ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2227/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Timiș, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 158/ PI din 11

martie 2008, a admis în parte cererea reclamanților M. Timișoara reprezentat de

P.M., P.M. Timișoara și C.L.M. Timișoara în contradictoriu cu pârâta SC B.B. SRL

Timișoara, în sensul că a dispus evacuarea pârâtei din imobilul situat în

municipiul Timișoara, județul Timiș, constând în spațiu cu altă destinație

decât locuință, în suprafață de 147,35 m.p.

A mai fost dispusă

rezilierea contractului de închiriere nr. 311 din 17 decembrie 1998 încheiat

între părți și obligarea pârâtei către reclamanți la suma totală de 25.373 lei,

din care 24.568 lei reprezentând diferență chirie restantă iar 305 lei

reprezentând penalități de întârziere.

În final a fost respinsă în

rest acțiunea, respectiv pretențiile de 79.353 lei majorări de întârziere și

obligată pârâta la plata sumei de 16,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut, în principal, că potrivit art. 1439 alin. (2) C. civ.,

în caz când una din părți nu îndeplinește îndatoririle sale, cealaltă parte

poate cere desființarea contractului de locațiune.

Pentru perioada 1 ianuarie

2001 – 28 februarie 2003 pârâta nu a achitat chiria majorată conform H.C.L.M.T.

nr. 42/2000 și ca atare s-a dispus rezilierea contractului de închiriere nr. 311

din 17 decembrie 1998 încheiat între părți.

Evacuarea pârâtei a fost

determinată ca urmare a rezilierii contractului de închiriere, deoarece pârâta

nu mai are un titlu care să îi justifice prezența în imobilul litigios.

Au fost înlăturate

susținerile reclamanților conform cărora pentru întârzierea la plata chiriei

sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 92/2003. Aceștia nu sunt îndreptățiți la

majorări de întârziere și la penalități de întârziere bazate pe dispozițiile

codului de procedură fiscală.

Reclamanții sunt

îndreptățiți numai la penalități de întârziere contractuale, în sumă totală de

25.373 lei, din care suma de 24.568 reprezintă chirie restantă și suma de 805

lei reprezintă penalități de întârziere.

Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială, prin decizia nr. 166/ COM din 25 septembrie 2008, a respins apelul

declarat de reclamanții C.L.M. Timișoara și M. Timișoara prin P. împotriva

sentinței nr. 158 din 11 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția

comercială și de contencios administrativ, fiind preluate în totalitate

argumentele instanței de fond.

Împotriva deciziei nr. 166/ COM

din 25 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială, au promovat recurs M. Timișoara prin P., P.M. Timișoara și C.L.M. Timișoara,

care au criticat această hotărâre pentru nelegalitate și netemeinicie,

solicitând în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., admiterea recursului,

modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului și pe cale de

consecință admiterea în întregime a acțiunii formulate de reclamanți.

În dezvoltarea motivelor de

recurs s-a evocat că instanțele au făcut o confuzie între penalitățile de

întârziere și majorările de întârziere, iar în vederea respectării principiilor

egalității și echității, hotărârile C.L.M.T. sunt obligatorii pentru toate

părțile ce intră sub incidența lor.

Înalta Curte, analizând

materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile aduse prin

cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge,

ca nefondat, recursul reclamanților, pentru următoarele considerente.

Este de necontestat că între

părți a fost încheiat contractul de închiriere nr. 311 din 17 decembrie 1998

prin care prin voința liber exprimată au fost expuse cu maximă claritate toate

clauzele contractuale vizând obiectul, termenul, prețul, plata chiriei,

obligațiile asumate reciproc, răspunderea contractuală și posibilități de

soluționare a unor eventuale litigii.

Relevantă este reglementarea

cuprinsă în cap. V intitulat „Plata chiriei”, art. 6 care stabilește că

nerespectarea termenului de plată, respectiv ultima zi a lunii pentru care se

face plata, se penalizează cu 5 % pe zi întârziere din suma datorată, pentru maxim

30 de zile calendaristice. După această perioadă de 30 de zile calendaristice

contractul de închiriere se reziliază de drept, iar în termen de 7 zile

chiriașul se obligă să pună la dispoziția locatorului spațiul ocupat.

Printr-o integrală și

completă apreciere a probelor, atât instanța de fond cât și cea de apel, au

stabilit o corectă și completă situație de fapt și de drept, astfel că este

nejustificată critica reclamanților privind neacordarea majorărilor de

întârziere pentru chirii neplătite corespunzător intervalului de timp 1

ianuarie 2001 – 28 februarie 2003.

Așa cum reiese din

conținutul art. 6 din contractul de închiriere nu este stipulată o asemenea

sancțiune. Mai mult în C. proc. fisc., sunt făcute precizări la penalitățile de

întârziere și nu la majorări.

Pentru aceste rațiuni,

urmează a respinge, ca nefondat, recursul reclamanților împotriva deciziei nr. 166/

COM din 25 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială, nefiind îndeplinită nicio cerință din cele prevăzute de

dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de recurenții M.T., P.M. Timișoara și C.L.M. Timișoara împotriva deciziei nr. 166/

COM din 25 septembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 octombrie 2009.