a deținut calitatea de director general – aparține adunării generale a acționarilor societății și nu societății comerciale, persoană juridică.

Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 58/A/COM din 20 mai 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Instanța de apel a reținut, pe de-o parte, că apelantul reclamant, în calitatea sa de președinte al consiliului de administrație și director general, nu are calitatea procesuală activă în a contesta Hotărârea A.G.A.

nr. 1 din 8 mai 2008 prin care s-a respins descărcarea de gestiune a consiliului de administrație din care făcea și el parte și prin care a fost schimbat din funcția de administrator, el neinvocând motive de nulitate absolută a acestei hotărâri, iar pe de altă parte, cererea sa este și neîntemeiată deoarece atributul descărcării de gestiune a administratorilor, ce-și îndeplinesc funcția potrivit regulilor ce guvernează mandatul comercial, aparține adunării generale a acționarilor ce poate da o asemenea descărcare ținând cont de oportunitatea unei asemenea măsuri și refuzul luării ei nu poate fi criticat sub aspectul nelegalității. De asemenea, acțiunea în anularea sau nulitatea unei hotărâri A.G.A.

are caracterul unei acțiuni sociale, ea exercitându-se exclusiv în folosul societății și al acționarilor și nu în interesul personal al unuia dintre acționari. Nemulțumit de această decizie reclamantul a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru nelegalitate, iar în subsidiar, casarea cu trimitere spre rejudecare. În motivarea recursului recurentul, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. critică decizia din apel pentru reținerea lipsei calității sale procesuale active, apreciind că administratorul unei societăți are dreptul de a solicita să fie eliberat de orice obligații corelative modalități de îndeplinire a mandatului său, iar societatea comercială este obligată să îi ofere descărcarea de gestiune.

A admite contrariul ar însemna o încălcare a dreptului său de acces la justiție, drept garantat de Constituție și art. 6 C.E.D.O. și art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al C.E.D.O. Prin cea de-a doua critică recurentul invocă neanalizarea temeiniciei cererii sale, ambele instanțe oprindu-se în cercetarea lor doar la analizarea competenței statuării asupra descărcării de gestiune, încălcându-se astfel caracterul devolutiv al apelului. Prin întâmpinare intimata pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat. La termenul de astăzi recurentul, prin avocat a declarat că nu înțelege să mai susțină prima critică, iar cu privire la cea de-a doua critică a precizat temeiul de drept, respectiv art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ. Recursul este nefondat urmând a fi respins pentru următoarele considerente: În raport de precizările făcute astăzi de către recurent critica referitoare la calitatea sa procesuală nu a mai fost susținută așa încât nu va mai fi analizată. Cât privește cea de-a doua critică Curtea o apreciază ca neîntemeiată reținând că din dezvoltările făcute ea se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și pct. 7 din același text, cum a susținut astăzi recurentul.

Soluția instanței de apel, deși argumentată greșit pe netemeinicia cererii reclamantului și nu pe inadmisibilitatea ei, așa cum corect a reținut instanța de fond argumentarea urmând a fi amendată pe acest aspect în recurs – este corectă deoarece reclamantul, prin precizarea cererii de chemare în judecată din 2 octombrie 2008 a solicitat obligarea societății comerciale pârâte să-l descarce de gestiune, atribut ce incumbă adunării generale a acționarilor în conformitate cu dispozițiile art. 111 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 31/1990.

De altfel, în realitate, descărcarea de gestiune a consiliului de administrație al pârâtei, condus de reclamant în calitatea sa de director general, a figurat pe ordinea de zi a adunării generale nr. 1 din 8 mai 2008 refuzându-se la acea dată descărcarea de gestiune, hotărâre care, deși inițial fusese atacată de reclamant, prin cererea precizatoare s-a renunțat la un asemenea petit, instanța de fond pronunțându-se în raport de precizările făcute la 2 octombrie 2008. Recurentul susține nejustificat că instanța de apel nu a analizat și temeinicia cererii sale câtă vreme s-a reținut de instanța de apel că descărcarea de gestiune ține de oportunitatea aprecierii și analizării îndeplinirii mandatului dat administratorilor și nu de nelegalitate.

În consecință instanța de apel s-a pronunțat în raport de toate criticile apelantului invocate pe acest aspect și a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale, motiv pentru care recursul, precizat astăzi, urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul Ș.I., împotriva deciziei nr. 58/A-COM din 20 mai 2009, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2009.