ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2227/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 158/ PI din 11 martie 2008, a admis în parte cererea reclamanților M. Timișoara reprezentat de P.M., P.M. Timișoara și C.L.M. Timișoara în contradictoriu cu pârâta SC B.B. SRL Timișoara, în sensul că a dispus evacuarea pârâtei din imobilul situat în municipiul Timișoara, județul Timiș, constând în spațiu cu altă destinație decât locuință, în suprafață de 147,35 m.p. A mai fost dispusă rezilierea contractului de închiriere nr. 311 din 17 decembrie 1998 încheiat între părți și obligarea pârâtei către reclamanți la suma totală de 25.373 lei, din care 24.568 lei reprezentând diferență chirie restantă iar 305 lei reprezentând penalități de întârziere.

În final a fost respinsă în rest acțiunea, respectiv pretențiile de 79.353 lei majorări de întârziere și obligată pârâta la plata sumei de 16,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în principal, că potrivit art. 1439 alin. (2) C. civ., în caz când una din părți nu îndeplinește îndatoririle sale, cealaltă parte poate cere desființarea contractului de locațiune. Pentru perioada 1 ianuarie 2001 – 28 februarie 2003 pârâta nu a achitat chiria majorată conform H.C.L.M.T. nr. 42/2000 și ca atare s-a dispus rezilierea contractului de închiriere nr. 311 din 17 decembrie 1998 încheiat între părți. Evacuarea pârâtei a fost determinată ca urmare a rezilierii contractului de închiriere, deoarece pârâta nu mai are un titlu care să îi justifice prezența în imobilul litigios.

Au fost înlăturate susținerile reclamanților conform cărora pentru întârzierea la plata chiriei sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 92/2003. Aceștia nu sunt îndreptățiți la majorări de întârziere și la penalități de întârziere bazate pe dispozițiile codului de procedură fiscală. Reclamanții sunt îndreptățiți numai la penalități de întârziere contractuale, în sumă totală de 25.373 lei, din care suma de 24.568 reprezintă chirie restantă și suma de 805 lei reprezintă penalități de întârziere. Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, prin decizia nr. 166/ COM din 25 septembrie 2008, a respins apelul declarat de reclamanții C.L.M. Timișoara și M. Timișoara prin P. împotriva sentinței nr. 158 din 11 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, fiind preluate în totalitate argumentele instanței de fond.

Împotriva deciziei nr. 166/ COM din 25 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, au promovat recurs M. Timișoara prin P., P.M. Timișoara și C.L.M. Timișoara, care au criticat această hotărâre pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului și pe cale de consecință admiterea în întregime a acțiunii formulate de reclamanți. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat că instanțele au făcut o confuzie între penalitățile de întârziere și majorările de întârziere, iar în vederea respectării principiilor egalității și echității, hotărârile C.L.M.T.

sunt obligatorii pentru toate părțile ce intră sub incidența lor. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge, ca nefondat, recursul reclamanților, pentru următoarele considerente. Este de necontestat că între părți a fost încheiat contractul de închiriere nr. 311 din 17 decembrie 1998 prin care prin voința liber exprimată au fost expuse cu maximă claritate toate clauzele contractuale vizând obiectul, termenul, prețul, plata chiriei, obligațiile asumate reciproc, răspunderea contractuală și posibilități de soluționare a unor eventuale litigii. Relevantă este reglementarea cuprinsă în cap. V intitulat „Plata chiriei”, art. 6 care stabilește că nerespectarea termenului de plată, respectiv ultima zi a lunii pentru care se face plata, se penalizează cu 5 % pe zi întârziere din suma datorată, pentru maxim 30 de zile calendaristice.

După această perioadă de 30 de zile calendaristice contractul de închiriere se reziliază de drept, iar în termen de 7 zile chiriașul se obligă să pună la dispoziția locatorului spațiul ocupat. Printr-o integrală și completă apreciere a probelor, atât instanța de fond cât și cea de apel, au stabilit o corectă și completă situație de fapt și de drept, astfel că este nejustificată critica reclamanților privind neacordarea majorărilor de întârziere pentru chirii neplătite corespunzător intervalului de timp 1 ianuarie 2001 – 28 februarie 2003. Așa cum reiese din conținutul art. 6 din contractul de închiriere nu este stipulată o asemenea sancțiune. Mai mult în C. proc. fisc., sunt făcute precizări la penalitățile de întârziere și nu la majorări.

Pentru aceste rațiuni, urmează a respinge, ca nefondat, recursul reclamanților împotriva deciziei nr. 166/ COM din 25 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, nefiind îndeplinită nicio cerință din cele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de recurenții M.T., P.M. Timișoara și C.L.M. Timișoara împotriva deciziei nr. 166/ COM din 25 septembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 octombrie 2009.