ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 771/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 2 februarie 2001,

reclamanta, R.A. J.A.C. Iași, a solicitat obligarea pârâtei, SC C. SA Iași, la

plata sumei de 334.193.868 lei, cu titlu de dobândă aferentă perioadei în care

aceasta nu a justificat sumele de bani ce i s-au pus la dispoziție în vederea

modernizării stațiilor de pompare de pe râul Prut și cheltuieli de judecată.

Tribunalul Iași, prin sentința nr. 421/E din 12

martie 2001, a respins acțiunea reclamantei, reținând, în motivarea acesteia,

că nu s-a făcut dovada raportului de cauzalitate între faptul achiziționării de

utilaje și pretinsul prejudiciu suferit de către reclamantă, pentru a putea fi

angajată răspunderea pârâtei.

Apelul declarat de reclamantă, împotriva acestei

sentințe, a fost respins prin decizia nr. 313/A din 2 iulie 2001 a Curții de

Apel Iași.

În motivarea acestei decizii, s-a reținut ca fiind

corectă soluția reclamantei, deoarece s-a constatat că, între pretinsul

prejudiciu suferit de aceasta și achiziționarea de utilaje, nu exista un raport

de cauzalitate. S-a mai reținut că, în cauză, nu se poate vorbi despre culpa

antreprenorului pentru neutilizarea avansului achitat de către beneficiar,

atâta timp, cât utilajele au fost achiziționate și folosite în lucrările

contractate.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamanta

în cauză, solicitând casarea acesteia și, pe fond, admiterea pretențiilor sale,

referitoare la plata dobânzilor datorate de pârâtă, ca urmare a faptului că a

folosit avansul achitat la 2 februarie 1998 pentru achiziționarea utilajelor, care

s-a făcut, însă, cu o întârziere de 93 până la 309 zile.

Recursul este nefondat.

Examinând actele dosarului și probele administrate în

raport cu susținerile recurentei, se constată că instanțele, justificat, au

considerat pretențiile reclamantei ca nefondate.

Astfel, în cauză, așa cum corect au reținut și

instanțele de fond și apel, nu s-a făcut dovada legăturii de cauzalitate între

prejudiciul pretins, suferit de recurentă, și faptul achiziționării de utilaje

cu întârziere, situație menținută în recurs.

În acest context, întemeiat s-a considerat că cererea

de obligare a intimatei la plata de dobânzi nu este specifică obligațiilor de

utilizare, cu întârziere, a sumelor plătite în avans pentru achiziționarea de

utilaje în contul beneficiarului lucrării și că răspunderea antreprenorului

poate fi antrenată numai prin plata de penalități.

De altfel, în contractul de expertiză nr. 244/1997,

nu este inserată vreo clauză privind angajarea răspunderii antreprenorului în

situația achiziționării de utilaje, iar recurenta nu a demonstrat existența

altui înscris prin care părțile să fi stabilit un termen până la care utilajele

urmau să fie achiziționate ori puse în operă.

Față de cele menționate mai sus, se constată a fi

întemeiată concluzia instanței de apel, că nu poate fi reținută culpa

antreprenorului pentru neutilizarea avansului achitat de beneficiar, atâta timp,

cât utilajele au fost achiziționate și folosite în lucrările contractate,

acesta din urmă neputând interveni în modul de derulare al contractelor

încheiate între antreprenor și furnizorii de utilaje. Așadar, împrejurarea că

s-a achitat în avans prețul utilajelor și că acestea au fost montate la un

interval de o lună – două, nu poate justifica pretențiile recurentei-reclamante

pentru dobânzi în absența unei legături de cauzalitate între prejudiciul

pretins a fi suferit și fapta culpabilă a debitorului.

Pentru considerentele expuse, recursul fiind

nefondat, urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanta R.A.J.A.C.

Iași împotriva deciziei nr. 313/A din 2 iulie 2001 a Curții de Apel Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie

2003.