ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 318/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 318/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra conflictului negativ
de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată
pe rolul Judecătoriei Sânnicolau Mare, reclamantul M.M. a chemat în judecată pe
pârâtul S.R. prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca prin
hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata către
reclamant a sumei de 50.000 euro, exprimată în lei la data efectuării plății,
cu titlu de daune morale.
Prin sentința civilă nr. 323
din 11 martie 2009, pronunțată de Judecătoria Sânnicolau Mare a fost declinată
competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Timișoara,
secția de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a se pronunța astfel,
Judecătoria a reținut că acțiunea reclamantului privește acte emise de
autoritățile publice centrale, situație în care competența de soluționare a
cauzei aparține Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și
fiscal, conform art. 3 pct. 1 C. proc. civ.
Prin sentința civilă nr. 301
din 15 octombrie 2009, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios
administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a acestei
instanțe și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sânnicolau
Mare.
A constatat ivit conflictul negativ
de competență a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de
contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării acestuia.
Pentru a hotărî în acest
mod, Curtea de Apel Timișoara a reținut, în esență următoarele:
A constatat că obiectul
acțiunii reclamantului este reprezentat de obligarea pârâtului la plata unor
despăgubiri civile, cu titlu de daune morale pentru suferințele fizice și
psihice suferite de reclamant ca urmare a deportării sale în Bărăgan.
A observat că acțiunea
reclamantului este de natură civilă întrucât nu a fost atacat vreun act
administrativ, ori refuzul pentru emiterea unui astfel de act de către o
autoritate publică prin care să fie incidente normele speciale din materia
contenciosului administrativ.
Stabilind că litigiul este
de natură civilă și ținând seama de valoarea obiectului cererii, Curtea de Apel
Timișoara a aplicat dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., potrivit cărora
instanța competentă să soluționeze cauza ar fi Judecătoria Sânnicolau Mare.
Examinând actele și
lucrările dosarului pentru pronunțarea regulatorului de competență, Înalta
Curte constată următoarele:
Reclamantul M.M., beneficiar
al despăgubirilor acordate prin legi speciale, s-a plâns instanțelor
judecătorești române că indemnizația acordată prin aceste legi nu poate fi
acoperitoare față de suferința trăită în anii de deportare, astfel încât se
impune o măsură reparatorie care să constea în plata de daune morale în cuantum
de 50.000 euro.
Reclamantul nu a contestat
hotărârea emisă în baza Decretului-Lege nr. 118/1990 și nu a formulat cerere la
comisia special constituită în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 214/1999 privind
acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, pentru a determina
competența instanțelor de contencios administrativ în soluționarea cererii.
Se mai constată că, în speță,
nu s-a solicitat emiterea vreunui act administrativ, anularea unui act
administrativ și nu s-a atacat refuzul nejustificat al vreunei autorități în
emiterea actelor administrative, pentru a fi aplicabilă ipoteza prevăzută de art.
1 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată.
Cererea de obligare a S.R.
prin Ministerul Finanțelor Publice la plata unor despăgubiri morale nu poate fi
dată în atare condiții, decât în competența instanțelor de drept comun.
Față de acestea, în temeiul art.
22 C. proc. civ., coroborat cu art. 1 pct. 1 C. proc. civ., urmează a se
stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sânnicolau
Mare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de
soluționare a cauzei privind pe reclamantul M.M. și pârâtul S.R. prin
Ministerul Finanțelor Publice în favoarea Judecătoriei Sânnicolau Mare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 22 ianuarie 2010.