ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1641/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prin sentința civilă 541 din 20 martie 2001, Tribunalul Iași a respins, ca nefondată, acțiunea introdusă de Curtea de Conturi a României, având ca obiect constatarea nulității actelor adiționale nr. 175/1997 și 175/1998, rezoluțiunea contractului de autorizație nr. 175 din 21 februarie 1997 și obligarea pârâtei SC I.A. SRL la restituirea sumei de 488.679.267 lei, încasată necuvenit, cu dobândă și daune-interese.

Curtea de apel, prin decizia nr. 25 din 22 aprilie 2002, a admis excepția lipsei calității procesuale active a Curții de Conturi a României și a respins apelul declarat de aceasta contra sentinței, reținând, în esență, că, prin trei noi înscrisuri emise de Guvernul României și de autoritățile publice locale din Iași, imobilul în litigiu și creanța invocată au fost transferate din administrarea reclamantei, care, astfel, și-a pierdut dreptul la acțiune și, deci, legitimarea procesuală activă. Împotriva deciziei, reclamanta a declarat recurs pe temeiul din art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând-o, în sensul H.G. nr. 1179 din 21 noiembrie 2001, „nu avea darul de a modifica îndreptățirea procesuală a Curții de Conturi de a promova apelul”, ținând seama că „petitul cererii de chemare în judecată se referea, în primul rând, la sistarea, pe calea revizuirii, a raporturilor contractuale existente cu intimata SC I.A.

SRL Iași. 2. Recursul este nefondat. 2.1. Obiectul cererii de chemare în judecată, definit de reclamantă, constă în: a) „obligarea pârâtei la plata sumei de 488.679.267 lei, plus dobânzile legale, reprezentând plată nedatorată, b) rezoluțiunea contractului nr. 175/1997, de antrepriză pentru lucrări în construcții și c) constatarea nulității actelor adiționale (nr. 175/A/1997 și 175/B/1998) la contractul nr. 175/1997. Părțile, în contractul de execuție a lucrărilor de investiție nr. 175/1997, sunt reprezentate de Curtea de Conturi a României, ca investitor (beneficiar) și SC I.A. SRL Iași, ca antreprenor general, pentru o valoare de 1.326.154.000 lei contravaloarea lucrărilor la imobilul situat în Iași, sediul Curții de Conturi Iași.

2.2. Prin sentința civilă nr. 541/E din 30 martie 2001, Tribunalul Iași, secția comercială, a respins acțiunea, ca nefondată, reținând că plățile făcute nu erau nedatorate și priveau lucruri efectuate și confirmate legal, iar, pe de altă parte, pârâta nu s-a aflat în culpă contractuală pentru a interveni rezoluțiunea, întrucât cel ce nu și-a îndeplinit obligațiile asumate fiind beneficiarul. 2.3. În cursul judecării apelului, prin H.G. nr. 1179 din 21 noiembrie 2001, imobilul din Iași a fost transmis din administrarea Curții de Conturi, liber de orice sarcini, în proprietatea publică a municipiului Iași și dat în administrarea Consiliului Local Iași. Prin Protocolul din 10 ianuarie 2002, dintre Curtea de Conturi și Consiliul Local Iași, s-a aplicat H.G.

nr. 1179/2001 și a fost predat imobilul, cu datele privind starea tehnică, consemnându-se că se preia și cu suma de 3.628.030.095 lei – „valoare reprezentând situații de lucrări de reparații capitale la imobilul din Iași. Drept consecință, soluția instanței de apel, care a constatat că reclamanta și-a pierdut drepturile reale și de creanță și, deci, calitatea procesuală activă, este corectă. Într-adevăr, prin H.G. nr. 1179/2001, în aplicarea Legii nr. 213/1998, Guvernul a transmis din proprietatea publică a statului în cea a unității administrativ-teritoriale, respectiv, municipiul Iași, imobilul în litigiu. Prin același act normativ a fost transmis și dreptul de administrare, precum și dreptul de creanță, eventual, izvorât din contractul de lucrări nr. 175/1997.

Acest lucru rezultă neîndoielnic din protocolul de predare-primire, textul acestuia fiind reprodus anterior, cu referire la suma de 3.628.030.095 lei, „reprezentând situații de lucrări de reparații capitale la imobil”. Drept urmare, susținerea recurentei că acțiunea are ca obiect dreptul său de creanță pe care și l-a „conservat”, chiar și în situația nouă, privind pierderea dreptului de administrare asupra bunului, nu poate fi primită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta, Curtea de Conturi a României, împotriva deciziei nr. 25 din 22 aprilie 2002 a Curții de Apel Iași, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 18 martie 2003.