ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2743/2010

Asupra cererii de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul M.C. a chemat în judecată Casa de Pensii a Municipiului București, solicitând anularea Hotărârii nr. 16961/162 din 19 mai 2008 și obligarea acestei autorități de a-i recunoaște calitatea de refugiat din motive de persecuție etnică. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în urma Diktatului de la Viena tatăl său a fost nevoit să-și lichideze atelierul de croitorie din orașul Turda și să se refugieze împreună cu familia în localitatea Cluj. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 110 din 14 ianuarie 2009 a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că din toate probatoriile administrate în cauză, respectiv Scrisoarea Arhivelor Naționale Cluj C 1433, Copie Extras din Evidența refugiaților din sudul Ardealului, autorizația de trecere a frontierei nr. 75/1940, certificatul de naștere a numitului M.D., certificat de naștere a numitei R.E., extras de naștere din Biserica Reformată nu rezultă în nici un fel că reclamantul și/sau familia sa ar fi fost persecutați din motive etnice. Din înscrisurile aflate la dosar a mai reținut instanța de fond, reiese că familia reclamantului a renunțat de bunăvoie la cetățenia română și a optat pentru cetățenia maghiară. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul M.C., criticând-o ca nelegală și netemeinică.

Recurentul a susținut că, în mod greșit, prima instanță a reținut că nu a dovedit calitatea de refugiat întrucât a depus suficiente înscrisuri din care rezultă că tatăl său a fost somat să-și lichideze atelierul de croitorie, că a fost bătut și obligat să se refugieze din Turda la Cluj cu o căruță de lucruri strict necesare. A mai susținut că sunt de notorietate represaliile îndurate atât de populația maghiară cât și de cea română după semnarea Diktatului de la Viena. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 5302 din 24 noiembrie 2009 a respins recursul ca nefondat. Instanța de recurs a reținut, în esență, în considerentele hotărârii, că înscrisurile depuse la dosar de către reclamant nu probează calitatea de refugiat din motive de persecuție etnică a tatălui reclamantului împreună cu familia sa.

Motivul părăsirii domiciliului de către tatăl reclamantului 1-a constituit, așa cum rezultă din adeverința eliberată de Primăria Municipiului Turda la data de 18 octombrie 1940, renunțarea la cetățenia română și optarea pentru cetățenia maghiară dată în formă autentică în fața notarului public (filele 42-43 dosar fond). Nici Scrisoarea Arhivelor Naționale Cluj nr. C/1433 și Copia Extras a Refugiaților din sudul Ardealului emisă la data de 20 octombrie 2008 nu relevă existența vreunui indiciu al persecuției etnice. Singurele înscrisuri care evocă necesitatea părăsirii Municipiului Turda de către tatăl reclamantului împreună cu familia și refugiul acestora sunt două declarații date de martorii F.M.

și S.G., care însă nu sunt suficient de convingătoare în ceea ce privește demonstrarea existenței persecuției etnice care s-ar fi aflat la originea refugiului și nici nu pot înlătura sau modifica o situație reținută într-un înscris care emană de la o autoritate publică. Împotriva acestei hotărâri reclamantul M.C. a formulat cerere de revizuire. Fără să-și întemeieze în drept cererea, revizuentul a solicitat revizuirea hotărârii susținând în esență o greșită apreciere a probatoriilor administrate. Astfel a considerat că instanța de recurs în mod greșit a reținut că tatăl său a renunțat la cetățenia română optând pentru cetățenia maghiară, întrucât motivele reale ale refugiului au fost datorate persecuției din motive etnice.

Extrasul Arhivelor Naționale nr. C/1433 din 20 octombrie 2008 relevă că tatăl său împreună cu trei membrii ai familiei s-au refugiat din localitatea Turda în localitatea Cluj și de asemenea depozițiile martorilor date cu deplină responsabilitate și cunoaștere a realității vieții familiei sale sunt în același sens, al refugiului datorat persecuției etnice. Examinând prezenta cerere de revizuire, în raport cu dispozițiile art. 322 raportat la art. 326 alin. (3) C. proc. civ., sub aspectul admisibilității și al faptelor pe care se întemeiază, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul M.C. pentru considerentele în continuare arătate.

Pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri pronunțate de instanța de recurs, legiuitorul a impus condiția ca această instanță să fi evocat fondul ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății, față de cea care fusese aleasă până în acel moment. În cazul de față, recursul declarat de M.C. împotriva sentinței civile nr. 110 din 14 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, a fost respins ca nefondat.

Drept urmare, calea extraordinară promovată este inadmisibilă, dată fiind neîndeplinirea condiției de admisibilitate prevăzută de textul legal sus-arătat. Înalta Curtea reține totodată că cererea de revizuire formulată este inadmisibilă și în condițiile în care nu a fost indicat de către revizuent nici unul dintre motivele expres prevăzute pentru introducerea acestei căi de atac, raportat la care să poată fi examinate situațiile de fapt arătate. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de M.C. împotriva deciziei nr. 5302 din 24 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2009. Irevocabilă