ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2960/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman, la data de 04 ianuarie 2009, reclamantul D.L. a solicitat în contradictoriu cu A.N.P.C. și C.R.P.C. Pitești, anularea Ordinului nr. 91/2009, anularea Ordinului nr. 216/2009 și obligarea pârâtei A.N.P.C. să îl încadreze în funcția publică de consilier, grad profesional superior, clasa I, treapta I de salarizare, să îi plătească diferențele salariale și să opereze mențiunile în carnetul de muncă. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că Ordinul nr. 91/2009 prin care a fost eliberat din funcție nu este motivat în drept, că reorganizarea instituției prin H.G.

nr. 284/2009 nu este semnificativă, organizarea fiind preluată în bună măsură din H.G. nr. 748/2007, iar în ceea ce privește Ordinul nr. 216/2009 acesta este nelegal întrucât nu este motivat în drept și numirea sa într-o altă funcție publică s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 4 din O.U.G. nr. 1/2009 și art. 100 din Legea nr. 188/1999. 2. Soluția instanței de fond. Prin sentința civilă nr. 1184 din 16 iunie 2009, Tribunalul Teleorman și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel București. Prin sentința civilă nr. 3818 din 10 noiembrie 2009, Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de reclamantul D.L. în contradictoriu cu pârâții A.N.P.C. și C.R.P.C., a anulat Ordinul nr. 91/2009 și Ordinul nr. 216/2009, a obligat pârâta A.N.P.C.

București să îl numească pe reclamant într-o funcție publică de consilier grad profesional superior, clasa I, treapta I de salarizare, a dispus plata diferenței de drepturi salariale între funcția deținută conform Ordinului nr. 216/2009 și cea care s-ar fi cuvenit conform alineatului precedent, și a dispus efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Prin Ordinul nr. 91/2009 privind încetarea raporturilor de serviciu se invocă reorganizarea instituției cu consecința desființării postului deținut de reclamant iar prin Ordinul nr. 216/2009 reclamantul a fost numit în funcția de Comisar I principal, treapta I de salarizare.

Curtea a constatat că în măsura în care încetarea raporturilor de serviciu a avut loc datorită reorganizării instituției se impunea ca reclamantul să beneficieze de dispozițiile art. 4 din O.U.G. nr. 1/2009. Instanța investită cu soluționarea fondului a mai apreciat că nu există o reala reorganizare a instituției publice cu consecințe asupra postului reclamantului, deoarece s-a schimbat doar denumirea structurilor și a funcțiilor, fără să existe o modificare de substanță a organizării instituției, prin urmare încetarea raporturilor de serviciu reclamantului este nelegală.

De asemenea, instanța de fond a considerat că funcția de execuție corespunzătoare funcției de conducere pe care a deținut-o reclamantul era cea de Consilier I superior, treapta I de salarizare, astfel că se impunea ca reîncadrarea să se facă pe un astfel de post, și, în măsura în care nu exista un astfel de post vacant ar fi trebuit să procedeze la transformarea postului vacant potrivit alin. (2) și (3) ale art. 4 din O.U.G. nr. 1/2009. Concluzionând, Curtea de Apel București apreciază ca fiind nelegale ambele ordine. Instanța de fond a apreciat că s-a solicitat anularea celor două ordine, dar reclamantul a optat pentru remedierea nelegalității decurgând din cel de-al doilea act în sensul obligării instituției publice să-l numească pe un post de execuție corespunzător postului de conducere deținut anterior încetării raporturilor de serviciu, au fost admise și capetele de cerere secundare.

3. Calea de atac exercitată. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta A.N.P.C., invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivele de recurs este criticată soluția instanței de fond pentru că nu a făcut o analiză amănunțită a textelor de lege incidente în cauză și a dat o interpretare total greșită a acestora. Astfel, instanța de fond nu a observat că modificările survenite în fișele de post ale angajaților ca urmare a intrării în vigoare a H.G. nr. 284/2009 sunt atât modificări de formă (modificarea denumirii structurilor regionale) cât și de fond (modificări de atribuții în proporție de peste 50 %). De asemenea, nu s-a observat că la emiterea Ordinului nr. 91/2009 au fost respectate prevederile art. 99 din Legea nr. 188/1999, iar ca temei de drept au fost invocate chiar aceste dispoziții.

Este criticată soluția instanței de fond care a reținut că ordinele ar fi neconforme sub aspectul lipsei motivelor de drept în baza cărora au fost emise, deși în cuprinsul acestora au fost prezentate motivele de fapt și de drept pe care acestea se întemeiază. S-au făcut referiri la prevederile O.U.G. nr. 37/2009 și la decizia Curții Constituționale care a constatat neconstituționalitatea acestui act normativ, dar și la prevederile O.U.G. nr. 105/2009. Referitor la susținerea reclamantului cu privire la incidența în cauză a dispozițiilor O.U.G.

nr. 1/2009, se consideră că instanța de fond a fost în eroare în legătură cu art. 4 din acest act normativ pentru că niciunul din actele normative atacate nu fac referire la acest text în cadrul temeiului de drept invocat, iar reclamantul-intimat a ocupat funcția publică de conducere de inspector șef ca urmare a promovării unui concurs, iar anterior nu a deținut nicio funcție publică de execuție în cadrul vreunei instituții publice. S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și, pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată. 4. Soluția instanței de recurs. După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat dar pentru următoarele considerente: Reclamantul a solicitat instanței de fond: - anularea Ordinului nr. 91/2009 emis de A.N.P.C.

prin care s-a dispus eliberarea din funcția publică de inspector șef adjunct; - anularea Ordinului nr. 216/2009 emis de A.N.P.C. prin care a fost numit în funcția publică de comisar I principal, treapta I de salarizare; - obligarea A.N.P.C. la numirea sa în funcția de consilier, grad superior, Clasa I, treapta I de salarizare dintre drepturile ce i se cuvin pentru funcția publică de consilier și cele efectiv acordate până la data reîncadrării efective în funcția publică de consider grad superior, treapta I de salarizare; - obligarea C.R.P.C. Argeș să efectueze mențiunile în carnetul de muncă. După cum se poate observa, reclamantul, deși a solicitat anularea ordinului prin care s-a dispus eliberarea sa din funcție, nu a solicitat reintegrarea sa în funcția publică deținută anterior și nici plata drepturilor salariale ce i se cuveneau în acest caz.

În schimb, reclamantul a solicitat anularea ordinului prin care a fost numit în funcția publică de comisar I principal, treapta I de salarizare și, ca o consecință a anulării acestuia, s-a solicitat numirea în funcție publică de consilier grad profesional superior, clasa I, treapta I de salarizare și plata drepturilor salariale pentru această funcție. Cu toate acestea, instanța de fond, fără a da dovadă de rol activ în soluționarea cauzei, a admis atât capătul de cerere privind anularea ordinului de eliberare din funcția publică de inspector șef adjunct, dar și celelalte capete de cerere. Însă, în cazul în care eliberarea din funcția publică de inspector șef adjunct ar fi nelegală nu se mai poate considera că pot fi aplicabile prevederile art. 4 din O.U.G.

nr. 1/2009. Astfel, potrivit art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2009 „Persoanele care ocupă funcții de conducere în instituțiile și autoritățile publice care sunt supuse restructurării vor fi trecute pe un post vacant în cadrul structurii organizatorice aprobate potrivit legii”, iar conform art. 4 alin. (2) din același act normativ, „În cazul în care postul vacant este inferior postului aferent funcției de execuție a persoanei care a ocupat funcția de conducere, postul vacant va fi transformat la acel nivel”. Deci, pentru a fi aplicabile aceste prevederi se impune ca persoana să fi ocupat funcția de conducere într-o instituție sau autoritate publică și să fie eliberată din funcție ca urmare restructurării autorității.

Or, deși instanța de fond a anulat ordinul de eliberare din funcția publică de inspector șef adjunct tocmai pe considerentul că prin intrarea în vigoare a H.G. nr. 284/2009 nu ar fi avut loc o restructurare (reorganizare) a autorității publice, ulterior a procedat la obligarea acestei autorități să-l numească pe reclamant într-o funcție publică cu aplicarea art. 4 din O.U.G. nr. 1/2009. Cu alte cuvinte, deși instanța de fond a observat că reclamantul a optat pentru remedierea nelegalității ce decurge numai din cel de-al doilea ordin, a procedat și la anularea primului ordin, chiar dacă anularea acestuia face inaplicabilă aplicarea art. 4 din O.U.G. nr. 1/2009. Potrivit art. 129 alin. (5) C. proc.

civ., „Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc”. Însă, instanța de fond nu a respectat aceste prevederi. De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul, va fi casată sentința și va fi trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță. La rejudecare, instanța de fond va solicita reclamantului să-și precizeze cererea de chemare în judecată în raport de cele reținute de instanța de recurs și pentru a evita pronunțarea unei hotărâri nelegale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de A.N.P.P.C. împotriva sentinței civile nr. 3818 din 10 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2010.