ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3517/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții B. S.R.L., C. S.R.L., D. și E., a solicitat instanței să dispună:

- în principal, constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare încheiat între B. S.R.L. și C. S.R.L. la data de 30.03.2009;

- în subsidiar, anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între B. S.R.L. și C. S.R.L. la data de 30.03.2009;

- repunerea părților în situația anterioară și, implicit, restituirea sumei de 1.375.000 RON în contul C. S.R.L., precum și rectificarea cărții funciare în mod corespunzător, cu privire la imobilul ce a făcut obiectul convenției;

- obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2013 din 26 octombrie 2013, Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă a respins acțiunea ca nefondată.

Împotriva sentinței civile nr. 2013 din 26 octombrie 2013 a Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă, a declarat apel reclamantul A.

Prin decizia civilă nr. 385 din 12 iunie 2017, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins apelul ca nefondat.

În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut că în conformitate cu contractul de vânzare - cumpărare încheiat la 30.03.2009 datat cu data certă sub nr. 19, intimata-pârâtă B. S.R.L. a înstrăinat intimatei copârâte C. S.R.L., imobilul construcție la roșu compus din D+4E, reprezentând corpul B situat în județul Constanța, comuna Costinești, sat Schitu, str. x nr. 7.

În cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare sus menționat se precizează că stadiul construcției la "roșu" cuprinde structura de rezistență + zidărie exterioară, suprafața construită până la încheierea actului: 1075,9 m.p., iar diferența neconstruită este de 193 m.p. De asemenea, se menționează că prețul pentru demisol, ce face obiectul vânzării este de 1.357.000 RON inclusiv TVA, ce urma a fi achitat prin virament bancar în 10 zile de la semnarea contractului.

Prețul pentru ultimul etaj (4) este de 240.000 RON inclusiv TVA ce va fi achitat în 10 zile de la facturare, dar după ce va fi terminat de către vânzător. S-a reținut în legătură cu critica referitoare la faptul că prima instanță greșit a reținut valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare în sensul că imobilul ce face obiectul vânzării exista în materialitatea sa la data perfectării contractului de vânzare-cumpărare și se afla în circuitul civil, că s-a realizat o cercetare penală amplă finalizată cu soluția de scoatere de sub urmărire penală, respectiv neînceperea urmăririi penale prin ordonanța pronunțată în dosarul x/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța.

În esență, s-a stabilit că imobilul în discuție a fost achiziționat în baza hotărârii nr. 2/16.03.2009 a asociaților majoritari ai C. S.R.L., plata prețului s-a efectuat în baza facturii x din 30.03.2009 prin ordin de plată la 3.04.2009 din suma de 2.451.994,50 RON virată de către numitul A. cu prilejul adjudecării prin licitație publică a imobilului reprezentând hotel "C.".

S-a mai reținut că valoarea menționată în contractul de vânzare-cumpărare este apropiată valorii stabilite prin expertiză și că bunul cumpărat cât și veniturile/cheltuielile în legătură cu acesta au fost menționate în contabilitatea societății, or, în cadrul cercetării penale nu s-a reținut lipsa obiectului contractului și anume faptul că imobilul nu reprezintă o construcție la roșu.

Existența construcției ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare în stadiul menționat în cuprinsul acestuia rezultă din procesul-verbal de recepție parțială, fotografiile efectuate, dar și faptul că ulterior construcția (corpul B) a fost înscrisă în cartea funciară precum și din expertiza efectuată în cauza penală mai sus arătată.

În raport cu probele administrate în cauză, s-a reținut că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate se solicită, construcția în faza descrisă există, astfel că nu se poate reține neîndeplinirea condițiilor art. 948 din vechiul C. civ.

La data de 11 august 2017, recurentul-reclamant A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 385 din 12 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 30 august 2017.

Prin cererea de recurs, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a deciziei recurate și pe cale de consecință, trimiterea cauzei spre o nouă judecată curții de apel.

În argumentarea motivelor de casare invocate, recurentul-reclamant a susținut, în esență, că instanța de apel a interpretat în mod greșit atunci când s-a raportat la soluția dată în cauza penală, atâta timp cât soluția pronunțată în latura penală nu poate avea semnificație cu privire la aspectele de ordin civil care fac obiectul dosarului de față; instanța de apel s-a pronunțat și a interpretat greșit faptul că valoarea menționată în contractul de vânzare-cumpărare este apropiată de valoarea stabilită prin expertiză atâta timp cât motivele de apel nu au vizat prețul contractului, nu s-a dezbătut în apel și nu s-au produs probe în acest sens; instanța de apel a reținut în mod greșit că atât veniturile cât și cheltuielile în legătură cu acesta au fost menționate în contabilitatea societății, aceasta neacoperind vicii sau neajunsuri cu privire la tranzacționarea bunului, instanța de apel nefiind sesizată în legătură cu aceste aspecte; instanța de apel a apreciat greșit faptul că în cadrul cercetării penale nu s-a reținut lipsa obiectului contractului și anume faptul că imobilul nu reprezintă o construcție la roșu, în condițiile în care organul de cercetare penală nu avea cum să stabilească dacă imobilul în cauză reprezenta sau nu o construcție la roșu pentru că nu a fost investit să analizeze obiectul contractului din perspectiva nulității absolute; în mod greșit a reținut instanța că existența construcției ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare în stadiul menționat în cuprinsul acestuia rezultă din procesul-verbal de recepție parțială, fotografiile efectuate, dar și faptul că ulterior construcția (corpul B) a fost înscrisă în cartea funciară precum și din expertiza efectuată în cauza penală, imobilul în cauză neexistând nici în prezent în stadiul la roșu iar autorizația de construire aferentă expirând cu mult timp în urmă; în mod greșit a reținut instanța de apel că adeverința nr. x/2017 emisă de Primăria com. Costinești confirmă faptul că pentru corpul B lucrările de construcție sunt efectuate la fel ca și în contractul de vânzare cumpărare, omițând cele mai importante probe în acest sens, respectiv adresele emise de Primăria Costinești din anul 2014 și 2016; în mod greșit s-a reținut că mențiunea la roșu, nereglementată expres, nu impune un anumit stadiu al lucrărilor de construcție, aceasta fiind descrisă oricum în contract; în mod greșit s-a apreciat că în raport cu probele administrate ar rezulta că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate se solicită, construcția în faza descrisă exista, astfel că nu se poate reține neîndeplinirea condițiilor art. 948 C. civ.

Prin întâmpinările înregistrate la 25 octombrie 2017, intimatele C. S.R.L. și B. S.R.L. au solicitat respingerea recursului, în principal, ca inadmisibil și în subsidiar, ca nefondat, apreciind că motivele de recurs și dezvoltarea acestora nu se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Prin răspunsul la întâmpinări înregistrat la 10 noiembrie 2017, recurentul -reclamant a arătat că prezentul recurs este admisibil și corect întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate și temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul formulat de recurentul-reclamant A. este nefondat și va fi respins, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 488 pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii.

Criticile recurentului subsumate motivului de casare invocat vizează în esență că soluția pronunțată în dosarul penal nu poate avea nicio semnificație cu privire la aspectele de ordin civil care fac obiectul dosarului de față, și deși nu contestă existența unei legături între dosarul penal și prezenta cauză, apreciază că nu se poate echivala soluția pronunțată în materie penală cu soluția dintr-un dosar civil.

În ceea ce privește considerentele prin care s-a stabilit că imobilul în discuție a fost achiziționat în baza hotărârii 2/16.03.2009 a asociaților majoritari ai C. S.R.L., plata prețului s-a efectuat în baza facturii x din 30.03.2009 prin ordin de plată la 03.04.2009 din suma de 2451994,50 RON virată de către numitul A. cu prilejul adjudecării prin licitație publică a imobilului reprezentând hotel C., a susținut recurentul că instanța penală nu a analizat corectitudinea adoptării hotărârii adunării generale iar faptul că organul de cercetare penală a prezentat o situație de fapt nu înseamnă o recunoaștere a valabilității/legalității acestora.

În legătură cu reținerea instanței referitoare la valoarea menționată în contractul de vânzare-cumpărare ca fiind apropiată valorii stabilite prin expertiză, a arătat recurentul că soluția este greșită având în vedere că motivele de apel nu au vizat prețul contractului, nu s-au dezbătut în apel și nici nu s-au produs probe în acest sens.

În ceea ce privește considerentul referitor la faptul că bunul cumpărat cât și veniturile/cheltuielile în legătură cu acesta au fost menționate în contabilitatea societății, a susținut recurentul că înregistrarea în contabilitate nu acoperă vicii sau neajunsuri cu privire la tranzacționarea bunului și mai mult, instanța nu a fost sesizată cu aceste aspecte.

În continuare, a arătat recurentul că instanța a constatat în mod greșit că în cadrul cercetării penale nu s-a reținut lipsa obiectului contractului și anume faptul că imobilul nu reprezintă o construcție la roșu, neluând în considerare natura civilă a speței de față, precum și temeiurile juridice pe care instanța de apel trebuia să le analizeze și cu care organul de cercetare penală nu a fost și nu putea fi învestit.

A mai arătat recurentul că instanța a reținut că existența construcției ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare în stadiul menționat în cuprinsul acestuia rezultă din procesul-verbal de recepție parțială, fotografiile efectuate, dar și faptul că ulterior construcția (corpul B) a fost înscrisă în cartea funciară precum și din expertiza efectuată în cauza penală. Or, procesul-verbal de recepție parțială menționat atesta că s-au efectuat, parțial, o serie de lucrări cu privire la imobilul în cauză, însă, imobilul nu există nici în prezent în stadiul la roșu, iar autorizația de construire aferentă a expirat.

În continuare, a susținut recurentul că instanța de apel a reținut că adeverința nr. x/2017 emisă de Primăria comunei Costinești confirmă faptul că pentru corpul B lucrările de construcție sunt efectuate la fel ca și în contractul de vânzare-cumparare, or, instanța de apel a interpretat greșit omițând cele mai importante probe în acest sens, și anume adresele emise de Primăria Costinești din anul 2014 și 2016, din care rezultă că bunul nu îndeplinește condițiile necesare pentru a fi impozitat, situație în care nu poate fi tranzacționat și nu se află în circuitul civil.

A mai arătat recurentul că instanța a făcut o greșeală de interpretare atunci când a apreciat că mențiunea "la roșu" nu impune un anume stadiu al lucrărilor de construcție având în vedere că prin contract părțile au menționat că "la roșu" înseamnă structura de rezistență + zidărie exterioară.

În finalul argumentației motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul a arătat că mențiunea cuprinsă în decizia recurată potrivit căreia în baza art. 480 C. civ. instanța va respinge apelul ca nefondat este străină de natura cauzei, având în vedere că dispozițiile legale menționate exced obiectului cauzei.

Revenind la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., este de reținut că obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 425 C. proc. civ. are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată.

În raport de cele reținute, Înalta Curte apreciază criticile subsumate acestui motiv de nelegalitate a fi nefondate, întrucât contrar susținerilor recurentului, hotărârea este pronunțată cu respectarea dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., aceasta cuprinzând motivele de fapt și de drept pe care se sprijină și care au format convingerea instanței, precum și raționamentul logico-juridic fundamentat pe interpretarea corectă a dispozițiilor legale incidente în cauză.

Astfel, în analiza acțiunii în constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare, instanța de apel a pornit de la raporturile contractuale derulate între părțile litigante dovedite prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 30.03.2009.

Pornind de la situația de fapt în raport cu actul juridic reprezentat de contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 30.03.2009, precum și cauzele invocate de reclamant pentru aplicarea sancțiunii nulității, se constată că instanța de apel în temeiul efectului devolutiv a procedat la o analiză exhaustivă a convenției părților sub aspectul nerespectării îndeplinirii condițiilor de formă și de fond ce ar putea atrage sancțiunea civilă care lipsește actul juridic de efectele pe care ar fi trebuit să le producă.

Totodată, instanța de apel s-a raportat la concluziile cercetării penale efectuate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2009, reținând aspectele legate de încheierea contractului de vânzare-cumpărare menționat, cu alte cuvinte, a preluat doar acele chestiuni de natură civilă ce prezentau interes în cauză.

În ceea ce privește susținerea referitoare la greșita indicare a dispozițiilor art. 480 C. civ. ca temei al respingerii apelului, Înalta Curte constată că se înscrie în ipoteza erorii materiale, fiind vorba de art. 480 C. proc. civ. ce reglementează soluțiile pe care le pronunță instanța de apel.

Prin urmare, în condițiile în care nu s-a demonstrat că există considerente contradictorii sau neconcordanță între acestea și soluția dată de instanța de apel, criticile întemeiate pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. vor fi respinse ca nefondate.

În ceea ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care vizează cazurile când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, recurentul-reclamant nu a formulat nicio critică prin care să expliciteze în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate și în ce mod instanța de apel a aplicat sau interpretat greșit dispozițiile legale aplicabile în speță.

Cu alte cuvinte, deși s-a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în realitate, recurentul nu a dezvoltat nicio critică ce ar putea fi subsumată acestui motiv ci, tinde la reanalizarea situației de fapt stabilite de instanța de apel, însă situația de fapt stabilită de instanțele de fond constituie o premisă care nu mai poate fi repusă în discuție în cadrul controlului de legalitate exercitat pe calea recursului, iar argumentele dezvoltate de reclamant nu relevă nicio încălcare a dispozițiilor legale de natură să impună casarea soluției adoptate.

De altfel, instanțele de fond sunt suverane în aprecierea pertinenței și utilității probelor solicitate de părți, conform art. 258 raportat la art. 255 alin. (1) C. proc. civ., acestea fiind aspecte ce nu pot fi cenzurate de instanța de recurs, limitată doar la analizarea aspectelor de legalitate.

Pentru toate argumentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 385 din 12 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 385 din 12 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2018.