ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2743/2010

Asupra cererii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

reclamantul M.C. a chemat în judecată Casa de Pensii a Municipiului

București, solicitând anularea Hotărârii nr. 16961/162 din 19 mai

2008 și obligarea acestei autorități de a-i recunoaște

calitatea de refugiat din motive de persecuție etnică.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat

că în urma Diktatului de la Viena tatăl său a fost nevoit

să-și lichideze atelierul de croitorie din orașul Turda și

să se refugieze împreună cu familia în localitatea Cluj.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 110

din 14 ianuarie 2009 a respins ca neîntemeiată acțiunea

reclamantului.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a

reținut că din toate probatoriile administrate în cauză,

respectiv Scrisoarea Arhivelor Naționale Cluj C 1433, Copie Extras din

Evidența refugiaților din sudul Ardealului, autorizația de

trecere a frontierei nr. 75/1940, certificatul de naștere a numitului M.D.,

certificat de naștere a numitei R.E., extras de naștere din Biserica

Reformată nu rezultă în nici un fel că reclamantul și/sau

familia sa ar fi fost persecutați din motive etnice.

Din înscrisurile aflate la dosar a mai reținut

instanța de fond, reiese că familia reclamantului a renunțat de

bunăvoie la cetățenia română și a optat pentru

cetățenia maghiară.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

reclamantul M.C., criticând-o ca nelegală și netemeinică.

Recurentul a susținut că, în mod greșit,

prima instanță a reținut că nu a dovedit calitatea de

refugiat întrucât a depus suficiente înscrisuri din care rezultă că

tatăl său a fost somat să-și lichideze atelierul de

croitorie, că a fost bătut și obligat să se refugieze din

Turda la Cluj cu o căruță de lucruri strict necesare.

A mai susținut că sunt de notorietate represaliile

îndurate atât de populația maghiară cât și de cea română

după semnarea Diktatului de la Viena.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 5302 din 24

noiembrie 2009 a respins recursul ca nefondat.

Instanța de recurs a reținut, în esență,

în considerentele hotărârii, că înscrisurile depuse la dosar de

către reclamant nu probează calitatea de refugiat din motive de

persecuție etnică a tatălui reclamantului împreună cu

familia sa.

Motivul părăsirii domiciliului de către

tatăl reclamantului 1-a constituit, așa cum rezultă din

adeverința eliberată de Primăria Municipiului Turda la data de 18

octombrie 1940, renunțarea la cetățenia română și

optarea pentru cetățenia maghiară dată în formă

autentică în fața notarului public (filele 42-43 dosar fond).

Nici Scrisoarea Arhivelor Naționale Cluj nr. C/1433

și Copia Extras a Refugiaților din sudul Ardealului emisă la

data de 20 octombrie 2008 nu relevă existența vreunui indiciu al

persecuției etnice.

Singurele înscrisuri care evocă necesitatea

părăsirii Municipiului Turda de către tatăl reclamantului

împreună cu familia și refugiul acestora sunt două

declarații date de martorii F.M. și S.G., care însă nu sunt

suficient de convingătoare în ceea ce privește demonstrarea

existenței persecuției etnice care s-ar fi aflat la originea

refugiului și nici nu pot înlătura sau modifica o situație

reținută într-un înscris care emană de la o autoritate

publică.

Împotriva acestei hotărâri reclamantul M.C. a formulat

cerere de revizuire.

Fără să-și întemeieze în drept cererea,

revizuentul a solicitat revizuirea hotărârii susținând în

esență o greșită apreciere a probatoriilor administrate.

Astfel a considerat că instanța de recurs în mod

greșit a reținut că tatăl său a renunțat la

cetățenia română optând pentru cetățenia

maghiară, întrucât motivele reale ale refugiului au fost datorate

persecuției din motive etnice. Extrasul Arhivelor Naționale nr.

C/1433 din 20 octombrie 2008 relevă că tatăl său

împreună cu trei membrii ai familiei s-au refugiat din localitatea Turda

în localitatea Cluj și de asemenea depozițiile martorilor date cu

deplină responsabilitate și cunoaștere a realității

vieții familiei sale sunt în același sens, al refugiului datorat

persecuției etnice.

Examinând prezenta cerere de revizuire, în raport cu

dispozițiile art. 322 raportat la art. 326 alin. (3) C. proc. civ., sub

aspectul admisibilității și al faptelor pe care se

întemeiază, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de

revizuire formulată de revizuentul M.C. pentru considerentele în

continuare arătate.

Pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri

pronunțate de instanța de recurs, legiuitorul a impus condiția

ca această instanță să fi evocat fondul ceea ce

implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese

reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor

dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră

stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare

raportului juridic dedus judecății, față de cea care fusese

aleasă până în acel moment.

În cazul de față, recursul declarat de M.C.

împotriva sentinței civile nr. 110 din 14 ianuarie 2009 a Curții de

Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și

fiscal, a fost respins ca nefondat.

Drept urmare, calea extraordinară promovată este inadmisibilă,

dată fiind neîndeplinirea condiției de admisibilitate prevăzută

de textul legal sus-arătat.

Înalta Curtea reține totodată că cererea de

revizuire formulată este inadmisibilă și în condițiile în

care nu a fost indicat de către revizuent nici unul dintre motivele expres

prevăzute pentru introducerea acestei căi de atac, raportat la care

să poată fi examinate situațiile de fapt arătate.

În consecință, pentru considerentele arătate

și în conformitate cu dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de M.C.

împotriva deciziei nr. 5302 din 24 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, ca inadmisibilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 mai 2009.

Irevocabilă