ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1142/2010

Asupra recursului de față, constată

următoarele:

Reclamanta S.C. a chemat în judecată pe

pârâtul Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru ca, prin

hotărârea ce se va pronunța, să fie obligat la plata contravalorii lipsei de

folosință, pentru apartamentul nr. 3, situat în Arad, pentru perioada 2 iulie

1965 – 18 aprilie 2004.

Prin sentința nr.109 din 4 martie 2009,

pronunțată de Tribunalul Arad, secția civilă, a fost admisă excepția

prescripției dreptului la acțiune și a fost respinsă acțiunea, pentru acest

motiv.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond

a reținut că dreptul la acțiune s-a născut la data de 8 noiembrie 2006, când

reclamanta a revendicat imobilul.

Apelul declarat de reclamantă a fost

admis, prin decizia nr. 180/A din 17 iunie 2009, pronunțată de Curtea de Apel

Timișoara, secția civilă, a fost desființată sentința tribunalului și a fost

trimisă cauza, spre rejudecare, aceluiași tribunal, pentru pretențiile aferente

perioadei 8 noiembrie 2003-18 aprilie 2004.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

reclamanta, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel

cum a precizat cu ocazia susținerii recursului, precizare menționată în

practicaua prezentei decizii.

Recurenta – reclamantă a susținut, în

esență, că nu este prescris dreptul la acțiune împotriva pârâtului, pe perioada

în care a deținut abuziv imobilul respectiv perioada 2 iulie 1965 – 18 aprilie

2004, în cauză nefiind aplicabil termenul general de prescripție, deoarece

dreptul la acțiune din prezenta cauză este imprescriptibil.

Recursul este nefondat.

Prin acțiunea înregistrată la data de 15

mai 2008, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata contravalorii lipsei

de folosință a apartamentului, pentru perioada 2 iulie 1965 – 18 aprilie 2004.

Instanța nu a fost deci investită cu

soluționarea unei acțiuni în revendicare imprescriptibilă, ci cu o acțiune în

pretenții, supusă termenului de prescripție de 3 ani, prevăzut în art. 3 din

Decretul nr. 167/1958, privitor la prescripția extinctivă.

Conform art. 7 din același decret,

prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.

Or, dreptul la acțiune în prezenta cauză

s-a născut la data de 8 noiembrie 2006, când a fost pronunțată decizia nr. 2152/R

a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, prin care a fost soluționată irevocabil

acțiunea în revendicare formulată de reclamantă.

În atare situație, curtea de apel a făcut

o corectă aplicare a legii, constatând că dreptul la acțiune nu este prescris

doar pentru perioada 8 noiembrie 2003 – 18 aprilie 2004.

În consecință, recursul urmează a fi

respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (12) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul reclamantei S.C.

împotriva deciziei nr. 180/A din 17 iunie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie

2010.