ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6242/2008

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6242/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalul București, secția a V-a civilă,

reclamanta SC S. SA l-a chemat în judecată pe pârâtul D.M., solicitând

instanței ca, prin sentința ce o va pronunța în contradictoriu și cu O.S.I.M.,

să dispună anularea înregistrării transmiterii drepturilor decurgând din

certificatul de înregistrare a modelului industrial nr. 000093 „Set

berărie" de la SC S. SA către pârâtul D.M., O.S.I.M. urmând a fi obligat

să publice această anulare în Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală

(B.O.P.I.), cu cheltuieli de judecată.

Prin

sentința civilă nr. 818 din 29 iunie 2006, Tribunalul București, secția a V-a

civilă, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru

a pronunța această soluție, tribunalul a reținut următoarele:

Prin

contractul încheiat la 9 decembrie 2004, reclamanta SC S. SA, cedent, în

calitate de titular al certificatului de înregistrare al desenului industrial

nr.000093 „Set berărie", a transmis pârâtului D.M. în calitate de

cesionar, drepturile decurgând din acest certificat de înregistrare.

Anterior

însă, la data de 20 octombrie 2004, drepturile asupra aceluiași certificat

fuseseră înstrăinate de către societatea reclamantă către persoana fizică A.A.

S-a

reținut că înstrăinarea succesivă asupra aceluiași bun la mai mulți

subdobânditori, va atrage anularea actului subsecvent cu excepția actului

încheiat din eroare comună și, întrucât, în cauză nu se poate reține incidența

vreunui interes general ce ar fi fost prejudiciat, nulitatea ce intervine nu

poate fi decât relativă, iar aceasta poate fi invocată numai de către persoana

prejudiciată ca efect al încheierii actului.

In

speță însă, reclamanta nu numai că nu poate invoca un prejudiciu ce i s-ar fi

produs ca efect al contractului de cesiune, dar mai mult decât atât, nici nu

poate fi considerată ca fiind lipsită de culpă în perfectarea acestei

convenții.

S-a apreciat ca fiind

indubitabil deliberată acțiunea societății care, prin act autentic,

înstrăinează drepturile asupra modelului industrial către doi subdobânditori

diferiți, la interval de două luni distanță.

S-a

determinat că singurul interes pe care reclamanta îl are prin promovarea

prezentei acțiuni, nu ar putea fi decât acela de a eluda clauza penală

prevăzută în contractul subsecvent, interes care nu poate fi apreciat drept

legitim, deoarece el contravine principiului potrivit căruia nimeni nu-și poate

invoca propria culpă pentru a obține efecte juridice.

Împotriva

sentinței a declarat apel reclamanta care, pe lângă motivele depuse în scris la

dosar, a mai invocat excepția nulității sentinței apelate argumentată pe

considerentul săvârșirii unei grave erori de judecată, în sensul susținerii

unui raționament ce nu are legătură cu obiectul cauzei.

Având

în vedere termenii impreciși în care aceasta excepție a fost concepută, curtea

a respins-o ca neîntemeiată, deoarece susținerea excepției se concretizează în

argumente de nelegalitate și netemeinicie a soluției atacate, deja invocate

prin motivele de apel; în plus, maniera sumară de motivare a sentinței de către

prima instanță nu ar putea conduce la reținerea

de plano

a necercetării cererii pe

fondul ei sau a faptului că instanța s-ar fi pronunțat asupra unui alt obiect

decât cel cu care a fost legal învestită, insuficienta argumentare a soluției

apelate urmând a fi suplinită prin considerentele deciziei.

Prin

decizia civilă nr. 200 din 13 septembrie 2007, Curtea de Apel București, secția

a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a respins ca

nefondat apelul declarat împotriva sentinței, cu următoarea motivare:

Obiectul

cauzei deduse judecății vizează anularea înregistrării contractului de cesiune

sau, mai precis, a formalităților de publicitate efectuate la O.S.I.M. de către

cesionarul intimat-pârât D.M.F. în temeiul contractului de cesiune autentificat

sub nr. 11894 la 9 decembrie 2004 la B.N.P. C.A.- S.A., act juridic încheiat

între SC S. SA prin reprezentant - administrator A.A., în calitate de cedent,

pe de o parte și D.M.F., în calitate de cesionar, pe de altă parte, contractul

având ca obiect drepturile de proprietate industrială decurgând din

certificatul nr. 000093(2R) din 24 martie 1993 privind înregistrarea modelului

industrial „Set berărie".

Această modificare în

situația juridică a certificatului de înregistrare a modelului industrial

anterior menționat a fost efectuată de O.S.I.M. la 2 martie 2005, prin

înregistrarea acestei cesiuni în Registrul Național de Desene și Modele

Industriale și urma a fi publicată în B.O.P.I.-D.M.I. nr. 3/2005, fiind

realizată în baza contractului de cesiune aut. sub nr. 11894 din 9 decembrie 2004,

iar în acord cu efectele acestui contract, noul titular al modelului industrial

a devenit cesionarul D.M..

Potrivit

Regulii 35 B (3) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 129/1992 privind

desenele și modelele industriale, când schimbarea titularului rezultă dintr-un

contract, cererea va fi însoțită de o copie a contractului sau un extras din

acesta, certificată pentru conformitate cu originalul, de un notar public.

Rezultă,

așadar, că pentru efectuarea acestor formalități de publicitate a unei transmisiuni

de drepturi de proprietate industrială, autoritatea administrativă verifică din

punct de vedere formal existența unui acord de voință în acest sens între cel

care figurează ca titular al dreptului în evidențele legale decurgând din

Registrul Național al Desenelor și Modelelor Industriale și cel căruia i se

transmite acest drept, regulamentul de aplicare a legii prevăzând, în plus,

necesitatea certificării de către un notar public a conformității cu originalul

înscrisului constatator (contractul, în sens de

instrumentum),

legea specială neprevăzând

necesitatea formei autentice

ad validitatem

pentru înstrăinarea valabilă a

dreptului.

Or,

la data cererii de înregistrare a contractului de cesiune formulată de către

cesionarul D.M., în Registrul Național al Desenelor și Modelelor Industriale,

ca titular al modelului industrial cesionat apărea SC S. SA, ca urmare a

comunicării rezilierii prin acordul părților a cesiunii anterioare dintre SC S.

SA și A.A., comunicată O.S.I.M. prin declarația nr. 201295 din 3 februarie

2005, cesiune ce a fost perfectată la 20 octombrie 2004.

Cesiunea

ulterioară dintre SC S. SA și D.M. a fost înregistrată la 2 martie 2005, în

temeiul contractului de cesiune autentificat sub nr. 11894 din 9 decembrie 2004

la B.N.P. A.

Anterior

acestei noi operațiuni juridice, între SC S. SA și numitul A.A. s-a convenit

rezilierea contractului de cesiune din 20 octombrie 2004, prin acordul

părților, soluție perfect posibilă în temeiul regulii

mutuus

conssensus, mutuus dissensus

,

prevăzută

de art. 969 alin. (2) C. civ., astfel încât la data contractului de cesiune

dintre SC S. SA și D.M., cedenta redevenise titulară a dreptului de proprietate

industrială transmis către intimatul D.M., efectele acestei rezilieri

convenționale fiind comunicate O.S.I.M. la 3 februarie 2005.

Așa

fiind, la momentul investirii O.S.I.M. cu cererea de înregistrare a cesiunii

dintre SC S. SA și D.M., s-a constatat în mod legal identitatea dintre persoana

cedentului (SC S. SA) și cel care figura ca proprietar al modelului industrial

transmis și că această cesiune a avut loc în baza unui contract valabil

încheiat, chiar în formă autentică.

O

atare operațiune de efectuare a formalităților de publicitate a unei

transmisiuni de drepturi de proprietate industrială se află într-un raport de

accesorialitate față de convenția de înstrăinare, contractul de cesiune în

acest caz, astfel încât soarta juridică a acestei operațiuni depinde de

existența valabilă a contractului supus publicității prin registrul național al

desenelor și modelelor industriale, conform regulii

accesorium sequitur

principale

.

Și,

cum contractul de cesiune autentificat sub nr. 11894 din 9 decembrie 2004 este

în ființă, valabilitatea lui fiind confirmată prin sentința civilă nr. 563/2006

a Tribunalului Botoșani, definitivă și irevocabilă, nu se verifică vreun motiv

de anulare a înregistrării contractului de cesiune dintre SC S. SA în calitate

de cedent și intimatul D.M. în calitate de cesionar.

Soluția

se impune pentru aceea că, cele menționate în registrul național al desenelor

și modelelor industriale corespund situației juridice actuale ale acestui titlu

de protecție.

Împotriva

deciziei a declarat recurs reclamanta SC S. SA, solicitând desființarea în tot

a deciziei și sentinței, admiterea acțiunii, anularea înregistrării în

Registrul Național al Desenelor și Modelelor Industriale, a transmiterii

dreptului de proprietate asupra certificatului nr. 000093 (2R)/1993, „Set

berărie” și publicat în B.O.P.I. nr. 3/2005, secțiunea desene și modele

industriale, de la SC S. SA către pârâtul D.M.F.

După

ce prezintă istoricul pricinii, recurenta formulează o serie de critici,

neîncadrate în dispozițiile art. 304 C. proc. civ., unele referitoare la

sentința primei instanțe, iar altele referitoare la decizia curții de apel.

Cum

obiectul recursului îl formează exclusiv decizia pronunțată în apel, Înalta

Curte nu va analiza decât criticile îndreptate împotriva acesteia.

1.

Sub un prim aspect, se susține de către recurentă că decizia instanței de apel

este nemotivată.

În

dezvoltarea acestei critici recurenta susține că nu se arată în considerentele

deciziei care sunt textele legale în baza cărora i-a fost respins apelul ca

nefondat și pentru care A.A. nu mai este proprietar al certificatului de

înregistrare a modelului industrial, deși contractul de cesiune din 20

octombrie 2004 nu a fost reziliat sau anulat.

De

asemenea, nu motivează de ce înregistrarea cesiunii certificatului între SC S.

SA și D.M.F. este legală.

2.

Instanța de apel interpretând greșit actul juridic dedus judecății, care

conform cererii de chemare în judecată era anularea înregistrării în Registrul

național al desenelor și modelelor a transmiterii dreptului de proprietate

asupra certificatului nr. 000093(2R)/1993, „Set berărie” și publicat în

B.O.P.I. nr. 3/2005, Secțiunea desene și modele industriale, de la SC S. SA

către pârâtul D.M.F., ca fiind efectuată prin fraudarea și încălcarea legii s-a

pronunțat cu privire la nulitatea relativă a contractului de cesiune din 9

decembrie 2004, dintre SC S. SA și D.M.

3.

Recurenta mai susține că hotărârea este nelegală deoarece, fără a fi susținută

de probe, instanța de apel a considerat că prin declarația autentificată sub

nr. 6959 din 9 decembrie 2004 contractul de cesiune cu titlu de gratuit din 20

octombrie 2004, dintre SC S. SA și A.A. ar fi fost reziliat și că de la data de

3 februarie 2005, SC S. SA ar fi titular al certificatului nr. 000093 (2R) din

24 martie 1993, întrucât la acea dată titular era A.A. în baza contractului de

cesiune din 20 octombrie 2004, cu titlu oneros, care nu a fost reziliat.

Tot

în mod nelegal și netemeinic, instanța de apel a considerat că înregistrarea în

evidențele O.S.I.M. a transferului dreptului de proprietate a certificatului de

la SC S. SA la D.M.F. în baza contractului de cesiune autentificat sub nr. 1994

din 9 decembrie 2004 ar fi legală , întrucât la acea dată titular era A.A. și

nu SC S. SA, care nu a transmis nici un drept.

Decizia

instanței de apel conține o eroare gravă de fapt, pentru că nu a sesizat că în

cauză există două contracte de cesiune a certificatului nr. 000093 (2R) din 24

martie 1993, între SC S. SA și A.A. din aceeași dată, 20 octombrie 2004, primul

cu titlu gratuit înregistrat la O.S.I.M. sub nr. 1025405 din 25 noiembrie 2004,

legalizat în mod fraudulos de D.M.F. împreună cu notarul public și contractul

de cesiune cu titlu oneros înregistrat la O.S.I.M. sub nr. 1002413 din 17

decembrie 2004, pentru că ultimul contract de cesiune nu a fost reziliat, iar

în baza sa A.A. este și astăzi titular al certificatului în litigiu.

Intimații

nu au depus la dosar întâmpinare.

Recursul

este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:

1.Prima

critică se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. și este

nefondată.

Decizia

instanței de apel răspunde tuturor criticilor formulate de apelantă la adresa

sentinței, iar considerentele nu numai că nu sunt nici contradictorii ori

străine de natura pricinii, dar suplinesc în parte și motivarea primei

instanțe, în virtutea caracterului devolutiv al apelului.

2.

Deși se referă la interpretarea greșită a actului dedus judecății, motiv de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta susține că instanța

s-a pronunțat cu privire la nulitatea relativă a contractului de cesiune, ceea

ce ar presupune o schimbare a obiectului pricinii.

O

asemenea critică, încadrabilă în dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.,

este nefondată, instanța de apel analizând valabilitatea înscrierii cesiunii în

Registrul O.S.I.M.

Cu

privire la contractul de cesiune care a stat la baza înscrierii, curtea de apel

a arătat că valabilitatea acestuia a fost confirmată printr-o hotărâre

judecătorească definitivă și irevocabilă, pronunțată într-un lat litigiu purtat

între aceleași părți.

3.

Deși critică decizia și pentru nelegalitate, recurenta este în realitate

nemulțumită de concluzia la care a ajuns instanța, prin interpretarea probelor

administrate, cu privire la valabilitatea înscrierii de către O.S.I.M., la

cererea pârâtului D.M.F., a actului de cesiune privitor la modelul industrial

„Set berărie”, autentificat sub nr. 11894 la 9 decembrie 2004 la B.N.P. C.A.-

S.A.

Or,

greșita interpretare a probelor sau eroarea de fapt nu constituie motive pentru

care să se poată cere casarea sau modificarea unei hotărâri în temeiul art. 304

pct. 1-9 C. proc. civ.

Critica

potrivit căreia în mod nelegal s-a menținut ca valabilă înscrierea efectuată de

O.S.I.M. în Registrul Național al Desenelor și Modelelor Industriale a actului

de cesiune privitor la modelul industrial „Set berărie”, autentificat sub nr.

11894 la 9 decembrie 2004 la B.N.P. C.A.- S.A., în condițiile în care la data

înscrierii calitatea de titular aparținea lui A.A., nu poate fi primită.

Astfel,

curtea de apel a sesizat în mod just că înscrierea efectuată de O.S.I.M., a

cărei anulare formează obiectul prezentului litigiu, se află într-un raport de

accesorialitate față de contractul de cesiune în baza căreia înscrierea a fost

solicitată și efectuată.

Fără

a combate această constatare, recurenta solicită de fapt instanței să

reanalizeze numeroasele acte juridice încheiate între părți în legătură cu unul

și același certificat de înregistrare a modelului industrial, pentru a ajunge

la concluzia nulității actului contractului de cesiune autentificat la data de

9 decembrie 2004 și, consecutiv, la aceea a nulității înscrierii noului titular

în Registrul O.S.I.M.

O

asemenea operațiune nu este posibilă, deoarece cu privire la constatarea

nulității contractului de cesiune încheiat între reclamanta SC S. SA și pârâtul

D.M.F., pentru lipsa calității de titular a cedentului, autentificat la data de

9 decembrie 2004, s-a purtat un alt litigiu între părți, finalizat printr-o

hotărâre definitivă și irevocabilă de respingere a acțiunii, sentința civilă

nr. 563 din 5 aprilie 2006 a Tribunalului Botoșani, a cărei putere de lucru

judecat împiedică reanalizarea, la data aceasta pe cale de excepție, a

nulității aceluiași contract.

Pentru

toate aceste considerente, în baza art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va

menține decizia și va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta SC S. SA împotriva deciziei nr. 200/A din 13 septembrie

2007 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind

proprietatea intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 octombrie

2008.