ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5586/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj reclamantul J.I. a chemat în

judecată pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII CLUJ, solicitând anularea Hotărârii

nr. 26001 din 6 ianuarie 2010, emisă de pârâtă.

În

motivarea acțiunii reclamantul a arătat că la data de 16 octombrie 2009 a depus

toate actele necesare și doveditoare pentru stabilirea drepturilor prevăzute de

Legea nr. 189/2000, comunicându-i-se, prin Hotărârea nr. 16001 din 6 ianuarie 2010,

respingerea cererii, motivată pe considerentul că nu se încadrează în

situațiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 189/2000.

Reclamantul

a mai arătat că părinții lui au locuit în Cluj încă din anul 1938, la data de

28 octombrie 1940 aceștia s-au refugiat în Turda, unde la data de 4 noiembrie 1942

s-a născut reclamantul, iar în anul 1944 s-au refugiat în comuna Mesemtea,

județul Alba.

La dosarul cauzei s-au depus, în copie, mai

multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă, declarațiile autentificate

ale martorilor S.V. și J.C., din care a rezultat că părinții reclamantului s-au

refugiat din motive de persecuție etnică din Municipiul Cluj Napoca, județul

Cluj, în Turda și apoi în localitatea Mesemtea, județul Alba.

Totodată, la dosar au fost depuse

hotărârile prin care s-a stabilit calitatea de persoană refugiată martorilor

reclamantului.

Prin

întâmpinarea depusă la dosar, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj a solicitat

respingerea acțiunii reclamantului și, pe cale de consecință, menținerea actul

administrativ atacat.

Prin sentința civilă nr. 172 din 21 aprilie 2010

Curtea de Apel Cluj a admis acțiunea formulată de reclamantul J.I., în

contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, a dispus anularea

hotărârii 26001 din 06 ianuarie 2010 emisă de pârâtă, a obligat pârâta să-i recunoască

reclamantului calitatea de refugiat în perioada noiembrie 1942 – martie 1945 și

să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin

Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 noiembrie

2009.

Pentru a pronunța această soluție

instanța de fond a reținut în esență următoarele:

Refugiul familiei reclamantului este

consemnat în extrasul nr. C/2773 din 28 septembrie 2009, eliberat de Arhivele

naționale - Direcția Județeană Cluj, menționându-se faptul că numitul J.E.,

căsătorit cu M.J., ambii născuți în loc. Aiton, jud. Cluj, s-a refugiat,

începând cu octombrie 1940, din localitatea Cluj-Napoca, în refugiu fiind însoțiți

de fiul lor, N., în vârstă, la acea dată, de 2 ani.

Probatoriul administrat în cauză a

evidențiat faptul că familiile reclamantului și ale martorilor audiați în cauză

și-au părăsit gospodăriile în toamna anului 1940, întorcându-se acasă doar în

primăvara lui 1945.

De asemenea, instanța a reținut că în

favoarea soției supraviețuitoare a lui J.N., numita J.E., Casa Județeană de

Pensii Cluj a emis Decizia nr. 25425 din 3 decembrie 2009, prin care îi

recunoaște acesteia calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, iar potrivit

actelor de stare civilă depuse la dosar, reclamantul s-a născut în timpul

refugiului părinților săi, în localitatea Turda, la data de 4 noiembrie 1942.

S-a mai reținut de către instanță că

martorul S.V., având calitatea de refugiat recunoscută prin hotărâri ale Casei

Județene de Pensii Cluj, a învederat faptul că s-a întâlnit cu părinții

reclamantului în refugiu, în localitatea Mesentea și că reclamantul s-a născut

în perioada în care părinții săi erau refugiați și locuiau în localitatea Turda.

Instanța de fond a apreciat că și persoanele

născute în refugiu, alături de familiile lor, au suferit de pe urma refugiului

fiind astfel îndreptățite la acordarea unor compensații materiale.

Instanța a apreciat că s-a dovedit

situația de refugiat a reclamantului, care, potrivit probațiunii testimoniale,

s-a născut în timpul refugiului familiei sale în localitatea Turda, precum și

faptul că părinții reclamantului au fost nevoiți să părăsească localitatea de

domiciliu și au făcut dovada că au suferit prejudicii în urma refugierii

forțate.

Împotriva acestei hotărâri pârâta

Casa Județeană de Pensii Cluj a declarat recurs, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, arătând că din actele depuse în probațiune se

reține faptul că reclamantul nu are calitatea de refugiat în sensul Legii nr.

189/2000, întrucât nu și-a schimbat domiciliul, fiind născut în localitatea de

refugiu, din părinți care s-au refugiat anterior nașterii în această localitate

și nu a suferit persecuții din motive etnice, fiind născut pe un teritoriu

liber.

Examinând cauza și sentința atacată,

în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale

incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție,

Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Potrivit art. 1 din O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui

act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate

cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă

localitate, aflându-se astfel în una din situațiile expres prevăzute de lege.

Prin persoană care a fost

strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înțelege persoana

care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă

localitate din motive etnice.

Din conținutul textului de lege sus

menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din

motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face nici

o diferențiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate

ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în

refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure

toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele

persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în

mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind

aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.

Cum în cauză s-a făcut dovada și

este de necontestat faptul că reclamantul s-a născut în perioada de refugiu a

părinților săi, respectiv la data de 4 noiembrie 1942, în mod corect instanța

de fond a reținut că acesta, începând cu data nașterii sale, a suportat

consecințele morale și materiale ale refugiului și este îndreptățit să se

bucure de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Astfel fiind, Înalta Curte constată

că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite,

iar hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.

În consecință, pentru considerentele

arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 172 din 21 aprilie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 14 decembrie 2010.