ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3005/2009

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 262/C din 26

februarie 2009 a Tribunalului Comercial Argeș a fost respinsă ca

inadmisibilă acțiunea reclamantului Ș.I., astfel cum a fost

precizată, prin care solicitase – în contradictoriu cu SC A. SA –

obligarea acesteia de a-i da descărcarea de gestiune, cu stabilirea

concomitentă a plății unor daune cominatorii în sumă de 200

lei pe zi de neexecutare a obligației.

În esență,

instanța de fond a reținut că cererea reclamantului astfel cum a

fost precizată la 2 octombrie 2008 și întemeiată pe

dispozițiile art. 111 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 31/1990, este

inadmisibilă întrucât atributul descărcării de gestiune a

consiliului de administrație și implicit a reclamantului – ce a

deținut calitatea de director general – aparține adunării generale

a acționarilor societății și nu societății

comerciale, persoană juridică.

Apelul declarat de reclamant

împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 58/A/COM

din 20 mai 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială

și de contencios administrativ și fiscal.

Instanța de apel a

reținut, pe de-o parte, că apelantul reclamant, în calitatea sa de

președinte al consiliului de administrație și director general,

nu are calitatea procesuală activă în a contesta Hotărârea A.G.A.

nr. 1 din 8 mai 2008 prin care s-a respins descărcarea de gestiune a

consiliului de administrație din care făcea și el parte și

prin care a fost schimbat din funcția de administrator, el neinvocând

motive de nulitate absolută a acestei hotărâri, iar pe de altă

parte, cererea sa este și neîntemeiată deoarece atributul

descărcării de gestiune a administratorilor, ce-și îndeplinesc

funcția potrivit regulilor ce guvernează mandatul comercial,

aparține adunării generale a acționarilor ce poate da o asemenea

descărcare ținând cont de oportunitatea unei asemenea măsuri

și refuzul luării ei nu poate fi criticat sub aspectul

nelegalității.

De asemenea, acțiunea

în anularea sau nulitatea unei hotărâri A.G.A. are caracterul unei

acțiuni sociale, ea exercitându-se exclusiv în folosul

societății și al acționarilor și nu în interesul personal

al unuia dintre acționari.

Nemulțumit de

această decizie reclamantul a declarat recurs solicitând modificarea ei

pentru nelegalitate, iar în subsidiar, casarea cu trimitere spre rejudecare.

În motivarea recursului

recurentul, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

critică decizia din apel pentru reținerea lipsei calității

sale procesuale active, apreciind că administratorul unei

societăți are dreptul de a solicita să fie eliberat de orice

obligații corelative modalități de îndeplinire a mandatului

său, iar societatea comercială este obligată să îi ofere

descărcarea de gestiune.

A admite contrariul ar

însemna o încălcare a dreptului său de acces la justiție, drept

garantat de Constituție și art. 6 C.E.D.O. și art. 1 din

Protocolul adițional nr. 1 al C.E.D.O.

Prin cea de-a doua

critică recurentul invocă neanalizarea temeiniciei cererii sale,

ambele instanțe oprindu-se în cercetarea lor doar la analizarea

competenței statuării asupra descărcării de gestiune,

încălcându-se astfel caracterul devolutiv al apelului.

Prin întâmpinare intimata

pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La termenul de astăzi

recurentul, prin avocat a declarat că nu înțelege să mai

susțină prima critică, iar cu privire la cea de-a doua

critică a precizat temeiul de drept, respectiv art. 304 pct. 7 și 9 C.

proc. civ.

Recursul este nefondat

urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

În raport de

precizările făcute astăzi de către recurent critica

referitoare la calitatea sa procesuală nu a mai fost susținută

așa încât nu va mai fi analizată.

Cât privește cea de-a

doua critică Curtea o apreciază ca neîntemeiată reținând

că din dezvoltările făcute ea se încadrează în motivul de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și pct. 7 din

același text, cum a susținut astăzi recurentul.

Soluția instanței

de apel, deși argumentată greșit pe netemeinicia cererii

reclamantului și nu pe inadmisibilitatea ei, așa cum corect a

reținut instanța de fond argumentarea urmând a fi amendată pe

acest aspect în recurs – este corectă deoarece reclamantul, prin

precizarea cererii de chemare în judecată din 2 octombrie 2008 a solicitat

obligarea societății comerciale pârâte să-l descarce de

gestiune, atribut ce incumbă adunării generale a acționarilor în

conformitate cu dispozițiile art. 111 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 31/1990.

De altfel, în realitate,

descărcarea de gestiune a consiliului de administrație al pârâtei,

condus de reclamant în calitatea sa de director general, a figurat pe ordinea

de zi a adunării generale nr. 1 din 8 mai 2008 refuzându-se la acea

dată descărcarea de gestiune, hotărâre care, deși

inițial fusese atacată de reclamant, prin cererea precizatoare s-a

renunțat la un asemenea petit, instanța de fond pronunțându-se

în raport de precizările făcute la 2 octombrie 2008.

Recurentul susține

nejustificat că instanța de apel nu a analizat și temeinicia

cererii sale câtă vreme s-a reținut de instanța de apel că

descărcarea de gestiune ține de oportunitatea aprecierii și

analizării îndeplinirii mandatului dat administratorilor și nu de

nelegalitate.

În consecință

instanța de apel s-a pronunțat în raport de toate criticile

apelantului invocate pe acest aspect și a făcut o corectă

interpretare și aplicare a dispozițiilor legale, motiv pentru care

recursul, precizat astăzi, urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul Ș.I., împotriva deciziei nr. 58/A-COM din 20 mai 2009,

pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială

și contencios administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2009.