ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3099/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3432 din 6 mai 2009 pronunțată în dosarul nr. 5911/118/2008 al Curții de Apel Constanța, secția comercială de contencios administrative și fiscal, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC R.U. SRL, prin administrator judiciar C.A. și SC P.S. SRL și în consecință s-a dispus revocarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1498 din 20 martie 2008 încheiat între pârâte privind imobilul în suprafață de 1678 m.p. situat administrativ în Agigea județul Constanța. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în esență că reclamanta a solicitat în temeiul art. 975 C. civ., revocarea contractului de vânzare-cumpărare anterior menționat, cu motivarea că deține un titlu executoriu prin care pârâta SC R.U.

SRL a fost obligată să-i plătească suma de 135.378,62 lei, însă ulterior pronunțării sentinței, pentru a-și crea o stare de insolvabilitate, această pârâtă a înstrăinat către pârâta SC P.S. SRL și cu complicitatea acesteia, singurul imobil pe care îl avea în proprietate, cauzându-i în acest mod un prejudiciu evident reclamantei. Raportând această stare de fapt la dispozițiile legale invocate, tribunalul a arătat că sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea acțiunii revocatorii deoarece reclamanta are împotriva pârâtei SC R.U. SRL o creanță materializată prin sentința civilă nr. 5094 din 8 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța, iar prin înstrăinarea imobilului ce putea fi valorificat în cadrul procedurii executării silite a creat un prejudiciu pentru reclamantă.

De asemenea, intenția de fraudă rezultă din împrejurarea că, contractul de vânzare-cumpărare s-a încheiat la data de 20 martie 2008, adică ulterior obținerii titlului executoriu, iar condiția existenței prejudiciului este îndeplinită întrucât prin pretinsa vânzare a unicului imobil, pârâta și-a creat în mod deliberat o stare de insolvabilitate. Totodată, s-a înlăturat apărarea pârâtei vânzătoare potrivit căreia transferul dreptului de proprietate s-a efectuat prin factura fiscală nr. 727260 din 25 iulie 2007, respectiv anterior obținerii titlului executoriu de către reclamanta, cu motivarea că în materie de imobile acest transfer are loc la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică.

Apelul declarat de pârâta SC P.S. SRL a fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 1 din 11 ianuarie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrative și fiscal, care în argumentarea soluției pronunțate a arătat, în sinteză, că hotărârea tribunalului, este temeinică și legală raportat la starea de fapt și condițiile cerute de art. 975 C. civ., pentru admiterea acțiunii pauliene. Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta SC P.S. SRL Agigea criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., derivate din aplicarea greșită a dispozițiilor art. 975 C. civ.

În dezvoltarea criticilor recurenta invocă faptul că, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile cerute pentru admiterea acțiunii revocatorii deoarece actul atacat s-a încheiat anterior obținerii titlului executoriu de către reclamantă și contrar celor reținute prin decizia recurată, tranzacția a cărei revocare s-a cerut nu are un caracter fraudulos chiar dacă este încheiat între două societăți comerciale, care deși au multe elemente în comun sunt independente, cu contabilitate și bilanțul propriu, nefiind îndeplinită nici cerința complicității la fraudă a terțului. De asemenea, arată recurenta, nici condiția existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile nu este îndeplinită pentru că pe rolul Judecătoriei Constanța se află un dosar în care pârâta vânzătoare are calitatea de reclamantă în contradictoriu cu reclamanta din prezenta cauză, astfel că în ipoteza în care cele două creanțe se vor compensa, SC R.C.G.

SA, își va pierde calitatea de creditor al societății vânzătoare. Pe de altă parte, menționează recurenta, actul atacat nu a avut consecințe păgubitoare pentru creditoare și nu i-a creat sau mărit starea de insolvabilitate, deoarece intimata putea uza de măsurile asiguratorii în vederea protejării creanței sale. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și dispozițiile legale anterior menționate, Curtea constată că recursul este nefondat. Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 975 C. proc. civ., acțiunea revocatorie reprezintă posibilitatea juridică conferită creditorului de a ataca actele încheiate de debitor în frauda dreptului său de gaj general, sub rezerva îndeplinirii condițiilor de admisibilitate ale acțiunii.

Din această perspectivă, cerința existenței unei creanțe certe, lichide, exigibile și anterioară actului a cărui revocare s-a cerut este îndeplinită în speță având în vedere calitatea pârâtei SC R.U. SRL, de debitoare a reclamantei SC R.C.G. SA, creanță izvorâtă din titlu executoriu materializat în sentința civilă nr. 5094 din 8 octombrie 2007 a Tribunalului Constanța. În acest context, prin înstrăinarea unicului imobil, prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat între pârâte la data de 20 martie 2008, s-a cauzat un prejudiciu creditoare reclamante constând în alterarea gajului general, cu consecința de a nu-și putea realiza dreptul său de creanță împotriva debitoarei care în acest fel și-a mărit starea de insolvabilitate.

Cât privește caracterul fraudulos al actului și respectiv, complicitatea la fraudă a terțului dobânditor, în mod corect au reținut instanțele anterioare că și această cerință este îndeplinită în condițiile în care pârâtele care au încheiat actul a cărei revocare s-a solicitat au aceeași structură a acționariatului. De menționat că susținerea recurentei potrivit căreia dreptul de proprietate asupra imobilului s-ar fi transmis la data de 25 iulie 2007, adică anterior obținerii titlului executoriu de către reclamantă, este nefondată pentru că în materie de imobile acest drept se transmite la data încheierii actului în formă autentică, care în speță a operat la data de 20 martie 2008, adică ulterior pronunțării sentinței civile nr. 5094 din 8 octombrie 2007. În concluzie, recursul este nefondat și va fi respins, ca atare, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC P.S. SRL AGIGEA împotriva deciziei nr. 1/ COM din 11 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2010.