ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5208/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5208/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra conflictului negativ
de competență de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Reclamanta T.A. a chemat în judecată Statul Român
prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care
o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata către aceasta a sumei de 50.000
euro, exprimată în RON la data efectuării plății, sumă reprezentând daune morale.
În motivarea acțiunii,
reclamanta a arătat că la data de 18 iunie 1951 împreună cu părinții au fost deportați
din C.B., în urma plecării din satul natal rămânându-le casă, pământ, bunuri, animale,
utilaje agricole, producția agricolă, iar la întoarcerea în sat după o perioadă
de 5 ani au mai găsit doar casa, pe care, cu greu au primit-o.
Pentru dezumanizarea și
încălcarea demnității suferite în perioada deportării, reclamanta a solicitat obligarea
Statului Român la plata de daune morale, arătând că indemnizația lunară acordată
de stat în baza legii speciale nu poate fi acoperitoare, încât o măsură reparatorie
se impune în afara oricărei discuții.
Pârâta a depus la dosarul
cauzei cerere de chemare în garanție a M.A.I., pentru ca în situația în care va
cădea în pretenții, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice ca reprezentant al Statului
Român să fie obligat la despăgubiri față de reclamantă.
În motivarea cererii de
chemare în garanție, pârâtul solicită instanței să oblige această instituție la
plata către petentă a sumei de 50.000 euro, exprimată în RON la data efectuării
plății, reprezentând daune morale.
Prin întâmpinarea depusă
la dosarul cauzei, pârâtul a invocat excepția necompetenței materiale a instanței
și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Curții de Apel Timișoara, secția
de contencios administrativ și fiscal.
Judecătoria Sânnciolau
Mare, județul Timiș, prin sentința civilă nr. 437 din 7 aprilie 2009, a declinat
competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția
de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța această
sentință, instanța a reținut că acțiunea privește acte emise de autoritățile publice
centrale, astfel că, în temeiul art. 3 pct. 1 C. proc. civ., competentă să soluționeze
cauze este Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.
Astfel sesizată, Curtea
de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă
nr. 263 din 6 august 2009, a admis excepția necompetenței sale materiale, declinând
competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sânnicolau Mare.
Totodată, constatând ivit
conflictul negativ de competență a trimis cauza spre soluționarea conflictului la
Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pentru a hotărî astfel,
instanța a reținut că întrucât în cauză nu se solicită emiterea vreunui act și nici
nu este atacat vreun act administrativ ori refuzul vreunei autorități ci se solicită
obligarea Statului Român la plata unor despăgubiri, raportat la valoarea obiectului
cererii, competentă a soluționa cauza este Judecătoria Sânnicolau Mare, conform
art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.
În soluționarea conflictului
negativ de competență, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte
de Casație și Justiție, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată
la 4 februarie 2009 la Judecătoria Sânnicolau Mare, reclamanta T.A. a solicitat
obligarea pârâtului Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice la
plata despăgubirilor în valoare de 50.000 euro, cu titlu de daune morale pentru
luarea măsurilor administrative cu caracter politic, privind dislocarea și stabilirea
domiciliului obligatoriu și pentru suferințele cauzate de această măsură.
Întrucât în speță nu se
solicită emiterea unui act administrativ și nici nu este atacat vreun act administrativ,
nefiind vorba nici de refuzul vreunei autorități administrative, de a emite un astfel
de act, solicitându-se obligarea Statului Român la despăgubiri și având în vedere
cuantumul acestora, competența revine Judecătoriei Sânnicolau Mare, în conformitate
cu dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., căreia i se va înainta dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe T.A., M.A.I. și Statul Român prin Ministerul
Finanțelor Publice în favoarea Judecătoriei Sânnicolau Mare.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 18 noiembrie 2009.