ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2002/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 892 din 5 mai 2009 pronunțată în dosarul nr. 5046/86/2007 al Tribunalului Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul T.M. împotriva pârâtei SC E.T. SRL, reclamantul fiind obligat la plata sumei de 2.400 lei cheltuieli de judecată către pârâtă. Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut în esență că reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 181.366,4 lei reprezentând dividende cuvenite pentru anii 2003-2005 conform bilanțurilor contabile depuse la organele fiscale, cu dobânda legală datorată pentru neplata în termen a dividendelor, potrivit art. 67 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 precum și plata sumei de 27.610 lei cu titlu de dividende reținute în contul autoturismului marca Mercedes Benz C 200 CDI fiind restituit societății pârâte.

În motivare, reclamantul a arătat că sumele menționate i se cuvin în calitate de asociat al societății pârâte, la care avea și calitatea de administrator, însă celălalt asociat și administrator a dispus în mod unilateral, cu încălcarea dispozițiilor imperative ale Legi nr. 31/1990, de beneficiile realizate.

Referitor la primul capăt de cerere, tribunalul pe baza probelor administrate în cauză, a arătat că profitul net al anului 2003 a fost repartizat în anul 2004, în întregime pe dividende, din care reclamantului i s-a achitat potrivit actelor justificative identificate prin expertiza efectuată în cauză, suma totală de 35.000 lei, plata fiind făcută la data de 3 septembrie 2005 și respectiv 3 octombrie 2005. În privința profitului aferent anilor 2004 și 2005, s-a menționat că acesta a rămas la dispoziția pârâtei, fiind reinvestit în anii următori, precizându-se totodată că nu au fost puse la dispoziția expertului procesele-verbale ale ședințelor AGA ori alte hotărâri sau decizii luate în comun de cei doi asociați pentru reinvestirea profitului în societate.

De asemenea, arată prima instanță, din evidența contabilă a societății nu rezultă reținerea vreunei sume din cuantumul celei cuvenite reclamantului cu titlu de dividende, care să fie utilizate la achitarea avansului pentru autoturism, motiv pentru care și această cererea este nefondată. Totodată, au fost înlăturate susținerile reclamantului, potrivit căruia unele hotărâri ale adunării generale a asociaților pentru anii 2004 și 2005 încalcă prevederile Legii nr. 31/1990, în considerarea faptului că acest argument nu poate fi analizat în acest ,cadru procesual, iar reclamantul ar fi avut posibilitatea promovării unei acțiunii pentru anularea acestora, de care însă nu a uzat. În aceste condiții, pârâta nu datorează nicio sumă de bani reclamantului, astfel încât acțiunea acestuia a fost respinsă ca nefondată.

Apelul declarat de reclamant a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 140 din 3 decembrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, cu motivarea că tribunalul a analizat în întregime acțiunea reclamantului, inclusiv precizarea formulată la 27 aprilie 2009, iar în argumentarea soluției, s-a întemeiat pe concluziile raportului de expertiză, în măsura în care exista concordanță între acestea și celelalte probe administrate în cauză. În acest context, arată instanța de apel, verificarea actelor contabile ale pârâtei nu a confirmat susținerile reclamantului, acțiunea fiind corect respinsă inclusiv pentru capătul de cerere având ca obiect plata dobânzilor, în lipsa dovezilor care să ateste că dividendele au fost achitate cu întârziere.

De asemenea, cenzurarea legalității hotărârilor adunări generale ale asociaților și ale deciziilor indicate în apel, excede limitelor de investire ale instanței motiv pentru care această critică nu a fost analizată. Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul T.M., criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor, după reluarea stării de fapt și a motivelor de apel, recurentul invocă faptul că prin decizia recurată, instanța de apel nu a analizat criticile formulate și probele administrate în cauză, reținând eronat că dividendele aferente anului 2003 i-au fost achitate, deși i s-a plătit doar suma de 35.000 lei, iar cele aferente anilor 2004-2005 au rămas la dispoziția societății, deși nu există o hotărâre a asociaților în acest sens.

De asemenea, concluziile raportului de expertiză contabilă au fost interpretate eronat, ignorându-se faptul că momentul distribuirii dividendelor nu coincide cu cel al plății acestora de către intimată, căreia îi revenea și sarcina acestei probe. Prin urmare, în lipsa unor hotărâri ale asociaților care să ateste faptul că profitul aferent anilor 2003-2004 a rămas la dispoziția societăți, acesta urma să revină asociaților sub forma dividendelor, împrejurare, ignorată însă de instanța de apel. De altfel, prin decizia recurată, instanța a omis să se pronunțe asupra criticii referitoare la modul de soluționare a capătului de cerere, privind plata dobânzilor singurul argument fiind lipsa dovezilor din care să rezulte achitarea cu întârziere a dividendelor.

Încălcând rolul activ și caracterul devolutiv al apelului, prin decizia recurată, instanța nu s-a pronunțat pertinent și temeinic asupra celui de-al treilea capăt de cerere, deși la dosar au fost depuse acte care confirmau aceste pretenții, iar din expertiză a rezultat că nu se poate răspunde acestui obiectiv din lipsa actelor contabile care nu au fost prezentate de intimată. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la temeiurile de drept menționate, Curtea constată că este nefondat, cu precizarea că examinarea criticilor de netemeinicie constând în modul de interpretare a probelor administrate în cauză, este exclusă, din perspectiva modului de reglementare a acestei căi de atac, iar prevederile art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc.

civ. nu permit cenzurarea deciziei sub acest aspect. În acest context, se va reține că deși, sunt invocate prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. dezvoltarea criticilor nu face posibilă o astfel de încadrare, astfel că vor fi avute în vedere doar cele întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Astfel, în privința încălcării dispozițiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., contrar susținerilor recurentului, analiza considerentelor deciziei recurate, relevă faptul că au fost arătate motivele care au format convingerea instanței și argumentele pentru care unele concluzii ale raportului de expertiză, care nu au dat o dezlegare clară, fără echivoc și în acord cu celelalte probe, au fost înlăturate.

În plus, s-a menționat că plata integrală a dividendelor aferente anului 2003, cuvenite reclamantului a rezultat din declarațiile depuse la organele fiscale, iar profitul pentru anii 2004-2005, conform bilanțurilor contabile nu a fost repartizat pe destinații. Prin urmare, instanța de apel, a analizat criticile formulate de reclamant și totodată, în virtutea caracterului devolutiv al căi de atac a examinat probele, concluzionând că reclamantul nu a făcut dovada temeiniciei pretențiilor formulate, cu consecințe că pârâta nu îi datorează nicio sumă de bani cu titlu de dividende, situație în care nici dobânzile, ca accesorii debitului principal nu i se cuvin. Totodată, soluționând apelul, în limitele investirii și în conformitate cu dispozițiile art. 294 alin. (1) C. proc.

civ. în mod corect prin decizia recurată au fost înlăturate criticile privind legalitatea hotărârilor adunării generale ale acționarilor, în condițiile în care acestea nu au format obiectul analizei tribunalului, în lipsa unei cererii formulate în conformitate cu dispozițiile art. 132 din Legea nr. 31/1990. În consecință, recursul reclamantului este nefondat și va fi respins ca atare, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul T.M. împotriva deciziei nr. 140 din 3 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iunie 2010.