ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 753/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanta SC B.T. SA Timișoara prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate rezilierea contractului nr. 485 din 27 mai 2002, evacuarea pârâtei SC S.C. SRL din spațiul situat în Timișoara, și încuviințarea executării vremelnice a hotărârii privind evacuarea pârâtei. Tribunalul Timiș prin sentința nr. 129/PI din 26 februarie 2008, a admis în parte acțiunea reclamantei SC B.T. SA, a constatat rezilierea contractului de închiriere nr. 485 din 27 mai 2002, a dispus evacuarea pârâtei SC S.C. SRL din spațiul situat în Timișoara, a respins cererea privind încuviințarea executării vremelnice a hotărârii și a obligat pârâta la 39,3 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că reclamanta este proprietara spațiului ce a format obiectul contractului de închiriere a cărui reziliere a solicitat-o, pentru care pârâta avea obligația de plată lunară a chiriei de 2500 Euro în echivalent bănesc, exclusiv TVA dar, neîndeplinind această obligație contractuală, la data introducerii cererii avea un debit de 15.040,35 lei. La cap. IX „Răspunderea contractuală” părțile au convenit în mod expres drept sancțiune pentru neplata chiriei, rezilierea de drept a contractului de închiriere fără punere în întârziere sau altă formalitate, această clauză fiind de altfel, un pact comisoriu de cel mai înalt grad. Față de această stare de fapt instanța de fond a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 969, art. 1021 și art. 1429 C. civ.

și a constatat că cererea este întemeiată, admițând-o sub aspectul rezilierii contractului de închiriere nr. 485/2002 încheiat între părți și a evacuării pârâtei din spațiul închiriat. Cât privește cererea de încuviințare a executării vremelnice a hotărârii, formulată în temeiul art. 274 C. proc. civ., prima instanță a respins-o întrucât, potrivit art. 720 8 C. proc. civ. hotărârile date în materie comercială sunt executorii. Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, prin decizia nr. 115/A pronunțată la data de 5 iunie 2008, a respins cererea de suspendare a executării silite a sentinței civile nr. 129/PI/2008 a Tribunalului Timiș, a dispus restituirea cauțiunii în sumă de 1500 lei și a respins apelul pârâtei SC S.C.

SRL. Analizând apelul sub toate aspectele și conform motivelor invocate, instanța de control judiciar a reținut că relevant pentru speță sunt prevederile art. V, din contractul nr. 485/2002, ce reglementează modul de plată a chiriei și art. IX cu privire la răspunderea contractuală. Astfel, deși plățile nu s-au făcut în termenul stabilit la art. V alin. (1) din contract, o parte din acestea s-au încadrat în termenul de grație de 30 de zile prevăzut la alin. (2), la împlinirea căruia, părțile au convenit că intervine rezilierea de drept a contractului de închiriere fără punere în întârziere și fără vreo altă formalitate, prezenta clauză având semnificația unui pact comisoriu expres de cel mai înalt grad.

Prin urmare, dacă părțile au prevăzut că rezilierea va avea loc fără somație sau judecată, în acest caz instanța nu mai poate interveni ci trebuie să constate rezilierea fără a putea acorda nici un termen de grație. Simplul fapt al neplății atrage rezilierea de drept ceea ce însemnă că instanța a fost chemată numai să constate această reziliere ipso jure . Cât privește suspendarea executării sentinței apelate instanța de apel a apreciat că această cerere putea avea ca temei de drept, prevederile art. 280 alin. (1) și (4) C. proc. civ., că măsura suspendării executării vremelnice se putea accepta până la soluționarea cauzei în apel și nu până la rămânerea irevocabilă așa cum a solicitat pârâta.

Împotriva deciziei pronunțate în apel, pârâta SC S.C. SRL a declarat în termen legal, recurs solicitând modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului și pe cale de consecință respingerea acțiunii formulate de către reclamantă. În motivarea recursului său, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâta a susținut, în esență, că instanța de apel a considerat, în mod nejustificat, că reclamanta nu ar fi renunțat în mod tacit la clauza rezolutorie din contract prin acceptarea plăților peste termenele contractuale. Or, în speță, susține recurenta-pârâtă, reclamanta nu numai că a acceptat plata efectuată cu întârziere de către SC S.C. SRL, dar a și emis factura aferentă chiriei pentru luna următoare rezultând în mod incontestabil că aceasta a înțeles să renunțe la clauza rezolutorie.

Recursul este nefondat. Motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., poate fi invocat pentru a solicita modificarea sau casarea unei hotărâri atunci „când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”. Pentru a răspunde lipsei temeiului legal, recurenta se afla în situația de a demonstra lipsa de bază legală a soluției cu argumente din care să rezulte că, din conținutul deciziei recurate, nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată. Indicarea generică a art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și nedezvoltarea acestui motiv în sensul precizării normelor legale încălcate sau greșit aplicate de instanță nu îndeplinește cerințele legale pentru promovarea și susținerea acestei căi de atac.

Recursul, potrivit reglementării din Codul de procedură civilă este conceput ca o cale de atac în care efectele unei hotărâri pot fi înlăturate numai în condițiile strict impuse de art. 302 1 raportat la art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. Din expunerea motivării recursului rezultă că s-au antamat chestiuni de fond care nu vizează nelegalitatea, or, în recurs, se examinează soluția anterior pronunțată numai pentru cauze de nelegalitate care se încadrează în cerințele art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. astfel că nu este suficient ca partea să facă trimitere la un motiv de nelegalitate fără să respecte cerința textului invocat. Astfel, se constată că recursul a pus în discuție interpretarea probelor, a clauzei rezolutorii din contractul de închiriere, cu trimitere la fondul litigiului, urmărind ca pe această cale extraordinară de atac să se reconsidere judecata în fond.

Nu în ultimul rând, trebuie reținut că recursul nu are caracter devolutiv pentru ca instanța astfel investită să treacă la examinarea fondului litigiului, lucru firesc câtă vreme recurenta a beneficiat de o astfel de cale de atac. Cât privește celelalte critici privind administrarea de probatorii, acestea sunt pe aspecte de netemeinicie ce nu pot fi analizate în această cale de atac, față de dispozițiile art. 304 alin. (1) C. proc. civ. În consecință, față de cele ce preced, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC S.C. SRL Timișoara împotriva deciziei nr. 115/A din 5 iunie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 martie 2009.