ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 318/2010

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Sânnicolau Mare, reclamantul M.M. a chemat în judecată pe pârâtul S.R. prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 50.000 euro, exprimată în lei la data efectuării plății, cu titlu de daune morale. Prin sentința civilă nr. 323 din 11 martie 2009, pronunțată de Judecătoria Sânnicolau Mare a fost declinată competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria a reținut că acțiunea reclamantului privește acte emise de autoritățile publice centrale, situație în care competența de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, conform art. 3 pct. 1 C. proc. civ. Prin sentința civilă nr. 301 din 15 octombrie 2009, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sânnicolau Mare. A constatat ivit conflictul negativ de competență a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî în acest mod, Curtea de Apel Timișoara a reținut, în esență următoarele: A constatat că obiectul acțiunii reclamantului este reprezentat de obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri civile, cu titlu de daune morale pentru suferințele fizice și psihice suferite de reclamant ca urmare a deportării sale în Bărăgan. A observat că acțiunea reclamantului este de natură civilă întrucât nu a fost atacat vreun act administrativ, ori refuzul pentru emiterea unui astfel de act de către o autoritate publică prin care să fie incidente normele speciale din materia contenciosului administrativ. Stabilind că litigiul este de natură civilă și ținând seama de valoarea obiectului cererii, Curtea de Apel Timișoara a aplicat dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc.

civ., potrivit cărora instanța competentă să soluționeze cauza ar fi Judecătoria Sânnicolau Mare. Examinând actele și lucrările dosarului pentru pronunțarea regulatorului de competență, Înalta Curte constată următoarele: Reclamantul M.M., beneficiar al despăgubirilor acordate prin legi speciale, s-a plâns instanțelor judecătorești române că indemnizația acordată prin aceste legi nu poate fi acoperitoare față de suferința trăită în anii de deportare, astfel încât se impune o măsură reparatorie care să constea în plata de daune morale în cuantum de 50.000 euro. Reclamantul nu a contestat hotărârea emisă în baza Decretului-Lege nr. 118/1990 și nu a formulat cerere la comisia special constituită în temeiul prevederilor O.U.G.

nr. 214/1999 privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, pentru a determina competența instanțelor de contencios administrativ în soluționarea cererii. Se mai constată că, în speță, nu s-a solicitat emiterea vreunui act administrativ, anularea unui act administrativ și nu s-a atacat refuzul nejustificat al vreunei autorități în emiterea actelor administrative, pentru a fi aplicabilă ipoteza prevăzută de art. 1 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată. Cererea de obligare a S.R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata unor despăgubiri morale nu poate fi dată în atare condiții, decât în competența instanțelor de drept comun. Față de acestea, în temeiul art. 22 C. proc.

civ., coroborat cu art. 1 pct. 1 C. proc. civ., urmează a se stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sânnicolau Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul M.M. și pârâtul S.R. prin Ministerul Finanțelor Publice în favoarea Judecătoriei Sânnicolau Mare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2010.