ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 670/2010

Asupra cererii de revizuire de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia nr. 3329 din 16 iunie 2009

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a respins contestația în anulare

formulată de M.D. împotriva deciziei nr. 2864 din 16 septembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca nefondată.

Pentru a pronunța această

hotărâre Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut

că la data de 28 iulie 2006, M.D. a chemat în judecată Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Prefectura județului

Maramureș și Comisia Județeană Maramureș pentru aplicarea

Legii fondului funciar, solicitând obligarea acestor autorități

publice să-i soluționeze cu celeritate cererea înregistrată sub

nr. 1011 din 30 noiembrie 2005.

S-a mai arătat că este vorba despre

o cerere depusă în temeiul prevederilor Legii nr. 247/2005, care nu a fost

soluționată în termenul legal, ca de altfel și contestația

înregistrată sub nr. 4136 din 8 martie 2006, motiva pentru care reclamantul a cerut obligarea pârâților la plata unor daune cominatorii, daune

morale, precum și a cheltuielilor de judecată în sumă

totală de 10.000 lei.

Prin sentința civilă nr. 388

din 9 octombrie 2006, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată, iar

prin decizia nr. 2864 din 16 septembrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a

respins recursul declarat de către reclamant împotriva sentinței curții

de apel, ca nefondat.

Împotriva deciziei nr. 2864 din 16

septembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ și fiscal, M.D. a formulat contestația în

anulare.

Contestatorul a arătat că

instanța de recurs a omis din greșeală să cerceteze motivele

de casare și de modificare invocate în cererea de recurs. De asemenea, a

ignorat înscrisurile depuse în dosar, care confirmă justețea

apărărilor sale pe parcursul desfășurării

judecății litigiului.

Instanța a reținut că

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, având în vedere faptul

că reclamantul a primit răspuns la cererea adresată Comisiei

locale Borșa pentru aplicarea Legii fondului funciar, astfel că nu

există în cauză, refuzul nejustificat al pârâților care să

justifice admiterea acțiunii.

În cererea de recurs M.D. a reiterat susținerile

din acțiune și totodată, a invocat omisiunea primei

instanței de a examina înscrisurile doveditoare anexate în dosar, în

sprijinul apărărilor proprii.

Criticile formulate de recurent au fost

analizate de instanța de recurs care, prin decizia pronunțată

le-a înlăturat motivat, apreciind că nu există un refuz

nejustificat al pârâților de a rezolva cererea.

Având în vedere că prin

considerentele deciziei s-a răspuns la motivele de recurs formulate de M.D.

și că în fapt, prin cererea de retractare acesta repune în

discuție apărări invocate în fazele anterioare ale judecății

cauzei, Înalta Curte a dispus respingerea contestației în anulare,

apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 318,

teza a III-a C. proc. civ.

Împotriva deciziei Înaltei

Curți de Casație și Justiție contestatorul M.D., în temeiul

dispozițiilor art. 322 pct. 1 C. proc. civ., a formulat cerere de revizuire,

fără a indica motivele pe care se întemeiază cererea.

Revizuentul nu a menționat nici

unul dintre cazurile legale de revizuire expres și limitativ

prevăzute de dispozițiile art. 322 C. proc. civ. nefiind indicat

și invocat vreun temei de drept al cererii de revizuire formulată.

Examinând cauza, cererea de revizuire formulată,

în raport cu dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., sub aspectul

admisibilității și al faptelor pe care se întemeiază,

Înalta Curte va respinge prezenta cerere de revizuire, ca inadmisibilă.

Pentru a ajunge la această

soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit art. 326 alin. (3) C. proc. civ.

„Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe

care se întemeiază”.

Pentru a se putea cere revizuirea unei

hotărâri date de instanța de recurs, legiuitorul a impus

condiția ca această instanță să fi evocat fondul ceea

ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care

fusese reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea

altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră

stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare

raportului juridic dedus judecății, față de cea care fusese

aleasă până în acel moment.

O astfel de situație nu se

întâlnește însă și atunci când instanța respinge contestația

în anulare, cum este și cazul deciziei ce formează obiectul cererii

de revizuire.

Din actele dosarului rezultă că

nici unul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de

dispozițiile art. 322 C. proc. civ. nu a fost indicat și invocat ca

temei de drept al cererii de revizuire.

Drept urmare, calea extraordinară de

atac promovată este inadmisibilă, dată fiind neîndeplinirea

condiției de admisibilitate prevăzută de textul legal

sus-arătat.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art.

326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca

inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire

formulată de M.D., împotriva deciziei nr. 3329 din 16 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ

și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 9 februarie 2010.