ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3007/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Judecata în primă instanță Prin acțiunea înregistrată la 1 februarie 2006, reclamantul P.I. a chemat în judecată pe pârâta Administrația Străzilor București, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să interzică pârâtei folosirea desenului industrial pentru care s-a constituit pe numele său depozitul național reglementar nr. F2005 0523 din 17 iunie 2005 la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci – O.S.I.M., să o oblige pe pârâtă la plata sumei de 190.000 lei pentru folosirea fără drept a desenului, la distrugerea tuturor produselor contrafăcute, precum și la plata cheltuielilor de judecată. Prin sentința civilă nr. 74 din 7 iunie 2006, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele: La data de 17 iunie 2005 a fost constituit la O.S.I.M. depozitul național reglementar nr. F 2005 0523 pentru desenul industrial „balustradă protecție autostradă”, conținând trei modele, titularii cererii de înregistrare și, totodată, autorii acestuia fiind reclamantul P.I. și numitul R.A.D. Prin actul de cesiune încheiat la 1 septembrie 2005, acesta din urmă a cesionat reclamantului în totalitate drepturile asupra modelului industrial. Anterior depunerii cererii de înregistrare, SC P.L. SRL al cărei reprezentant legal este reclamantul, a fost declarată câștigătoare a unui contract cu A.S.M.R., absorbită ulterior de pârâtă conform H.G.

CMB nr. 175 din 4 august 2005, între cele două persoane juridice încheindu-se contractul de execuție lucrări nr. 14, având ca obiect executarea, finalizarea și întreținerea unui număr de 266 bucăți balustrade de protecție. Acestea au fost recepționate conform procesului-verbal de recepție preliminară la data de 13 iunie 2005 și respectiv 4 august 2005. Reclamantul a susținut că, eludând dreptul său de proprietate intelectuală asupra desenului industrial protejat prin depunerea cererii de înregistrare la O.S.I.M, pârâta a comandat și altor societăți comerciale de execuție un număr mare de balustrade, care au fost montate pe întreaga suprafață a municipiului București, pârâta însăși recunoscând montarea a 1806 bucăți.

În drept, tribunalul a reținut că potrivit art. 2 din Legea nr. 129/1992 modificată, titlul de protecție este certificatul de înregistrare a desenului sau modelului industrial care conferă titularului un drept exclusiv de exploatare pe teritoriul României. Art. 20 din lege prevede că cererea de înregistrare a desenului sau modelului industrial se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială – B.O.P.I. în termen de 6 luni de la data constituirii depozitului reglementar, iar conform art. 37 în cazul cererii de înregistrare publicată potrivit art. 23, persoana fizică sau persoana juridică îndreptățită la eliberarea certificatului beneficiază provizoriu de aceleași drepturi conferite titularului în temeiul art. 2 și art. 29, începând cu data constituirii depozitului reglementar și până la eliberarea certificatului de înregistrare.

Alin. (2) al aceluiași articol prevede că încălcarea acestor dispoziții atrage pentru persoane inovate obligația pentru despăgubire potrivit dreptului comun; titlul pentru plata despăgubirilor se poate executa numai după eliberarea certificatului de înregistrare. Așadar, conchide tribunalul, protecția provizorie este condiționată de publicarea cererii – ce poate avea loc într-un interval cuprins între 6 și 12 luni de la data constituirii depozitului – fiind recunoscute cu efecte retroactiv începând cu data constituirii depozitului. În speță, reclamantul nu a dovedit prin probele administrate ă montarea balustradelor pietonale s-a efectuat de către pârâtă ulterior publicării cererii sale de înregistrare a desenului.

Mai mult, prin apărările formulate pârâta a arătat că de la data notificării sale nu a mai procedat la comandarea altor balustrade, fapt implicit recunoscut și de reclamant care, la interogatoriul propus spre a fi luat pârâtei a circumstanțiat perioada în care pârâta a executat balustradele ca fiind 13 iunie 2005 – septembrie 2005. Așadar, la data montării de către pârâtă a balustradelor pietonale executate de alte firme, în afară de cea reprezentată legal de reclamant, cererea de depozit național reglementar nu fusese publicată, întrucât nu expirase termenul de 6 luni de la data înregistrării cererii, așa încât reclamantul nu se putea prevala de un drept de proprietate intelectuală, ci avea eventual la dispoziție o acțiune civilă în pretenții întemeiată pe contractul încheiat cu pârâta.

Judecata în apel Prin decizia civilă nr. 115A din 2 iunie 2009, Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva sentinței, cu următoarea motivare: În speță se pune problema dacă, după data de 22 august 2005, când a fost notificată de către reclamant cu privire la cererea de înregistrare formulată la O.S.I.M., publicarea în B.O.P.I. intervenind după această dată, pârâta a comandat altor societăți comerciale să execute și să monteze gardurile care fac obiectul protecției. Nu se pune problema dacă pârâta a executat sau montat gardurile după această dată, pe de o parte pentru că aceste operațiuni nu au fost efectuate de pârâtă, iar pe de altă parte , pentru că, atât timp cât aceste operațiuni s-au efectuat în baza unor contracte semnate anterior, nu i se poate imputa acesteia pasivitatea reclamantului în protejarea drepturilor care i se cuvin.

Din înscrisurile depuse la dosar în ambele faze procesuale rezultă că toate lucrările au fost comandate anterior datei notificării reclamantului. Faptul că o parte din acestea au fost recepționate ulterior nu înseamnă că pârâta se face vinovată de încălcarea dreptului exclusiv al reclamantului, relevant fiind momentul încheierii contractului. Pârâta s-a ocupat doar de comandarea balustradelor, nu de executarea și montarea lor. Aceste considerații sunt confirmate și de rezoluția din 12 aprilie 2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de contrafacere a desenului sau modelului industrial prevăzută de art. 51 din Legea nr. 129/1992.

În apel, reclamantul și-a restrâns pretențiile doar la modelul nr. 3 și la contractele nr. 25 din 28 iulie 20905 și nr. 21 din 20 iulie 2005, cărora le corespund procesele verbale de recepție din 5 noiembrie 2006 și 31 ianuarie 2007, precizând că despăgubirea solicitată corespunde acestora. Această valoare nu poate reprezenta însă despăgubiri pentru folosirea fără drept a unui model industrial, ci valoarea materialelor din care s-au produs gardurile, a executării, montării și întreținerii acestora. Valoarea pentru folosirea unui model industrial nu poate fi mai mare decât suma pe care ar fi obținut-o reclamantul dacă și-ar fi dat acordul pentru această folosire, atât timp cât nu a precizat că ar fi suferit o pagubă.

Judecata în recurs Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., fără a dezvolta separat cele două motive de recurs invocate. În motivarea cererii, recurentul susține că instanțele au interpretat greșit art. 23 din Legea nr. 129/1992 atunci când au arătat că reclamantul nu poate beneficia de protecție provizorie asupra desenului industrial câtă vreme nu au trecut 6 luni de la data înregistrării cererii pentru a fi publicată. Articolul menționat specifică fără echivoc că publicarea cererii în B.O.P.I. se face în maximum 6 luni de la data constituirii depozitului reglementar, ceea ce nu înseamnă că trebuie în mod necesar să treacă 6 luni.

Și art. 33 al Legii nr. 129/1992 a fost greșit interpretat atunci când s-a reținut că reclamantul nu beneficiază de protecție, deoarece după data notificării pârâtei, 22 august 2005, nu a mai încheiat niciun contract. Potrivit textului de lege menționat, pe întreaga perioadă de valabilitate certificatul de înregistrare conferă titularului un drept exclusiv de exploatare a desenului sau modelului industrial, titularul având dreptul de a interzice terților să efectueze o serie de acte, respectiv reproducerea, fabricarea, comercializarea, folosirea acestuia. Conform art. 38 din lege, perioada de valabilitate a unui certificat este de 10 ani de la data constituirii depozitului reglementar.

Cum contractele nr. 21 și 25 au fost încheiate de către pârâtă în vederea efectuării și montării balustradelor la data de 20 și, respectiv 28 iulie 2005, iar recepția lucrărilor s-a făcut la 5 octombrie 2006 și respectiv la 31 ianuarie 2007, este evident că aceste activități sunt cuprinse în perioada de valabilitate a certificatului. În ceea ce privește suma pretinsă cu titlu de despăgubire, recurentul arată că aceasta este exact suma pe care ar fi trebuit să o încaseze în calitate de titular al modelului protejat. Astfel, recurentul arată că acordul său pentru folosirea modelului industrial ce îi aparține nu ar fi putut fi mai ieftin decât prețul din contract și că lucrarea comandată de pârâtă ar fi fost mult mai scumpă dacă la prețul din contract se adăuga și valoarea cerută de către autorul modelului folosit pentru a-și da acordul.

Recurentul solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate, admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței, admiterea acțiunii și obligarea pârâtei la plata sumei de 239.917 lei reprezentând contravaloarea a 600 de balustrade, deși intimata a recunoscut la interogatoriu montarea a 1806 bucăți. Intimata nu a depus la dosar întâmpinare. Recursul este fondat și va fi admis pentru următoarele considerente: În primul rând, se impun câteva clarificări în legătură cu legea aplicabilă și terminologia specifică speței. Actul normativ aplicabil în cauză îl reprezintă Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor, care la data săvârșirii pretinselor acte de contrafacere avea titulatura „Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor industriale”, modificarea fiind operată prin Legea nr. 280/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr.129/1992, care a vizat și aspecte de fond.

În aplicarea principiului neretroactivității legii civile, Înalta Curte va avea în vedere prevederile legale în redactarea anterioară modificării actului normativ. De asemenea, deși atât părțile litigante cât și instanțele anterioare oscilează în folosirea termenilor „desen industrial” și, respectiv, „model industrial”, din certificatul de înregistrare nr. 016197 emis de O.S.I.M. și pe care își întemeiază reclamantul pretențiile rezultă că acesta are ca obiect trei modele industriale, purtând denumirea „gard protecție pietonală”. În ceea ce privește criticile de nelegalitate formulate de recurent acestea sunt întemeiate. Ceea ce interesează în speță este dacă pârâta a săvârșit acte de încălcare a dreptului de proprietate industrială aparținând reclamantului în perioada de protecție prevăzută de lege și nu cum greșit a reținut curtea de apel, în perioada ulterioară notificării adresate de reclamant pentru încetarea actelor de contrafacere.

Drepturile asupra desenelor și modelelor industriale sunt recunoscute și protejate pe teritoriul României prin înregistrarea la O.S.I.M., așa cum se prevede în art. 1 al Legii nr. 129/1992. Dreptul exclusiv al titularului de exploatare a desenului sau modelului industrial și de a se opune exploatării acestuia de către terți este prevăzut de art. 33 al legii pe întreaga perioadă de valabilitate a certificatului de înregistrare. Această perioadă este prevăzută în art. 38 al legii, ca fiind de 10 ani de la data constituirii depozitului reglementar, putând fi reînnoită de 3 ori pe perioade de câte 5 ani. Conform art. 37 din lege, de aceleași drepturi conferite de art. 33 beneficiază persoana fizică sau persoana juridică îndreptățită la eliberarea certificatului de înregistrare, de la data publicării cererii până la eliberarea certificatului de înregistrare, cu excepția cazurilor în care cererea de înregistrare a fost respinsă sau retrasă.

Alin. (2) al acestui text de lege prevede că încălcarea dispozițiilor alin. (1) atrage pentru persoanele vinovate obligația de despăgubire potrivit dreptului comun; titlul pentru plata despăgubirilor se poate executa numai după eliberarea certificatului de înregistrare a desenului sau modelului industrial. Referitor la publicare, art. 23 prevede că datele bibliografice ale cererii de înregistrare a desenului sau modelului industrial, precum și reproducerea, fotografia sau orice reprezentare grafică a acestuia se publică în B.O.P.I. al O.S.I.M., în termen de maxim 6 luni de la data constituirii depozitului reglementar. Din ansamblul acestor reglementări rezultă că art. 37 din Legea nr. 129/1992 prevede o protecție provizorie a drepturilor asupra desenului sau modelului industrial, care începe la data publicării cererii în B.O.P.I.

și care se consolidează retroactiv numai în cazul eliberării certificatului de înregistrare a desenului sau modelului industrial, în urma analizei pe fond a condițiilor legale și, după caz, a opozițiilor care se formulează și respectării de către titular a celorlalte formalități ulterioare prevăzute de lege. Aceasta înseamnă că, după publicarea cererii, solicitantul înregistrării se poate opune utilizării de către terț a desenului sau modelului industrial pe care dorește să-l protejeze, inclusiv prin intentarea unei acțiuni în justiție și că, dacă are câștig de cauză, eventualul titlu executoriu pe care-l obține nu-l poate valorifica decât după eliberarea certificatului de protecție și doar dacă acesta se eliberează.

Protecția provizorie conferită de art. 37 nu are nicio influență asupra perioadei de valabilitate a certificatului de protecție și, de aici, asupra perioadei de protecție în care titularul beneficiază de dreptul exclusiv de exploatare prevăzut de art. 33. În speță, reclamantul s-a adresat instanței reclamând încălcarea dreptului său asupra modelului industrial protejat, după publicarea cererii în B.O.P.I. nr. 9/2005, dar înainte de eliberarea certificatului, prevalându-se de dispozițiile art. 37 din lege. În cazul său protecția s-a consolidat, deoarece a obținut „Certificatul de înregistrare desen model industrial nr. 016197” la data de 21 iunie 2006 pentru modelele industriale cu denumirea „gard protecție pietonală”, astfel cum sunt descrise în schița anexă, fapt pe care l-a adus la cunoștința instanței de apel, depunând la dosar copia certificatului și anexele.

În atare situație, curtea de apel trebuia să constate că, din punct de vedere al momentului intentării acțiunii, reclamantul s-a conformat prevederilor art. 37, sesizând instanța după publicarea cererii, iar pe fond să analizeze pretențiile reclamantului în raport de data pretinselor acte de contrafacere și de perioada de protecție a drepturilor conferite de certificat, de 10 ani de la data depozitului reglementar. Or, curtea de apel s-a raportat la data notificării pârâtei de către reclamant, despre care a arătat că este oricum anterioară celei publicării în B.O.P.I., iar în respingerea apelului a considerat relevant faptul că pârâta nu a mai încheiat contracte de comandă cu terți pentru executarea și montarea de garduri de protecție pietonală, după 22 august 2005, procedând astfel contrar prevederilor legale anterior menționate.

În ceea ce privește conținutul protecției, art. 33 din Legea nr. 129/1992 prevede că, pe întreaga perioadă de valabilitate certificatul de înregistrare conferă titularului un drept exclusiv de exploatare a desenului sau modelului industrial și dreptul de a interzice să efectueze fără consimțământul său, următoarele acte: reproducerea, fabricarea, comercializarea sau oferirea spre vânzare, folosirea, importul sau stocarea în vederea comercializării, oferirea spre vânzare sau folosirea unui produs în care desenul sau modelul industrial este încorporat sau la care se aplică. Dat fiind acest conținut larg al protecției, faptul că pârâta nu a mai încheiat contracte de comandă după data publicării în B.O.P.I.

a cererii de înregistrare, reținut de curtea de apel, nu este suficient pentru a se reține netemeinicia pretențiilor reclamantului. Astfel, trebuia verificat dacă actele imputate de reclamant pârâtei în legătură cu utilizarea modelului industrial ce face obiectul judecății au fost săvârșite de aceasta, dacă vizează perioada de protecție și dacă se înscriu în vreuna din categoriile enumerate de art. 33 din Legea nr. 129/1992. În funcție și de celelalte circumstanțe ale cauzei, se va stabili, după caz, îndreptățirea și întinderea despăgubirilor cuvenite reclamantului, în limitele cererii sale restrânse în apel. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și, dat fiind că potrivit art. 314 C. proc.

civ. Înalta Curte hotărăște asupra fondului numai în situația în care casează hotărârea atacată în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite ceea ce nu este cazul în speță, instanța, va admite recursul declarat de reclamant, va casa decizia și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de recursul declarat de reclamantul P.I. împotriva deciziei nr.115 A din 2 iunie 2009 a Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală. Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 mai 2010.