ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2967/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 15 august 2000,

reclamanta C.C.R. a chemat-o în judecată pe pârâta SC H.P. SA Iași, pentru ca

instanța, prin hotărârea pe care o va pronunța să o oblige la plata sumei de

669.665.118 lei, reprezentând despăgubiri civile ca urmare a nerespectării

clauzelor contractuale și a normelor metodologice privind conținutul cadru al

proiectelor pe faze de proiectare al documentelor de licitație, al ofertelor și

al contractelor pentru executarea investițiilor (637,6 milioane lei) și plata

unor sume nedatorate (32.565.118 lei).

Prin sentința civilă nr. 660/ E din

30 aprilie 2001, Tribunalul Iași a respins excepția prescripției dreptului la

acțiune al reclamantei și a respins acțiunea.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că în mod corect a fost încasată de către pârâtă

suma de 32.065.118 lei, astfel că nu se justifică restituirea ei și că nici

chestiunea depășirii valorii proiectului nu poate fi relevantă, întrucât

modificarea convenției a fost consecința înțelegerii intervenite între

antreprenor și beneficiar.

Împotriva acestei sentințe

reclamanta a declarat apel care a fost respins de către Curtea de Apel Iași,

prin decizia nr. 26 din 22 aprilie 2002.

Analizând apelul Curtea a constatat

că apelanta nu are calitate procesuală activă, întrucât aceasta și-a pierdut

calitatea procesuală pe parcursul soluționării căii de atac, prin emiterea H.G.

nr. 1179 din 21 noiembrie 2001, privind transmiterea unor imobile proprietate

publică a statului, conform căreia imobilul în litigiu, respectiv imobilul

situat în Iași str. Vasile Alecsandri, a fost transmis în proprietatea publică

a M.I. și administrarea C.L.M. Iași.

În același timp Curtea a menținut ca

legală hotărârea instanței de fond.

Împotriva acestei decizii,

reclamanta a declarat recurs care, a fost admis de Curtea Supremă de Justiție, secția

comercială, prin decizia nr. 7066 din 22 noiembrie 2002, conform căreia a fost

casată decizia atacată și trimisă cauza pentru rejudecarea apelului la Curtea

de Apel Iași.

Curtea Supremă de Justiție a reținut

că reclamanta are calitate procesuală activă deoarece obiectul litigiului îl

constituie pretenția reclamantei de a fi despăgubită pentru pagubele create

prin nerespectarea clauzelor contractuale și a normelor metodologice privind

activitatea de proiectare și care constă în efectuarea unor plăți pentru

operațiuni neacceptate de titularul investiției și în parte nedatorate,

operațiuni care privesc modul de cheltuire a sumelor ce constituie bugetul

propriu al reclamantei, astfel că se justifică prezența și calitatea sa procesuală.

Rejudecând cauza, Curtea de Apel

Iași a respins apelul declarat de reclamantă, împotriva sentinței nr. 660/ E

din 30 aprilie 2001 a Tribunalului Iași.

Astfel, prin decizia comercială nr. 48

din 1 martie 2004, Curtea a constatat că reclamanta nu a făcut dovada

încălcării obligațiilor contractuale de către proiectant, că reclamanta a fost

decăzută legal din proba cu expertiză tehnică deoarece reclamanta nu și-a

îndeplinit obligația achitării onorariului provizoriu de expert, care a fost

fixat de instanță, că în mod corect s-a judecat pricina la 30 aprilie 2001,

reclamanta nefiind privată de dreptul de apărare, delegarea unui reprezentant

pentru a-i apăra interesele, rămânând la aprecierea reclamantei.

Împotriva acestei decizii,

reclamanta a declarat recurs susținând că în mod greșit a fost soluționată

cauza în sensul că depășirea valorii proiectului nu poate fi imputată pârâtei

deoarece normele metodologice în materia de proiectare prevăd că valoarea

lucrărilor de execuție nu poate depăși 5 % din valoarea estimată de proiect, în

speță fiind depășit acest procent.

Recursul este nefondat.

Analizând actele și lucrările

dosarului se constată că între reclamantă în calitate de beneficiar și pârâtă în

calitate de proiectant general, a fost încheiat contractul de proiectare din

1995, având ca obiect amenajarea imobilului din Iași str. V. Alecsandri, baza

de proiectare fiind comanda beneficiarului din 13 decembrie 1994, iar valoarea

19.962.792 lei inclusiv T.V.A.

Articolul 20 al acestui contract

prevede că orice lucrare suplimentară de proiectare și intervenție pe timpul

execuției recunoscută în faza de proiectare va fi tarifată separat pe baza unui

act adițional suplimentar de valoare la contractul inițial, după ce în

prealabil va fi cerut acordul beneficiarului.

În conformitate cu această prevedere

a contractului, părțile au încheiat două acte adiționale care poartă semnătura

reprezentanților beneficiarei și proiectantului general, acte adiționale care se

referă la lucrări suplimentare comandate de D.G.P.C.N. – D.M.I. și lucrări noi

de plastică arhitecturală interioară și prin care se stabilesc tarifele pentru

aceste lucrări suplimentare.

Apărarea formulată de reclamantă în

sensul că valoarea suplimentară nu poate depăși 5 % din valoarea ofertei

adjudecate așa cum prevede art. 6.1 din Normele metodologice, privind

contractul cadru al proiectelor pe faze de proiectare, se referă la contractul

de antrepriză, în cazul unor lucrări suplimentare care nu au fost cuprinse în

listele de cantități de lucrări ale proiectului tehnic și nicidecum la

contractul de proiectare) și lucrări suplimentare de proiectare.

Proiectantul nu poate fi sancționat

pentru că i-au fost comandate lucrări suplimentare, sancțiunea intervine dacă

în proiectul tehnic nu au fost cuprinse cantități de lucrări, care ar afecta

costul lucrărilor de antrepriză.

Se constată deci, că pârâta și-a

îndeplinit obligațiile contractuale și a respectat contractul, așa cum a fost

convenit de părți, neproducându-i reclamantei nici un prejudiciu, astfel că

hotărârea atacată este legal motivată și la adăpost de orice critică, recursul

urmând a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta C.C.R. București, împotriva deciziei comerciale nr. 48 din 1 martie

2004 a Curții de Apel Iași, ca nefondat.

I

revocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 19 mai 2005.