ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5770/2010

Prin acțiunea înregistrată la 1 iunie 2007 reclamanții P.I. și R.A.D. - Dumitru au chemat în judecată pe pârâtele Administrația Străzilor București (ASB) și SC R.C. și R.P. SRL pentru ca să li se interzică pârâtelor să folosească desenele industriale pentru care s-a constituit la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci depozit național reglementar nr. F 20050523 din 17 iunie 2007 și s-a eliberat Certificatul de înregistrare nr. 016197 din 21 iunie 2006. Reclamanții au solicitat totodată obligarea pârâtelor la despăgubiri în cuantum de 150.000 RON fiecare pentru folosință fără drept a desenelor industriale care fac obiectul certificatului de înregistrare. S-a mai solicitat obligarea pârâtei să distrugă toate produsele contrafăcute după modelele înregistrate de reclamanți în cele trei variante de „balustrade de protecție pietonală". Acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 33, 46 și 51 din Legea nr. 129/1992, republicată, și art. 112 C. proc.

civ. Pârâta Administrația Stradală București a solicitat printr-o cerere reconvențională respingerea acțiunii ca neîntemeiată și anularea certificatului de înregistrare a desenului/modelului industrial nr. 016197 din 21 iunie 2006 eliberat de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci cu obligarea reclamanților să-i plătească câte 150.000 RON despăgubiri. La 3 octombrie 2007 s-a depus un act de cesiune din 1 septembrie 2005, sub semnătură privată prin care reclamantul R.A.D. a cesionat în totalitate drepturile sale de autor privind modelul industrial înregistrat la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci la 17 iunie 2005, către reclamantul P.I. Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin Sentința civilă nr. 961 din 4 iunie 2008 a admis în parte acțiunea cum a fost restrânsă.

S-a interzis pârâtei Administrația Stradală București să folosească desenele industriale pentru care s-a constituit depozitul național reglementar F 20050523 din 17 iunie 2005 și pentru care s-a eliberat certificatul de înregistrare nr. 016197 din 21 iunie 2006. A fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantului pârât P.I. de obligare a pârâtei reclamante la plata sumei de 150.000 RON reprezentând despăgubiri și a fost respinsă tot ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâta –reclamantă Administrația Străzilor București, în contradictoriu cu reclamanții-pârâți P.I. și R.A.D. În temeiul art. 246 C. proc. civ., s-a luat act de renunțarea la judecată a reclamantului R.A.D. și P.I., în contradictoriu cu pârâtele S.C.

R.C. și R.P. SRL cu privire la întreaga acțiune, iar cu privire la pârâta Administrația Străzilor București, la capătul trei de acțiune (obligarea pârâtei să distrugă toate produsele contrafăcute după modele industriale înregistrate de reclamanți). În același temei s-a luat act și de renunțarea pârâtei-reclamante în contradictoriu cu reclamantul R.A.D. la judecata cererii de acordare a despăgubirilor de 150.000 RON și a cheltuielilor de judecată. A fost obligată pârâta-reclamantă la 5.260,8 RON cheltuieli de judecată către reclamantul P.I. În motivarea acestei soluții instanța a reținut, în esență, următoarele: Cadrul procesual a fost considerat a fi delimitat prin cererile din acțiunea principală și din cererea reconvențională și de renunțările la judecată formulate pe parcursul procesului și de care s-a luat act prin minuta sentinței.

Precizarea de acțiune formulată de reclamanți la 28 noiembrie 2007 a fost apreciată de instanță drept o cerere modificatoare a acțiunii principale, depusă tardiv în raport de dispozițiile art. 132 coroborate cu art. 134 C. proc. civ., pretențiile formulate tardiv în prezenta acțiune putând fi valorificate de reclamanți printr-o acțiune separată. S-a luat act că la 28 noiembrie 2007 reclamantul P.I. a renunțat la capătul trei din cererea principală, iar la 21 mai 2008 a renunțat la judecată în contradictoriu cu pârâta SC R.C. și R.P. SRL pentru întreaga acțiune.

S-a reținut că reclamantul este titularul certificatului de înregistrare a modelului industrial nr. 016197 eliberat de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci la 21 iunie 2006 pentru protejarea a trei desene industriale denumite gard protecție pietonală, cu nr. de depozit reglementar 2005/0523 constituit la 17 iunie 2005 și publicat în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială – Secție desen și modele industriale nr. 9/2005, cu o perioadă de protecție, cuprinsă între 17 iunie 2005 - 17 iunie 2015. Actele în vigoare la data înregistrării cererii și constituirii depozitului reglementar din 17 iunie 2005 au fost Legea nr. 129/1992 în redactarea publicată în 2003 și Regulamentul de aplicare a legii, adoptat prin H.G.

nr. 1171/2003. S-au reținut a fi incidente dispozițiile Legii nr. 129/1992 art. 3 privind protecția desenelor și modelelor industriale: (dreptul la eliberarea certificatului de înregistrare aparține autorului desenelor), art. 5 (solicitantul este prezumat a avea dreptul la emiterea certificatului) și art. 9 (obiectul cererii poate fi înregistrat în măsura în care desenul sau modelul este nou și au caracter individual) din Legea nr. 129/1992. În aplicarea dispozițiilor mai sus arătate instanța a apreciat că un desen sau model a fost făcut public dacă a fost publicat ori dezvăluit în alt mod expres, utilizat în comerț, cu excepția situațiilor în care aceste evenimente nu ar fi putut în mod rezonabil și în cazul activității obișnuite, să devină cunoscute cercurilor specializate din sectorul în cauză înainte de data depunerii cererii de înregistrare sau dacă a fost invocată o prioritate, înainte datei de prioritate.

În termenii art. 9 din legea menționată, s-a observat că divulgarea nu este luată în considerare dacă desenul sau modelul pentru care se solicită protecția a fost făcut public de către autor pe baza informațiilor furnizate sau actele îndeplinite de autor. S-a mai reținut că depozitul reglementar asigură solicitantului un drept de prioritate, cu începere de la data constituirii acestuia față de orice alt depozit ulterior privind același desen sau model. Având în vedere aceste dispoziții legale precum și probele administrate în cauză, Tribunalul a constatat următoarele: Între Administrația Străzilor București și SC P.L. SRL s-a încheiat contractul nr. 14/1998 având ca obiect execuție, montaj balustrade, modelul anexat contractului fiind identic cu modelul nr. 1 din Certificatul DMI 016197 (filele 98 - 100). De asemenea, SC P.L.

SRL a încheiat și contractul nr. 41 din 15 ianuarie 2003 cu RATB având ca obiect execuție, montaj parapeți metalici protecție conform modelului anexat, modelul anexat fiind identic cu modelul doi din Certificatul DMI 016197. Un astfel de contract cu nr. 6087/2004 a fost încheiat de SC P.L. SRL cu o altă societate, modelul executat fiind identic cu modelul doi. Tot SC P.L. SRL a încheiat și contractul nr. 14 din 8 iunie 2005, cu Administrația Semafoare Marcaje Rutiere București, având ca obiect, execuție și montaj balustrade de protecție, modelele anexate (gard protecție stradal) fiind identic cu modelul doi, iar balustradă protecție pietonală identic cu modelul trei din Certificatul DMI 016197. Ca urmare, s-a constatat că modelele protejate prin certificatul DMI 016197 având ca dată de depozit reglementar 17 iunie 2005, se regăsesc în toate contractele datate anterior acestei date.

Întrucât SC P.L. SRL a fost prima dintre celelalte societăți care a încheiat contracte în care se regăsesc modelele în litigiu, Tribunalul a analizat doar contractele încheiate de această societate, observându-se, în esență, următoarele: - în toate contractele menționate, SC P.L. SRL a fost reprezentată legal de directorul P.I., reclamantul din prezenta cauză, care avea o pregătire profesională în proiectare și construcții, ca tehnician proiectant; - calitatea de titular al unui model industrial se poate obține doar în urma unei cereri de înregistrare depusă la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci; - nu s-a făcut dovada că SC V.P. SRL ar fi fost titulară a modelului doi pe care ulterior să îl transmită pârâtei Administrația Străzilor; contractul încheiat cu SC V.P.

SRL a avut ca obiect proiectarea lucrărilor și realizarea sistemului rutier Theodor Pallady și nu transmiterea calității de titular asupra modelului doi către pârâtă; - adăugarea unei bare verticale în plus nu conferă caracteristici diferite din punct de vedere estetic care să confere modelului un aspect nou individual; ca urmare această singură critică cu privire la lipsa de noutate formulată de pârâtă, nu a fost primită; - deși cererea reclamantului P.I.

a fost publicată conform art. 23 din Legea nr. 129/1992 în BOPI nr. 9/2005 în care sunt menționate toate cele trei modele industriale reprezentând balustrade de protecție pietonală, pârâta Administrația Străzilor nu a formulat o opoziție la înregistrare, în termenul de trei luni de la publicarea modelului; această tăcere din partea pârâtei a consolidat convingerea instanței că modelele au fost realizate de reclamant și doar în momentul solicitării de despăgubiri, pârâta a contestat caracterul de noutate al desenelor. Pe cale de consecință s-a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 10 din Legea nr. 129/1992 în sensul că, deși desenul a fost făcut public înainte de înregistrarea lui, publicitatea a fost realizată de către autor, reclamantul P.I., prin încheierea contractelot menționate.

Nefiind dovedită o altă cauză de nulitate a fost respinsă cererea de anulare a certificatului de înregistrare. Potrivit art. 30 din Lege, pe durata de valabilitate a înregistrării desenelor și modelelor, titularul are un drept exclusiv de a le utiliza și de a împiedica utilizarea lor de o terță persoană care nu dispune de consimțământul său, întinderea protecției fiind determinată de reprezentările grafice ale desenelor sau modelelor în discuție. Constatând că o parte din contractele încheiate de pârâtă au ca obiect produse în care sunt încorporate desenele protejate sau la care acestea se aplică s-a considerat întemeiată cererea reclamantului și a fost astfel admisă. Cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 150.000 RON despăgubiri a fost considerată neîntemeiată și respinsă deoarece nu s-au dovedit în cauză beneficiile obținute de pârâtă din încheierea de contracte cu terți cărora le-a comandat executarea de balustrade după modelele în discuție.

Nici cererea pârâtei de obligare a reclamantului la despăgubiri pentru împiedicarea folosirii modelelor industriale nu a fost primită, în raport de împrejurarea că reclamantul a obținut legal certificatul de înregistrare, că este titularul celor trei modele, pârâta neputând justifica suma pretinsă pentru că nu a putut invocat un prejudiciu în condițiile în care pârâtei nu îi este permis să folosească cele trei modele invocate de reclamant. Curtea de Apel București, secția a IX-a, prin Decizia civilă nr. 23A din 26 ianuarie 2010 a respins apelul reclamantului P.I. și a admis apelul pârâtei Administrația Străzilor București. A fost schimbată în parte Sentința civilă nr. 961/2008 în sensul că a fost respinsă - ca neîntemeiată - acțiunea așa cum a fost restrânsă.

A fost admisă în parte cererea reconvențională așa cum a fost restrânsă și a fost anulat certificatul de înregistrare a desenului industrial nr. 016197 din 21 iunie 2006, eliberat de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci. A fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere din acțiunea reconvențională referitor la despăgubiri. Au fost menținute celelalte dispoziții. Pentru a pronunța această decizie Curtea de Apel a reținut în esență următoarele: Au fost considerate ca incidente în cauză dispozițiile normative prevăzute de art. 22 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 129/1992, republicată. Cât privește anularea înregistrării unui desen și anume dacă nu sunt îndeplinite, în privința acestuia, s-au verificat cerințele prevăzute de art. 2, 6 și 7 din Lege.

S-a mai făcut referire și la prevederile art. 5 alin. (1) din H.G. nr. 211 din 27 mai 2008 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 129/1992 referitoare la concluziile de înregistrare a unui model industrial (să constituie un desen sau un model în sensul art. 2 lit. d), i) și j) din Lege; să fie nou; să aibă caracter individual) cu precizarea în alin. (3) al articolului sus-amintit în sensul că „aducerea la cunoștința publicului, în condițiile art. 7 alin. (1) din Lege, a unui desen sau model poate fi luată în considerare numai dacă acesta are dată certă". Curtea de Apel a făcut din perspectiva dispozițiilor legale reținute a fi incidente în cauză analiza contractelor nr. 7 și 8 din 6 octombrie 1998 care au fost depuse în apel încheiate între pârâtă și SC P.L.

SRL reprezentate de reclamantul din prezentul dosar. S-au reținut în esență următoarele: Obiectul contractelor l-a constituit executarea de lucrări de confecționat și montat parapeți metalici la anumite instituții publice, antreprenorul obligându-se să încheie și să execute lucrările în conformitate cu clauzele contractului și documentele anexate care fac parte din acesta, printre aceste documente, formularul de ofertă și anexa la formularul de ofertă, caietele de sarcini (specificațiile tehnice), listele de cantități la lucrări (devizele ofertă). Atribuirea acestor lucrări și încheierea contractelor a avut loc în urma unor licitații la care au participat mai multe societăți comerciale. Obiectul acestor contracte, foarte asemănător cu modelul nr. 1 al certificatului DMI a cărui anulare se cere în cauză, apare și în oferta SC F.C.

96 SRL, care a participat la licitație, fiind astfel evident că Administrația Străzilor a prezentat în caietul de sarcini acest model schițat de mână, societățile participante fiind obligate să facă devizul ofertă de preț pentru o bucată de gard propusă de către pârâtă, iar nu să creeze un astfel de model. Același model fotocopiat apare și în anexa la contractul din 14 mai 1998, încheiat între aceleași părți și având aceleași clauze, ștampila SC P.L. SRL de pe aceasta anexă fiind aplicată, în mod evident, pentru acest proces pentru a certifica pentru conformitate înscrisurile depuse la dosar, iar nu pentru a atesta că acest act este emis de această societate la acea dată.

La 2 februarie 2000, ca anexă la contractul nr. 7/2000 apare un desen mai elaborat, purtând data de 7 mai 1998, trecută chiar de către reclamant, care nu a putut fi considerată dată certă, fiind foarte asemănător și el cu cel care face obiectul înregistrării în cauză, dar care reprezenta doar o variantă a desenului schițat anterior și pus la dispoziție în caietele de sarcini de către pârâtă pentru licitațiile din 1998. În aceste condiții, cu privire la modelul nr. 1 al certificatului DMI nu s-a putut reține caracterul individual al acestuia, fiind alcătuit din alăturarea a trei segmente de gard, care au aceeași configurație cu cele care se regăsesc în oferta Administrației Străzilor din 1998, deosebirea fiind că în această ultimă ofertă desenul este format din patru astfel de segmente de gard.

Astfel, trăsăturile lor caracteristice diferind numai în ceea ce privește detaliile nesemnificative, desenele sunt identice conform art. 6 alin. (3) din Lege. Chiar dacă s-ar trece peste această constatare, acest DMI nu are caracter individual în sensul art. 6 alin. (4) din Lege, impresia globală pe care o produce asupra utilizatorului avizat nefiind diferită de cea produsă asupra unui asemenea utilizator de orice desen sau model făcut public înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare, nefiind îndeplinite nici condițiile art. 7 alin. (2) atât timp cât a fost adus la cunoștința publică de o altă persoană decât cea care se pretinde autor, așa cum s-a menționat anterior. S-a constatat că și modelul nr. 2 al certificatului de înregistrare se regăsește în anexa la contractul încheiat 15 ianuarie 2003 între SC P.L.

SRL și RATB, constructorul obligându-se să execute cu materialele sale și pe riscul său parapeți metalici construcție refugiu pietoni pe baza „planului general și de detaliu și a proiectului de execuție prezentate de beneficiar și acceptate fără obiecții de către constructor". Modelul nr. 3, un model asemănător acestuia, o schiță de mână, a fost atașat de către reclamant, alături de modelul nr. 2, ca fiind cele care trebuiau executate în baza contractului nr. 14 din 8 iunie 2005, încheiat de către societatea reclamantului cu Administrația Semafoare și Marcaje Rutiere. Și în acest contract, care are ca obiect executarea, finalizarea și întreținerea balustradelor de protecție, se face trimitere la standardele, reglementările tehnice prevăzute în caietul de sarcini și în propunerea tehnică.

Instanța a constatat că sunt suficiente elemente în sensul prezumării faptului că modelele de garduri au fost prezentate de către pârâtă, ca anexă la caietele de sarcini, iar nu de către societățile care licitau executarea lucrărilor în cauză. Obiectul ofertelor acestor firme îl constituia prețul manoperei și al materialelor pentru executarea acestor parapeți, iar nu crearea unor forme deosebite de garduri. Această concluzie a fost confirmată și de poziția reclamantului P.I. care, la interogatorul luat de pârâtă, a recunoscut că nu a participat la niciun concurs de soluții privind desene/modele industriale privind balustrade de protecție pietonală, iar prezentarea unor proiecte în cadrul ofertelor puse la dispoziție de către societatea reclamantului în cadrul unor licitații publice nu face dovada calității reclamantului de creator al desenelor și modelelor în cauză.

S-a mai reținut că în niciun contract, nici în cel încheiat cu firma reclamantului nu se precizează în vreo clauză printre obligațiile firmei să creeze, să imagineze o anumită formă de gard, ci doar să execute, să finalizeze, să întrețină, să monteze, etc. Ca urmare s-a constatat cu privire la toate modelele că acestea nu sunt noi, fiind aduse la cunoștința publicului anterior formulării cererii de înregistrare, de către o altă persoană decât cel care se pretinde autor. Pe cale de consecință s-a admis capătul din cererea reconvențională prin care s-a solicitat anularea certificatului de înregistrare DMI pentru lipsa noutății și a caracterului individual, cerințe prevăzute de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 129/1992.

Cât privește criticile legate de soluționarea celui de-al doilea capăt de cerere prin care s-au cerut despăgubiri materiale în temeiul art. 998, 999 C. civ., Curtea a constatat că apelanta pârâtă nu a făcut dovada prejudiciului produs prin înregistrarea desenelor/modelelor în cauză. Simpla plată a contractului nr. 73 din 15 septembrie 2004 (încheiat între Administrația Străzilor și SC V.P. SRL), nu reprezintă o astfel de dovadă astfel încât nu s-a precizat care este prejudiciul concret adus prin înregistrarea DMI în cauză, proiectul menționat anterior putând fi valorificat de acum înainte. De asemenea, nu s-a făcut dovada beneficiului nerealizat raportat la susținerea că ar fi suferit un prejudiciu prin lipsa de folosință a celor 3 desene/modele industriale, apelanta pârâtă neîndeplinindu-și obligația prevăzută de art. 1169 C. civ.

Apelul reclamantului, având în vedere existența motivelor de anulare privind lipsa noutății și a caracterului individual, al certificatul de înregistrare a DMI, a fost respins, constatându-se neîntemeiate pretențiile reclamantului bazate tocmai pe calitatea sa de titular al acestui certificat. Despăgubirile solicitate constau în câștigul nerealizat ca urmare a folosirii fără drept de către intimata-pârâtă a modelului protejat nr. 2, suma reprezentând prețul contractului nr. 430 din 15 decembrie 2006 încheiat între pârâta-intimată și S.C. R.P. și R.C. SRL, s-a apreciat că această valoare nu poate reprezenta despăgubiri pentru folosirea fără drept a unui model industrial, aceasta reprezentând valoarea materialelor din care s-au produs gardurile, a executării, a montării, a întreținerii acestora.

Valoarea pentru folosirea unui model industrial nu poate fi mai mare decât suma pe care reclamantul ar fi obținut-o dacă și-ar fi dat acordul pentru această folosire. S-a mai reținut că reclamantul nu a precizat că ar fi suferit alte pagube. Critica referitoare la aspectele de procedură invocate de către apelant legate de tardivitatea formulării cererii de acordare a daunele morale, a fost apreciată ca lipsită de interes în condițiile în care cererea privind daunele materiale a fost respinsă ca neîntemeiată, din perspectiva pierderii calității de titular al certificatului de înregistrare a DMI în mod retroactiv. Împotriva deciziei Curții de Apel a declarat recurs în termen reclamantul P.I. În motivarea recursului recurentul a indicat drept temei de drept art. 304 pct. 4, 8 și 9 C. proc.

civ. În fapt s-a criticat soluția de respingere a apelului său și respectiv de admitere a apelului formulat de pârâtă pentru următoarele aspecte: Soluția instanței de apel de anulare a certificatului de înregistrare în totalitate, este dată fără să se analizeze faptul că cererea de chemare în judecată era formulată numai pentru modelul nr. 2 din respectivul certificat (nr. 016197 din 21 aprilie 2006). Ca atare s-a susținut că instanța a depășit atributele puterii judecătorești, admițând în totalitate apelul pârâtei.

S-a criticat faptul că instanța a analizat mai întâi apelul declarat de pârâtă și prin aceasta și-a demonstrat interesul în a favoriza pârâta cu ignorarea dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 129/1992 text valabil la data înregistrării desenului industrial și care avea următoarea redactare: „divulgarea nu este luată în considerare dacă desenul sau modelul pentru care se solicită protecția a fost făcut public de către autor pe baza informațiilor furnizate sau actelor îndeplinite de autor". S-a mai criticat faptul că instanța de apel și-a însușit în totalitate motivele de apel ale pârâtei fără să țină cont și de motivele din cererea de apel înaintată de reclamant. Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte a constatat că aceasta este legală și temeinică, împrejurare față de care s-a respins recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează: Motivul prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc.

civ. prevede situația când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești. Se reține că cererea de apel cu care a fost sesizată Curtea de Apel împotriva unei sentințe pronunțate în fond de Tribunal, se înscrie în competențele prevăzute expres de art. 3 pct. 2 C. proc. civ. pentru Curtea de apel într-o materie dată și aceasta în competența instanțelor judecătorești, tribunalul, în primă instanță, conform art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., procesele și cererile în materie de creație intelectuală și de proprietate industrială. Motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. se referă la interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății sau schimbarea noțiunii sau înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

Recurentul nu a indicat care este actul juridic dedus judecății, care a fost greșit interpretat sau al cărui înțeles lămurit a fost schimbat de instanța de apel. În lipsa unei asemenea precizări controlul judiciar sub aspectul invocat nu se poate realiza. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se referă la hotărâri pronunțate cu lipsă de temei legal ori cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Nici sub acest aspect recursul nu poate fi primit. Din examinarea deciziei atacate se observă că în considerente sunt indicate argumentele pentru care prin soluționarea apelului cu care a fost investită, instanța de apel a ajuns la respingerea acțiunii reclamantului.

S-a făcut o prezentare în detaliu, prin reproducerea textelor, a dispozițiilor normative incidente din Legea nr. 129/1992 în raport de situația de fapt dedusă judecății și cu respectarea cadrului juridic procesual cu care a fost investită, potrivit obiectului acțiunii și cererii reconvenționale. Argumentația instanței este logică și dedusă din probele administrate cu arătarea motivelor pentru care în cauză nu se aplică dispozițiile art. 9 din Lege, articol analizat de instanță. Sub acest aspect, critica referitoare la ignorarea dispozițiilor acestui articol, este neîntemeiată. Cât privește obiectul cererii reconvenționale (în forma de la fila 39 dosarul instanței de fond), se constată că aceasta a vizat anularea certificatului de înregistrare desen/model industrial nr. 016197 din 21 iunie 2006 eliberat de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci și obligarea reclamantului la plata unor despăgubiri de 150.000 RON.

Acest certificat se referă la trei modele individualizate în numerele 1, 2 și 3 (fila 8 din dosarul de fond). În precizările aduse cererii reconvenționale (fila 139 din dosarul de fond) s-au solicitat despăgubiri pentru prejudiciul creat de reclamant prin punerea în imposibilitate a pârâtei de a se folosi de cele trei desene industriale (1, 2 și 3). Ca urmare examinarea cererii de anulare a certificatului de înregistrare DMI a fost raportată la obiectul înregistrării, în întregul său, adică cele trei modele. Celelalte critici formulate în fapt nu se pot încadra în motivele de recurs invocate și nici în celelalte motive de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Împrejurarea că în analiza apelului cu care a fost sesizată Curtea a dat prioritate apelului pârâtei nu se poate reține ca o scădere sau ilegalitate câtă vreme în procedura civilă nu este fixată o ordine de analiză și cu atât mai mult cu cât în argumentația Curții de Apel se găsește și explicația, în alin. (5) al deciziei, a acestui demers analitic. Critica referitoare la lipsa analizei apelului reclamantului este neîntemeiată. Apelul reclamantului a fost examinat în detaliu și în mod corect s-a constatat că este nefondat, impunându-se respingerea acțiunii reclamantului, în raport de precizările făcute de acesta la 28 noiembrie 2007 (fila 144 în dosarul de fond) și care, la punctul B a arătat că solicită obligarea pârâtelor la repararea prejudiciului patrimonial în sensul remiterii încasărilor realizate prin actul ilicit și la plata daunelor morale.

Analiza instanței de apel - referitoare la apelul reclamantului - este corectă, din probele administrate neputându-se reține fapte ilicite în sarcina pârâtei cât privește folosirea unor modele a căror protecție a fost anulată fiind făcută cu încălcarea dispozițiilor legale. Constatând că în cauză nu s-au dovedit motivele de recurs invocate, Înalta Curte a constatat nefondat recursul și l-a respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul P.I. împotriva Deciziei civile nr. 23A din 26 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2010. Procesat de GGC - DG