ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2960/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Tribunalului Teleorman, la data de 04 ianuarie 2009, reclamantul D.L. a

solicitat în contradictoriu cu A.N.P.C. și C.R.P.C. Pitești, anularea

Ordinului nr. 91/2009, anularea Ordinului nr. 216/2009 și obligarea

pârâtei A.N.P.C. să îl încadreze în funcția publică de

consilier, grad profesional superior, clasa I, treapta I de salarizare, să

îi plătească diferențele salariale și să opereze

mențiunile în carnetul de muncă.

În motivarea acțiunii

reclamantul a arătat că Ordinul nr. 91/2009 prin care a fost eliberat

din funcție nu este motivat în drept, că reorganizarea

instituției prin H.G. nr. 284/2009 nu este semnificativă, organizarea

fiind preluată în bună măsură din H.G. nr. 748/2007, iar în

ceea ce privește Ordinul nr. 216/2009 acesta este nelegal întrucât nu este

motivat în drept și numirea sa într-o altă funcție publică

s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 4 din O.U.G. nr. 1/2009

și art. 100 din Legea nr. 188/1999.

fond.

Prin sentința civilă nr. 1184

din 16 iunie 2009, Tribunalul Teleorman și-a declinat competența în

favoarea Curții de Apel București.

Prin sentința civilă nr. 3818

din 10 noiembrie 2009, Curtea de Apel București a admis acțiunea

formulată de reclamantul D.L. în contradictoriu cu pârâții A.N.P.C.

și C.R.P.C., a anulat Ordinul nr. 91/2009 și Ordinul nr. 216/2009, a

obligat pârâta A.N.P.C. București să îl numească pe reclamant

într-o funcție publică de consilier grad profesional superior, clasa

I, treapta I de salarizare, a dispus plata diferenței de drepturi

salariale între funcția deținută conform Ordinului nr. 216/2009

și cea care s-ar fi cuvenit conform alineatului precedent, și a

dispus efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut, în esență,

următoarele:

Prin Ordinul nr. 91/2009 privind

încetarea raporturilor de serviciu se invocă reorganizarea

instituției cu consecința desființării postului

deținut de reclamant iar prin Ordinul nr. 216/2009 reclamantul a fost

numit în funcția de Comisar I principal, treapta I de salarizare.

Curtea a constatat că în

măsura în care încetarea raporturilor de serviciu a avut loc datorită

reorganizării instituției se impunea ca reclamantul să beneficieze

de dispozițiile art. 4 din O.U.G. nr. 1/2009.

Instanța investită cu

soluționarea fondului a mai apreciat că nu există o reala

reorganizare a instituției publice cu consecințe asupra postului

reclamantului, deoarece s-a schimbat doar denumirea structurilor și a

funcțiilor, fără să existe o modificare de

substanță a organizării instituției, prin urmare încetarea

raporturilor de serviciu reclamantului este nelegală.

De asemenea, instanța de fond a

considerat că funcția de execuție corespunzătoare funcției

de conducere pe care a deținut-o reclamantul era cea de Consilier I

superior, treapta I de salarizare, astfel că se impunea ca reîncadrarea

să se facă pe un astfel de post, și, în măsura în care nu

exista un astfel de post vacant ar fi trebuit să procedeze la

transformarea postului vacant potrivit alin. (2) și (3) ale art. 4 din

O.U.G. nr. 1/2009.

Concluzionând, Curtea de Apel

București apreciază ca fiind nelegale ambele ordine.

Instanța de fond a apreciat

că s-a solicitat anularea celor două ordine, dar reclamantul a optat

pentru remedierea nelegalității decurgând din cel de-al doilea act în

sensul obligării instituției publice să-l numească pe un

post de execuție corespunzător postului de conducere deținut

anterior încetării raporturilor de serviciu, au fost admise și

capetele de cerere secundare.

Împotriva acestei sentințe,

considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta

A.N.P.C., invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivele de recurs este

criticată soluția instanței de fond pentru că nu a

făcut o analiză amănunțită a textelor de lege

incidente în cauză și a dat o interpretare total greșită a

acestora.

Astfel, instanța de fond nu a

observat că modificările survenite în fișele de post ale angajaților

ca urmare a intrării în vigoare a H.G. nr. 284/2009 sunt atât

modificări de formă (modificarea denumirii structurilor regionale)

cât și de fond (modificări de atribuții în proporție de

peste 50 %).

De asemenea, nu s-a observat că

la emiterea Ordinului nr. 91/2009 au fost respectate prevederile art. 99 din

Legea nr. 188/1999, iar ca temei de drept au fost invocate chiar aceste

dispoziții.

Este criticată soluția

instanței de fond care a reținut că ordinele ar fi neconforme

sub aspectul lipsei motivelor de drept în baza cărora au fost emise,

deși în cuprinsul acestora au fost prezentate motivele de fapt și de

drept pe care acestea se întemeiază.

S-au făcut referiri la

prevederile O.U.G. nr. 37/2009 și la decizia Curții

Constituționale care a constatat neconstituționalitatea acestui act

normativ, dar și la prevederile O.U.G. nr. 105/2009.

Referitor la susținerea

reclamantului cu privire la incidența în cauză a dispozițiilor

O.U.G. nr. 1/2009, se consideră că instanța de fond a fost în

eroare în legătură cu art. 4 din acest act normativ pentru că

niciunul din actele normative atacate nu fac referire la acest text în cadrul

temeiului de drept invocat, iar reclamantul-intimat a ocupat funcția

publică de conducere de inspector șef ca urmare a promovării

unui concurs, iar anterior nu a deținut nicio funcție publică de

execuție în cadrul vreunei instituții publice.

S-a solicitat admiterea recursului,

casarea sentinței și, pe fond, respingerea acțiunii ca

neîntemeiată.

recurs.

După examinarea motivelor de

recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va

admite recursul declarat dar pentru următoarele considerente:

Reclamantul a solicitat

instanței de fond:

- anularea Ordinului nr. 91/2009

emis de A.N.P.C. prin care s-a dispus eliberarea din funcția publică

de inspector șef adjunct;

- anularea Ordinului nr. 216/2009

emis de A.N.P.C. prin care a fost numit în funcția publică de comisar

I principal, treapta I de salarizare;

- obligarea A.N.P.C. la numirea sa

în funcția de consilier, grad superior, Clasa I, treapta I de salarizare

dintre drepturile ce i se cuvin pentru funcția publică de consilier

și cele efectiv acordate până la data reîncadrării efective în

funcția publică de consider grad superior, treapta I de salarizare;

- obligarea C.R.P.C. Argeș

să efectueze mențiunile în carnetul de muncă.

După cum se poate observa,

reclamantul, deși a solicitat anularea ordinului prin care s-a dispus

eliberarea sa din funcție, nu a solicitat reintegrarea sa în funcția

publică deținută anterior și nici plata drepturilor

salariale ce i se cuveneau în acest caz.

În schimb, reclamantul a solicitat

anularea ordinului prin care a fost numit în funcția publică de

comisar I principal, treapta I de salarizare și, ca o consecință

a anulării acestuia, s-a solicitat numirea în funcție publică de

consilier grad profesional superior, clasa I, treapta I de salarizare și

plata drepturilor salariale pentru această funcție.

Cu toate acestea, instanța de

fond, fără a da dovadă de rol activ în soluționarea cauzei,

a admis atât capătul de cerere privind anularea ordinului de eliberare din

funcția publică de inspector șef adjunct, dar și celelalte

capete de cerere.

Însă, în cazul în care eliberarea

din funcția publică de inspector șef adjunct ar fi nelegală

nu se mai poate considera că pot fi aplicabile prevederile art. 4 din

O.U.G. nr. 1/2009.

Astfel, potrivit art. 4 alin. (1)

din O.U.G. nr. 1/2009 „Persoanele care ocupă funcții de conducere în

instituțiile și autoritățile publice care sunt supuse

restructurării vor fi trecute pe un post vacant în cadrul structurii

organizatorice aprobate potrivit legii”, iar conform art. 4 alin. (2) din

același act normativ, „În cazul în care postul vacant este inferior

postului aferent funcției de execuție a persoanei care a ocupat

funcția de conducere, postul vacant va fi transformat la acel nivel”.

Deci, pentru a fi aplicabile aceste

prevederi se impune ca persoana să fi ocupat funcția de conducere

într-o instituție sau autoritate publică și să fie

eliberată din funcție ca urmare restructurării

autorității.

Or, deși instanța de fond

a anulat ordinul de eliberare din funcția publică de inspector

șef adjunct tocmai pe considerentul că prin intrarea în vigoare a

H.G. nr. 284/2009 nu ar fi avut loc o restructurare (reorganizare) a

autorității publice, ulterior a procedat la obligarea acestei

autorități să-l numească pe reclamant într-o funcție

publică cu aplicarea art. 4 din O.U.G. nr. 1/2009.

Cu alte cuvinte, deși

instanța de fond a observat că reclamantul a optat pentru remedierea

nelegalității ce decurge numai din cel de-al doilea ordin, a procedat

și la anularea primului ordin, chiar dacă anularea acestuia face

inaplicabilă aplicarea art. 4 din O.U.G. nr. 1/2009.

Potrivit art. 129 alin. (5) C. proc.

civ., „Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate

mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea

adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin

aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei

hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrarea

probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile

se împotrivesc”.

Însă, instanța de fond nu

a respectat aceste prevederi.

De aceea, în baza art. 312 C. proc.

civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul, va fi

casată sentința și va fi trimisă cauza spre rejudecare la

aceeași instanță.

La rejudecare, instanța de fond

va solicita reclamantului să-și precizeze cererea de chemare în

judecată în raport de cele reținute de instanța de recurs

și pentru a evita pronunțarea unei hotărâri nelegale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A.N.P.P.C.

împotriva sentinței civile nr. 3818 din 10 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 3 iunie 2010.