ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5770/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5770/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Prin acțiunea

înregistrată la 1 iunie 2007 reclamanții P.I. și R.A.D. - Dumitru au chemat în

judecată pe pârâtele Administrația Străzilor București (ASB) și SC R.C. și R.P.

SRL pentru ca să li se interzică pârâtelor să folosească desenele industriale

pentru care s-a constituit la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci depozit

național reglementar nr. F 20050523 din 17 iunie 2007 și s-a eliberat

Certificatul de înregistrare nr. 016197 din 21 iunie 2006. Reclamanții au

solicitat totodată obligarea pârâtelor la despăgubiri în cuantum de 150.000 RON

fiecare pentru folosință fără drept a desenelor industriale care fac obiectul

certificatului de înregistrare. S-a mai solicitat obligarea pârâtei să distrugă

toate produsele contrafăcute după modelele înregistrate de reclamanți în cele

trei variante de „balustrade de protecție pietonală".

Acțiunea a fost

întemeiată în drept pe dispozițiile art. 33, 46 și 51 din Legea nr. 129/1992,

republicată, și art. 112 C. proc. civ.

Pârâta Administrația

Stradală București a solicitat printr-o cerere reconvențională respingerea

acțiunii ca neîntemeiată și anularea certificatului de înregistrare a

desenului/modelului industrial nr. 016197 din 21 iunie 2006 eliberat de Oficiul

de Stat pentru Invenții și Mărci cu obligarea reclamanților să-i plătească câte

150.000 RON despăgubiri.

La 3 octombrie 2007

s-a depus un act de cesiune din 1 septembrie 2005, sub semnătură privată prin

care reclamantul R.A.D. a cesionat în totalitate drepturile sale de autor

privind modelul industrial înregistrat la Oficiul de Stat pentru Invenții și

Mărci la 17 iunie 2005, către reclamantul P.I.

Tribunalul București,

secția a III-a civilă, prin Sentința civilă nr. 961 din 4 iunie 2008 a admis în

parte acțiunea cum a fost restrânsă. S-a interzis pârâtei Administrația

Stradală București să folosească desenele industriale pentru care s-a

constituit depozitul național reglementar F 20050523 din 17 iunie 2005 și

pentru care s-a eliberat certificatul de înregistrare nr. 016197 din 21 iunie

2006.

A fost respinsă ca

neîntemeiată cererea reclamantului pârât P.I. de obligare a pârâtei reclamante

la plata sumei de 150.000 RON reprezentând despăgubiri și a fost respinsă tot

ca neîntemeiată cererea  reconvențională  formulată  de  pârâta –reclamantă

Administrația Străzilor București, în contradictoriu cu reclamanții-pârâți P.I.

și R.A.D.

În temeiul art. 246

C. proc. civ., s-a luat act de renunțarea la judecată a reclamantului R.A.D. și

P.I., în contradictoriu cu pârâtele S.C. R.C. și R.P. SRL cu privire la

întreaga acțiune, iar cu privire la pârâta Administrația Străzilor București,

la capătul trei de acțiune (obligarea pârâtei să distrugă toate produsele

contrafăcute după modele industriale înregistrate de reclamanți).

În același temei s-a

luat act și de renunțarea pârâtei-reclamante în contradictoriu cu reclamantul

R.A.D. la judecata cererii de acordare a despăgubirilor de 150.000 RON și a

cheltuielilor de judecată.

A fost obligată

pârâta-reclamantă la 5.260,8 RON cheltuieli de judecată către reclamantul P.I.

În motivarea acestei

soluții instanța a reținut, în esență, următoarele:

Cadrul procesual a

fost considerat a fi delimitat prin cererile din acțiunea principală și din

cererea reconvențională și de renunțările la judecată formulate pe parcursul

procesului și de care s-a luat act prin minuta sentinței.

Precizarea de acțiune formulată de reclamanți la 28

noiembrie 2007 a fost apreciată de instanță drept o cerere modificatoare a

acțiunii principale, depusă tardiv în raport de dispozițiile art. 132

coroborate cu art. 134 C. proc. civ., pretențiile formulate tardiv în prezenta

acțiune putând fi valorificate de reclamanți printr-o acțiune separată.

S-a luat act că la 28

noiembrie 2007 reclamantul P.I. a renunțat la capătul trei din cererea

principală, iar la 21 mai 2008 a renunțat la judecată în contradictoriu cu

pârâta SC R.C. și R.P. SRL pentru întreaga acțiune.

S-a reținut că

reclamantul este titularul certificatului de înregistrare a modelului

industrial nr. 016197 eliberat de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci la

21 iunie 2006 pentru protejarea a trei desene industriale denumite gard protecție

pietonală, cu nr. de depozit reglementar 2005/0523 constituit la 17 iunie 2005

și publicat în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială – Secție desen și

modele industriale nr. 9/2005, cu o perioadă de protecție, cuprinsă între 17

iunie 2005 - 17 iunie 2015.

Actele în vigoare la

data înregistrării cererii și constituirii depozitului reglementar din 17 iunie

2005 au fost Legea nr. 129/1992 în redactarea publicată în 2003 și Regulamentul

de aplicare a legii, adoptat prin H.G. nr. 1171/2003.

S-au reținut a fi

incidente dispozițiile Legii nr. 129/1992 art. 3 privind protecția desenelor și

modelelor industriale: (dreptul la eliberarea certificatului de înregistrare

aparține autorului desenelor), art. 5 (solicitantul este prezumat a avea

dreptul la emiterea certificatului) și art. 9 (obiectul cererii poate fi

înregistrat în măsura în care desenul sau modelul este nou și au caracter

individual) din Legea nr. 129/1992.

În aplicarea

dispozițiilor mai sus arătate instanța a apreciat că un desen sau model a fost

făcut public dacă a fost publicat ori dezvăluit în alt mod expres, utilizat în

comerț, cu excepția situațiilor în care aceste evenimente nu ar fi putut în mod

rezonabil și în cazul activității obișnuite, să devină cunoscute cercurilor

specializate din sectorul în cauză înainte de data depunerii cererii de

înregistrare sau dacă a fost invocată o prioritate, înainte datei de

prioritate.

În termenii art. 9

din legea menționată, s-a observat că divulgarea nu este luată în considerare

dacă desenul sau modelul pentru care se solicită protecția a fost făcut public

de către autor pe baza informațiilor furnizate sau actele îndeplinite de autor.

S-a mai reținut că

depozitul reglementar asigură solicitantului un drept de prioritate, cu

începere de la data constituirii acestuia față de orice alt depozit ulterior

privind același desen sau model.

Având în vedere

aceste dispoziții legale precum și probele administrate în cauză, Tribunalul a

constatat următoarele:

Între Administrația

Străzilor București și SC P.L. SRL s-a încheiat contractul nr. 14/1998 având ca

obiect execuție, montaj balustrade, modelul anexat contractului fiind identic

cu modelul nr. 1 din Certificatul DMI 016197 (filele 98 - 100).

De asemenea, SC P.L.

SRL a încheiat și contractul nr. 41 din 15 ianuarie 2003 cu RATB având ca

obiect execuție, montaj parapeți metalici protecție conform modelului anexat,

modelul anexat fiind identic cu modelul doi din Certificatul DMI 016197. Un

astfel de contract cu nr. 6087/2004 a fost încheiat de SC P.L. SRL cu o altă

societate, modelul executat fiind identic cu modelul doi.

Tot SC P.L. SRL a

încheiat și contractul nr. 14 din 8 iunie 2005, cu Administrația Semafoare

Marcaje Rutiere București, având ca obiect, execuție și montaj balustrade de

protecție, modelele anexate (gard protecție stradal) fiind identic cu modelul

doi, iar balustradă protecție pietonală identic cu modelul trei din

Certificatul DMI 016197.

Ca urmare, s-a

constatat că modelele protejate prin certificatul DMI 016197 având ca dată de

depozit reglementar 17 iunie 2005, se regăsesc în toate contractele datate

anterior acestei date.

Întrucât SC P.L. SRL

a fost prima dintre celelalte societăți care a încheiat contracte în care se

regăsesc modelele în litigiu, Tribunalul a analizat doar contractele încheiate

de această societate, observându-se, în esență, următoarele:

- în toate

contractele menționate, SC P.L. SRL a fost reprezentată legal de directorul

P.I., reclamantul din prezenta cauză, care avea o pregătire profesională în

proiectare și construcții, ca tehnician proiectant;

- calitatea de

titular al unui model industrial se poate obține doar în urma unei cereri de

înregistrare depusă la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci;

- nu s-a făcut dovada

că SC V.P. SRL ar fi fost titulară a modelului doi pe care ulterior să îl

transmită pârâtei Administrația Străzilor; contractul încheiat cu SC V.P. SRL a

avut ca obiect proiectarea lucrărilor și realizarea sistemului rutier Theodor

Pallady și nu transmiterea calității de titular asupra modelului doi către

pârâtă;

- adăugarea unei bare

verticale în plus nu conferă caracteristici diferite din punct de vedere

estetic care să confere modelului un aspect nou individual; ca urmare această

singură critică cu privire la lipsa de noutate formulată de pârâtă, nu a fost

primită;

- deși cererea

reclamantului P.I. a fost publicată conform art. 23 din Legea nr. 129/1992 în

BOPI nr. 9/2005 în care sunt menționate toate cele trei modele industriale

reprezentând balustrade de protecție pietonală, pârâta Administrația Străzilor

nu a formulat o opoziție la înregistrare, în termenul de trei luni de la

publicarea modelului; această tăcere din partea pârâtei a consolidat

convingerea instanței că modelele au fost realizate de reclamant și doar în

momentul solicitării de despăgubiri, pârâta a contestat caracterul de noutate

al desenelor.

Pe cale de consecință

s-a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 10 din Legea nr.

129/1992 în sensul că, deși desenul a fost făcut public înainte de

înregistrarea lui, publicitatea a fost realizată de către autor, reclamantul

P.I., prin încheierea contractelot menționate. Nefiind dovedită o altă cauză de

nulitate a fost respinsă cererea de anulare a certificatului de înregistrare.

Potrivit art. 30 din

Lege, pe durata de valabilitate a înregistrării desenelor și modelelor,

titularul are un drept exclusiv de a le utiliza și de a împiedica utilizarea

lor de o terță persoană care nu dispune de consimțământul său, întinderea

protecției fiind determinată de reprezentările grafice ale desenelor sau

modelelor în discuție.

Constatând că o parte

din contractele încheiate de pârâtă au ca obiect produse în care sunt

încorporate desenele protejate sau la care acestea se aplică s-a considerat

întemeiată cererea reclamantului și a fost astfel admisă.

Cererea de obligare a

pârâtei la plata sumei de 150.000 RON despăgubiri a fost considerată

neîntemeiată și respinsă deoarece nu s-au dovedit în cauză beneficiile obținute

de pârâtă din încheierea de contracte cu terți cărora le-a comandat executarea

de balustrade după modelele în discuție.

Nici cererea pârâtei

de obligare a reclamantului la despăgubiri pentru împiedicarea folosirii

modelelor industriale nu a fost primită, în raport de împrejurarea că

reclamantul a obținut legal certificatul de înregistrare, că este titularul

celor trei modele, pârâta neputând justifica suma pretinsă pentru că nu a putut

invocat un prejudiciu în condițiile în care pârâtei nu îi este permis să

folosească cele trei modele invocate de reclamant.

Curtea de Apel

București, secția a IX-a, prin Decizia civilă nr. 23A din 26 ianuarie 2010 a

respins apelul reclamantului P.I. și a admis apelul pârâtei Administrația

Străzilor București.

A fost schimbată în

parte Sentința civilă nr. 961/2008 în sensul că a fost respinsă - ca

neîntemeiată - acțiunea așa cum a fost restrânsă. A fost admisă în parte

cererea reconvențională așa cum a fost restrânsă și a fost anulat certificatul

de înregistrare a desenului industrial nr. 016197 din 21 iunie 2006, eliberat

de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci. A fost respins ca neîntemeiat

capătul de cerere din acțiunea reconvențională referitor la despăgubiri. Au

fost menținute celelalte dispoziții.

Pentru a pronunța

această decizie Curtea de Apel a reținut în esență următoarele:

Au fost considerate

ca incidente în cauză dispozițiile normative prevăzute de art. 22 alin. (3)

lit. a) din Legea nr. 129/1992, republicată. Cât privește anularea

înregistrării unui desen și anume dacă nu sunt îndeplinite, în privința

acestuia, s-au verificat cerințele prevăzute de art. 2, 6 și 7 din Lege.

S-a mai făcut

referire și la prevederile art. 5 alin. (1) din H.G. nr. 211 din 27 mai 2008

pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 129/1992 referitoare la

concluziile de înregistrare a unui model industrial (să constituie un desen sau

un model în sensul art. 2 lit. d), i) și j) din Lege; să fie nou; să aibă

caracter individual) cu precizarea în alin. (3) al articolului sus-amintit în

sensul că „aducerea la cunoștința publicului, în condițiile art. 7 alin. (1)

din Lege, a unui desen sau model poate fi luată în considerare numai dacă

acesta are dată certă".

Curtea de Apel a

făcut din perspectiva dispozițiilor legale reținute a fi incidente în cauză

analiza contractelor nr. 7 și 8 din 6 octombrie 1998 care au fost depuse în

apel încheiate între pârâtă și SC P.L. SRL reprezentate de reclamantul din

prezentul dosar.

S-au reținut în

esență următoarele:

Obiectul contractelor

l-a constituit executarea de lucrări de confecționat și montat parapeți

metalici la anumite instituții publice, antreprenorul obligându-se să încheie

și să execute lucrările în conformitate cu clauzele contractului și documentele

anexate care fac parte din acesta, printre aceste documente, formularul de

ofertă și anexa la formularul de ofertă, caietele de sarcini (specificațiile

tehnice), listele de cantități la lucrări (devizele ofertă).

Atribuirea acestor

lucrări și încheierea contractelor a avut loc în urma unor licitații la care au

participat mai multe societăți comerciale. Obiectul acestor contracte, foarte

asemănător cu modelul nr. 1 al certificatului DMI a cărui anulare se cere în

cauză, apare și în oferta SC F.C. 96 SRL, care a participat la licitație, fiind

astfel evident că Administrația Străzilor a prezentat în caietul de sarcini

acest model schițat de mână, societățile participante fiind obligate să facă

devizul ofertă de preț pentru o bucată de gard propusă de către pârâtă, iar nu

să creeze un astfel de model.

Același model

fotocopiat apare și în anexa la contractul din 14 mai 1998, încheiat între

aceleași părți și având aceleași clauze, ștampila SC P.L. SRL de pe aceasta

anexă fiind aplicată, în mod evident, pentru acest proces pentru a certifica

pentru conformitate înscrisurile depuse la dosar, iar nu pentru a atesta că

acest act este emis de această societate la acea dată.

La 2 februarie 2000,

ca anexă la contractul nr. 7/2000 apare un desen mai elaborat, purtând data de

7 mai 1998, trecută chiar de către reclamant, care nu a putut fi considerată

dată certă, fiind foarte asemănător și el cu cel care face obiectul

înregistrării în cauză, dar care reprezenta doar o variantă a desenului schițat

anterior și pus la dispoziție în caietele de sarcini de către pârâtă pentru

licitațiile din 1998.

În aceste condiții,

cu privire la modelul nr. 1 al certificatului DMI nu s-a putut reține

caracterul individual al acestuia, fiind alcătuit din alăturarea a trei

segmente de gard, care au aceeași configurație cu cele care se regăsesc în

oferta Administrației Străzilor din 1998, deosebirea fiind că în această ultimă

ofertă desenul este format din patru astfel de segmente de gard.

Astfel, trăsăturile

lor caracteristice diferind numai în ceea ce privește detaliile

nesemnificative, desenele sunt identice conform art. 6 alin. (3) din Lege.

Chiar dacă s-ar trece peste această constatare, acest DMI nu are caracter

individual în sensul art. 6 alin. (4) din Lege, impresia globală pe care o

produce asupra utilizatorului avizat nefiind diferită de cea produsă asupra

unui asemenea utilizator de orice desen sau model făcut public înaintea datei

de depunere a cererii de înregistrare, nefiind îndeplinite nici condițiile art.

7 alin. (2) atât timp cât a fost adus la cunoștința publică de o altă persoană

decât cea care se pretinde autor, așa cum s-a menționat anterior.

S-a constatat că și

modelul nr. 2 al certificatului de înregistrare se regăsește în anexa la

contractul încheiat 15 ianuarie 2003 între SC P.L. SRL și RATB, constructorul

obligându-se să execute cu materialele sale și pe riscul său parapeți metalici

construcție refugiu pietoni pe baza „planului general și de detaliu și a

proiectului de execuție prezentate de beneficiar și acceptate fără obiecții de

către constructor".

Modelul nr. 3, un

model asemănător acestuia, o schiță de mână, a fost atașat de către reclamant,

alături de modelul nr. 2, ca fiind cele care trebuiau executate în baza

contractului nr. 14 din  8 iunie 2005, încheiat de către societatea

reclamantului cu Administrația Semafoare și Marcaje Rutiere. Și în acest

contract, care are ca obiect executarea, finalizarea și întreținerea

balustradelor de protecție, se face trimitere la standardele, reglementările

tehnice prevăzute în caietul de sarcini și în propunerea tehnică.

Instanța a constatat

că sunt suficiente elemente în sensul prezumării faptului că modelele de

garduri au fost prezentate de către pârâtă, ca anexă la caietele de sarcini,

iar nu de către societățile care licitau executarea lucrărilor în cauză.

Obiectul ofertelor

acestor firme îl constituia prețul manoperei și al materialelor pentru

executarea acestor parapeți, iar nu crearea unor forme deosebite de garduri.

Această concluzie a

fost confirmată și de poziția reclamantului P.I. care, la interogatorul luat de

pârâtă, a recunoscut că nu a participat la niciun concurs de soluții privind

desene/modele industriale privind balustrade de protecție pietonală, iar

prezentarea unor proiecte în cadrul ofertelor puse la dispoziție de către

societatea reclamantului în cadrul unor licitații publice nu face dovada

calității reclamantului de creator al desenelor și modelelor în cauză.

S-a mai reținut că în

niciun contract, nici în cel încheiat cu firma reclamantului nu se precizează

în vreo clauză printre obligațiile firmei să creeze, să imagineze o anumită

formă de gard, ci doar să execute, să finalizeze, să întrețină, să monteze, etc.

Ca urmare s-a

constatat cu privire la toate modelele că acestea nu sunt noi, fiind aduse la

cunoștința publicului anterior formulării cererii de înregistrare, de către o

altă persoană decât cel care se pretinde autor.

Pe cale de consecință

s-a admis capătul din cererea reconvențională prin care s-a solicitat anularea

certificatului de înregistrare DMI pentru lipsa noutății și a caracterului

individual, cerințe prevăzute de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 129/1992.

Cât privește

criticile legate de soluționarea celui de-al doilea capăt de cerere prin care

s-au cerut despăgubiri materiale în temeiul art. 998, 999 C. civ., Curtea a

constatat că apelanta pârâtă nu a făcut dovada prejudiciului produs prin

înregistrarea desenelor/modelelor în cauză. Simpla plată a contractului nr. 73

din 15 septembrie 2004 (încheiat între Administrația Străzilor și SC V.P. SRL),

nu reprezintă o astfel de dovadă astfel încât nu s-a precizat care este

prejudiciul concret adus prin înregistrarea DMI în cauză, proiectul menționat anterior

putând fi valorificat de acum înainte. De asemenea, nu s-a făcut dovada

beneficiului nerealizat raportat la susținerea că ar fi suferit un prejudiciu

prin lipsa de folosință a celor 3 desene/modele industriale, apelanta pârâtă

neîndeplinindu-și obligația prevăzută de art. 1169 C. civ.

Apelul reclamantului,

având în vedere existența motivelor de anulare privind lipsa noutății și a

caracterului individual, al certificatul de înregistrare a DMI, a fost respins,

constatându-se neîntemeiate pretențiile reclamantului bazate tocmai pe

calitatea sa de titular al acestui certificat.

Despăgubirile

solicitate constau în câștigul nerealizat ca urmare a folosirii fără drept de

către intimata-pârâtă a modelului protejat nr. 2, suma reprezentând prețul

contractului nr. 430 din 15 decembrie 2006 încheiat între pârâta-intimată și

S.C. R.P. și R.C. SRL, s-a apreciat că această valoare nu poate reprezenta

despăgubiri pentru folosirea fără drept a unui model industrial, aceasta

reprezentând valoarea materialelor din care s-au produs gardurile, a

executării, a montării, a întreținerii acestora. Valoarea pentru folosirea unui

model industrial nu poate fi mai mare decât suma pe care reclamantul ar fi

obținut-o dacă și-ar fi dat acordul pentru această folosire. S-a mai reținut că

reclamantul nu a precizat că ar fi suferit alte pagube.

Critica referitoare

la aspectele de procedură invocate de către apelant legate de tardivitatea

formulării cererii de acordare a daunele morale, a fost apreciată ca lipsită de

interes în condițiile în care cererea privind daunele materiale a fost respinsă

ca neîntemeiată, din perspectiva pierderii calității de titular al

certificatului de înregistrare a DMI în mod retroactiv.

Împotriva deciziei

Curții de Apel a declarat recurs în termen reclamantul P.I.

În motivarea

recursului recurentul a indicat drept temei de drept art. 304 pct. 4, 8 și 9 C.

proc. civ.

În fapt s-a criticat

soluția de respingere a apelului său și respectiv de admitere a apelului

formulat de pârâtă pentru următoarele aspecte:

Soluția instanței de

apel de anulare a certificatului de înregistrare în totalitate, este dată fără

să se analizeze faptul că cererea de chemare în judecată era formulată numai

pentru modelul nr. 2 din respectivul certificat (nr. 016197 din 21 aprilie

2006).

Ca atare s-a susținut

că instanța a depășit atributele puterii judecătorești, admițând în totalitate

apelul pârâtei.

S-a criticat faptul

că instanța a analizat mai întâi apelul declarat de pârâtă și prin aceasta și-a

demonstrat interesul în a favoriza pârâta cu ignorarea dispozițiilor art. 9 din

Legea nr. 129/1992 text valabil la data înregistrării desenului industrial și

care avea următoarea redactare: „divulgarea nu este luată în considerare dacă

desenul sau modelul pentru care se solicită protecția a fost făcut public de

către autor pe baza informațiilor furnizate sau actelor îndeplinite de

autor".

S-a mai criticat

faptul că instanța de apel și-a însușit în totalitate motivele de apel ale

pârâtei fără să țină cont și de motivele din cererea de apel înaintată de

reclamant.

Examinând hotărârea

atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte a constatat  că aceasta

este legală și temeinică, împrejurare față de care s-a respins recursul ca

nefondat pentru considerentele ce urmează:

Motivul prevăzut de

art. 304 pct. 4 C. proc. civ. prevede situația când instanța a depășit

atribuțiile puterii judecătorești.

Se reține că cererea

de apel cu care a fost sesizată Curtea de Apel împotriva unei sentințe

pronunțate în fond de Tribunal, se înscrie în competențele prevăzute expres de

art. 3 pct. 2 C. proc. civ. pentru Curtea de apel într-o materie dată și

aceasta în competența instanțelor judecătorești, tribunalul, în primă instanță,

conform art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., procesele și cererile în materie

de creație intelectuală și de proprietate industrială.

Motivele de recurs

prevăzute de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. se referă la interpretarea greșită a

actului juridic dedus judecății sau schimbarea noțiunii sau înțelesului lămurit

și vădit neîndoielnic al acestuia.

Recurentul nu a

indicat care este actul juridic dedus judecății, care a fost greșit interpretat

sau al cărui înțeles lămurit a fost schimbat de instanța de apel.

În lipsa unei

asemenea precizări controlul judiciar sub aspectul invocat nu se poate realiza.

Motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se referă la hotărâri pronunțate cu

lipsă de temei legal ori cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Nici sub acest aspect

recursul nu poate fi primit.

Din examinarea

deciziei atacate se observă că în considerente sunt indicate argumentele pentru

care prin soluționarea apelului cu care a fost investită, instanța de apel a

ajuns la respingerea acțiunii reclamantului.

S-a făcut o

prezentare în detaliu, prin reproducerea textelor, a dispozițiilor normative

incidente din Legea nr. 129/1992 în raport de situația de fapt dedusă judecății

și cu respectarea cadrului juridic procesual cu care a fost investită, potrivit

obiectului acțiunii și cererii reconvenționale.

Argumentația

instanței este logică și dedusă din probele administrate cu arătarea motivelor

pentru care în cauză nu se aplică dispozițiile art. 9 din Lege, articol

analizat de instanță. Sub acest aspect, critica referitoare la ignorarea

dispozițiilor acestui articol, este neîntemeiată.

Cât privește obiectul

cererii reconvenționale (în forma de la fila 39 dosarul instanței de fond), se

constată că aceasta a vizat anularea certificatului de înregistrare desen/model

industrial nr. 016197 din 21 iunie 2006 eliberat de Oficiul de Stat pentru Invenții

și Mărci și obligarea reclamantului la plata unor despăgubiri de 150.000 RON.

Acest certificat se referă la trei modele individualizate în numerele 1, 2 și 3

(fila 8 din dosarul de fond).

În precizările aduse

cererii reconvenționale (fila 139 din dosarul de fond) s-au solicitat

despăgubiri pentru prejudiciul creat de reclamant prin punerea în

imposibilitate a pârâtei de a se folosi de cele trei desene industriale (1, 2

și 3).

Ca urmare examinarea

cererii de anulare a certificatului de înregistrare DMI a fost raportată la

obiectul înregistrării, în întregul său, adică cele trei modele.

Celelalte critici

formulate în fapt nu se pot încadra în motivele de recurs invocate și nici în

celelalte motive de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Împrejurarea că în

analiza apelului cu care a fost sesizată Curtea a dat prioritate apelului

pârâtei nu se poate reține ca o scădere sau ilegalitate câtă vreme în procedura

civilă nu este fixată o ordine de analiză și cu atât mai mult cu cât în

argumentația Curții de Apel se găsește și explicația, în alin. (5) al deciziei,

a acestui demers analitic.

Critica referitoare

la lipsa analizei apelului reclamantului este neîntemeiată.

Apelul reclamantului

a fost examinat în detaliu și în mod corect s-a constatat că este nefondat,

impunându-se respingerea acțiunii reclamantului, în raport de precizările

făcute de acesta la 28 noiembrie 2007 (fila 144 în dosarul de fond) și care, la

punctul B a arătat că solicită obligarea pârâtelor la repararea prejudiciului

patrimonial în sensul remiterii încasărilor realizate prin actul ilicit și la

plata daunelor morale.

Analiza instanței de

apel - referitoare la apelul reclamantului - este corectă, din probele

administrate neputându-se reține fapte ilicite în sarcina pârâtei cât privește

folosirea unor modele a căror protecție a fost anulată fiind făcută cu

încălcarea dispozițiilor legale.

Constatând că în

cauză nu s-au dovedit motivele de recurs invocate, Înalta Curte a constatat

nefondat recursul și l-a respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamantul P.I. împotriva Deciziei civile nr. 23A din 26

ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze

privind proprietatea intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 noiembrie 2010.

Procesat de GGC - DG