ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 670/2010

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 3329 din 16 iunie 2009 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins contestația în anulare formulată de M.D. împotriva deciziei nr. 2864 din 16 septembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca nefondată. Pentru a pronunța această hotărâre Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că la data de 28 iulie 2006, M.D.

a chemat în judecată Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Prefectura județului Maramureș și Comisia Județeană Maramureș pentru aplicarea Legii fondului funciar, solicitând obligarea acestor autorități publice să-i soluționeze cu celeritate cererea înregistrată sub nr. 1011 din 30 noiembrie 2005. S-a mai arătat că este vorba despre o cerere depusă în temeiul prevederilor Legii nr. 247/2005, care nu a fost soluționată în termenul legal, ca de altfel și contestația înregistrată sub nr. 4136 din 8 martie 2006, motiva pentru care reclamantul a cerut obligarea pârâților la plata unor daune cominatorii, daune morale, precum și a cheltuielilor de judecată în sumă totală de 10.000 lei.

Prin sentința civilă nr. 388 din 9 octombrie 2006, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată, iar prin decizia nr. 2864 din 16 septembrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins recursul declarat de către reclamant împotriva sentinței curții de apel, ca nefondat. Împotriva deciziei nr. 2864 din 16 septembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, M.D. a formulat contestația în anulare. Contestatorul a arătat că instanța de recurs a omis din greșeală să cerceteze motivele de casare și de modificare invocate în cererea de recurs.

De asemenea, a ignorat înscrisurile depuse în dosar, care confirmă justețea apărărilor sale pe parcursul desfășurării judecății litigiului. Instanța a reținut că acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, având în vedere faptul că reclamantul a primit răspuns la cererea adresată Comisiei locale Borșa pentru aplicarea Legii fondului funciar, astfel că nu există în cauză, refuzul nejustificat al pârâților care să justifice admiterea acțiunii. În cererea de recurs M.D. a reiterat susținerile din acțiune și totodată, a invocat omisiunea primei instanței de a examina înscrisurile doveditoare anexate în dosar, în sprijinul apărărilor proprii. Criticile formulate de recurent au fost analizate de instanța de recurs care, prin decizia pronunțată le-a înlăturat motivat, apreciind că nu există un refuz nejustificat al pârâților de a rezolva cererea.

Având în vedere că prin considerentele deciziei s-a răspuns la motivele de recurs formulate de M.D. și că în fapt, prin cererea de retractare acesta repune în discuție apărări invocate în fazele anterioare ale judecății cauzei, Înalta Curte a dispus respingerea contestației în anulare, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 318, teza a III-a C. proc. civ. Împotriva deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție contestatorul M.D., în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 1 C. proc. civ., a formulat cerere de revizuire, fără a indica motivele pe care se întemeiază cererea. Revizuentul nu a menționat nici unul dintre cazurile legale de revizuire expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 322 C. proc.

civ. nefiind indicat și invocat vreun temei de drept al cererii de revizuire formulată. Examinând cauza, cererea de revizuire formulată, în raport cu dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., sub aspectul admisibilității și al faptelor pe care se întemeiază, Înalta Curte va respinge prezenta cerere de revizuire, ca inadmisibilă. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Potrivit art. 326 alin. (3) C. proc. civ. „Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază”.

Pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanța de recurs, legiuitorul a impus condiția ca această instanță să fi evocat fondul ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății, față de cea care fusese aleasă până în acel moment. O astfel de situație nu se întâlnește însă și atunci când instanța respinge contestația în anulare, cum este și cazul deciziei ce formează obiectul cererii de revizuire. Din actele dosarului rezultă că nici unul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 322 C. proc.

civ. nu a fost indicat și invocat ca temei de drept al cererii de revizuire. Drept urmare, calea extraordinară de atac promovată este inadmisibilă, dată fiind neîndeplinirea condiției de admisibilitate prevăzută de textul legal sus-arătat. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de M.D., împotriva deciziei nr. 3329 din 16 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2010.