ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 288/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 288/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Deliberând asupra
recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 180 din 2 februarie
2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, s-a admis
acțiunea formulată de SC I.F.I. SRL în contradictoriu cu pârâții O.S.I.M. și D.M.
S-a dispus anularea
certificatului de înregistrare a desenului sau modelului industrial nr. 000093
din 31 martie 1994.
A fost obligat
O.S.I.M. să publice hotărârea după rămânerea definitivă și irevocabilă în
B.O.P.I.
S-a respins, ca
neîntemeiată, cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul D.M. în
contradictoriu cu chemații în garanție SC S. SA și A.A.
Pentru a dispune în
acest sens, instanța a avut în vedere următoarele motive:
Prin certificatul de
înregistrare nr. 000093 eliberat la data de 31 martie 1994 O.S.I.M. a
recunoscut dreptul titularului SC S. SA asupra modelului industrial descris în
anexă; reprezentând mobilier de gradina format din o masă în două bănci de lemn
cu picioare rabatabile.
Drepturile asupra
certificatului au fost reînnoite la data de 24 martie 2003 în persoana
titularului SC S. SA care ulterior, la data de 9 decembrie 2004 a cesionat
aceste drepturi în favoarea cesionarului D.M.
Potrivit art. 9 din Legea
nr. 129/1992 privind protecția modelelor în desenelor industriale, cele 3
condiții esențiale pentru înregistrarea acestora sunt: să constituie un desen
sau model industrial, în sensul art. 2 din aceeași lege, să fie noi în să aibă
caracter industrial.
Analizând prin
comparație modelul industrial prezentat în anexa certificatului de înregistrare
în modelele de mobilier comercializate de către societățile de export-import indicate
de către reclamantă, tribunalul a reținut că modelul este unul simplu, compus
doar din blaturi de lemn și picioare de fier rabatabile.
Dată fiind aceasta
simplitate a pieselor de mobilier, tribunalul a putut constata comparând
planșele fotografice ale produselor comercializate anterior datei înregistrării
de către societăți producătoare de profil că acestea sunt identice.
Descrierea setului de
mobilier înregistrat de O.S.I.M. este cuprinsă și în documentația întocmita la
data de 11 februarie 1987 de către C.P.L. Comănești (pentru blatul mesei și al
banchetelor) respectiv al setului de feronerie pentru acest set, întocmit la
data de 14 aprilie 1988 de către C.T. Satu Mare.
Tribunalul a reținut astfel
că la data înregistrării de către O.S.I.M. a certificatului 000039 din 31
martie 1994 nu era îndeplinită condiția noutății modelului industrial, câtă vreme
acesta fusese comercializat pe piața româneasca anterior acestei date. Dovada
comercializării rezulta și din caietul de sarcini nr. 1322-89 întocmit de I.P.I.P.S.
București, sau de adresa nr. 08155/05303 din 10 aprilie 1988 a M.
Deoarece condiția
noutății este una din cele trei condiții impuse cumulativ de art. 9 din Legea
nr. 129/1992, simpla constatare că aceasta nu era îndeplinita la data
înregistrării este suficienta pentru a duce la anularea certificatului eliberat
de O.S.I.M., fără a mai fi nevoie sa se analizeze în respectarea celorlalte
două condiții.
Privitor la cererea
de chemare în garanție formulata de către pârâtul D.M., tribunalul a reținut că
în conformitate cu prevederile art. 60 C. proc. civ., „partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în
cazul când ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire”.
Or, câtă vreme temeiul prezentei acțiuni este nerespectarea condițiilor legale
privind înregistrarea modelelor iar temeiul cererii de chemare în garanție este
răspunderea contractuală, nu se poate reține că aceste pretenții sunt
interdependente.
Prin urmare, pârâtul își
va putea valorifica pretențiile formulate pe calea acțiunii în garanție doar pe
cale separată, astfel că cererea de față va fi respinsă ca neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr.
79/ A din 21 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a
civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, s-a dispus după cum
urmează:
S-a respins excepția
lipsei de interes în formularea apelului de către A.A.
S-au respins, ca
nefondate, apelurile formulate de pârâtul D.M. și chematul în garanție A.A. împotriva
sentinței primei instanțe.
Pentru a dispune în
acest sens, instanța a avut în vedere următoarele motive:
În
ce privește excepția lipsei de interes în formularea apelului de către
A.A.,
Curtea a reținut că, practic, prin apelul formulat, chematul în
garanție
A.A. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a
pârâtului
D.M., iar admiterea unei astfel de excepții ar determina în respingerea cererii
de chemare în garanție pentru alte motive decât cele care
presupun
analiza fondului sau cele avute în vedere de prima instanța, așa încât
apelantul-chemat în garanție A.A. justifica interes în formularea apelului,
chiar dacă cererea de chemare în garanție îndreptată împotriva sa a fost
respinsa
de prima instanța. Mai mult, prin motivele de apel invocate de apelantul
A.A., acesta tinde a
demonstra că anularea certificatului de înregistrare a modelului industrial în litigiu
trebuie sa fie judecata în
contradictoriu
cu el, iar nu cu pârâtul D.M., susținând că titular de drept
al acestui
certificat este A.A., iar nu D.M., așa încât
apelantul
A.A. justifica interes în din acest punct de vedere.
Cu
privire la apelul formulat de apelantul A.A., Curtea a reținut
următoarele:
Prin
sentința civila nr. 563 din 5 aprilie 2006 pronunțata de Tribunalul Botoșani,
secția
civilă, a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul
A.A. în contradictoriu
cu pârâtul D.M., prin care se
solicita sa
se constate nulitatea absolută a contractului de cesiune încheiat la 9
decembrie 2004 între SC S. SA Botoșani în pârâtul D.M., reținându-se că
la încheierea contractului cedenta a fost
reprezentata de chiar reclamantul
A.A.,
care nu poate invoca propria turpitudine si, totodată, că
reclamantul a convenit în aceeași zi, 9 decembrie
2004, sa revoce contractul de cesiune încheiat anterior, respectiv Ia 20
octombrie 2004, așa încât titularul certificatului de
înregistrare sa
fie SC S. SA Botoșani, astfel că respectivul contract de
cesiune încheiat între SC S. în D.M. a fost
valabil încheiat.
Prin
decizia civila nr. 221 din 5 octombrie 2006, Curtea de Apel Suceava a respins,
ca
nefundat,
apelul formulat de reclamantul A.A., iar prin decizia
civila nr. 4691 din 8 iunie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a
respins, ca nefundat, recursul formulat de același
reclamant.
În
consecință, Curtea a constatat că prin sentința civila nr. 563 din 5 aprilie 2006
pronunțata
de Tribunalul Botoșani s-a stabilit în mod irevocabil că D.
M. este titularul certificatului de înregistrare a
modului industrial nr. 000093,
Set berărie”, așa încât motivele invocate
de apelantul-chemat în garanție în
cererea
de apel sunt neîntemeiate, apelul urmând a fi respins ca nefondat.
În ce privește apelul
formulat de apelantul-pârât D.M., Curtea reține următoarele:
Nu are nicio importanta
diferența între denumirile „mobilier de gradina” și
„set berărie”, important fiind dacă exista sau nu deosebiri între cele
două tipuri de mobilier, deosebiri care sa justifice considerarea celui de-al
doilea
mobilier ca fiind un model nou în raport cu primul.
Nu
poate fi reținuta susținerea apelantului în sensul că nu ar rezulta din
probele administrate
că produsele indicate de reclamanta sa fi fost aduse la cunoștința publica.
Astfel, înainte de anul 1989, sub denumirea „set gadina
berărie” a fost realizat de către I.P.L. Constanta standardul tehnic de
întreprindere,
standard care a fost înregistrat în la T.
Desenul produsului standardizat prin standardul sus-menționat
este asemănător
pana la identitate
cu desenul produsului pentru care s-a eliberat certificatul de înregistrare
a
modelului industrial în litigiu.
Totodată,
blaturile de lemn ale mesei în ale băncilor au fost standardizate de C.P.L. Comănești
în 1987, iar partea de feronie aferenta a
fost standardizata de C.T. Satu Mare în anul
1988
. Din analiza comparativa a acestor
standarde cu modelul
industrial
pentru care s-a eliberat certificatul de înregistrare în litigiu, rezulta
asemănarea
pana la identitate a acestora.
De asemenea,
documentația tehnica a produsului „set berărie” a fost
cuprinsa în caietul de sarcini nr. 1322-89 eliberat de C.P.M.B. – I.
P.I.P.S. a Municipiului București
, iar din
facturile 6/1990, factura 72 din 30 octombrie 1989 în factura 20 din 31 martie 1988
rezulta că I.P.I.P.S. București a livrat către I.C.E.C.O.O.P. – I. 321, 314,
respectiv 333 seturi berărie. De asemenea, din facturile externe 353/1990,
28164/1989 în 4266/1988 rezulta că I.C.E.C.O.O.P. – I. a exportat 321, 314 si,
respectiv 333 seturi berărie care diferite firme din Austria.
Ca
atare, nu poate fi reținuta nici susținerea apelantului în sensul că nu s-
ar fi dovedit că produsele
invocate de reclamanta ar fi fost confecționate în transferate în circuitul
comercial.
Nu
este fondata nici susținerea apelantului în sensul că ar fi fost necesara
o expertiza care sa
ateste lipsa de noutate a desenului în modelului industrial înregistrat în raport
cu produsele anterioare invocate de reclamanta. Astfel,
potrivit art. 201 C. proc. civ., expertiza este necesara numai în măsura
în care este
necesara părerea unor
specialiști pentru lămurirea unor împrejurări de fapt. în
prezenta
cauza, datorita lipsei de complexitate a situație de fapt analizate, nu este
necesar a se solicita părerea unor specialiști.
Astfel,
ceea ce este necesar a se analiza este asemănarea sau lipsa de
asemănare între modelul
industrial înregistrat sub nr. 000093 în produsele
invocate de reclamanta ca fiind distructive de noutate. Or, este
evident chiar în
pentru un necunoscător, din simpla analiza comparativa
a desenelor prezentate în cauza, că modelul industrial pentru care a fost
eliberat certificatul de
înregistrare în litigiu
este asemănător pana la identitate cu produsele invocate de
reclamanta ca fiind confecționate în comercializate
încă înainte de anul 1989.
De altfel, deși
apelantul susține că ar exista diferențe între modelul
industrial înregistrat sub nr. 000093/1994 în produsele invocate de
reclamanta,
nu indica nici un element care sa prezinte caracter de
noutate în raport cu
produsele invocate de
reclamanta, respectiv care sa confere caracter distinctiv
modelului
înregistrat sub numărul sus-menționat.
Cât
privește susținerea că nu au fost prezentate acte cu data certa, Curtea a constatat
că Legea nr. 129/1992 nu impune o astfel de condiție în sensul art. 1182
C. civ., ci impune ca
înscrisurilor ce pot fi opuse în procedura de examinare pentru stabilirea
noutății sa li se poată stabili data emiterii ca fiind una anterioara.
Totodată, standardele tehnice de întreprindere reținute în cauza poarta
ștampile ale unor întreprinderi care, la momentul elaborării standardelor,
aveau statut de instituții publice, iar facturile
reținute în cauza nu sunt acte sub
semnătură
privată, pentru a le fi impusa cerința datei certe în sensul art. 1182
C.
civ., ci acte fiscale.
Ca
atare, Curtea a constatat că în mod corect prima instanța a reținut că la
data cererii de
înregistrare a modelului industrial pentru care s-a eliberat certificatul de
înregistrare nr. 93/1994 nu era îndeplinita condiția noutății
modelului industrial si, ca atare, se impune
anularea înregistrării modelului
industrial în litigiu.
În
ce privește respingerea cererilor de chemare în garanție formulate de
D.M. împotriva SC S.
în A.A., Curtea a constatat că în
mod
corect acestea au fost respinse, având în vedere ca temeiul invocat de parat
pentru cererile de chemare în garanție formulate
a fost art. 7 din contractul de
cesiune,
iar potrivit clauzei cuprinse în articolul menționat obligația de restituire
a prețului se naște la rămânerea irevocabila a
hotărârii prin care se dispune anularea certificatului ce a făcut obiectul
cesiunii. Ca atare, potrivit clauzelor
contractuale, dreptul paratului
la despăgubire nu este unul actual, întrucât
hotărârea
de anulare a certificatului de înregistrare nr. 000093/1994 nu este
irevocabila.
Paratul-apelant poate sa își valorifice eventualele drepturi de despăgubiri,
potrivit contractului, după rămânerea irevocabila a hotărârii de anulare.
Împotriva deciziei de
apel a formulat cerere de recurs chemata în garanție SC S. S.A., formulând
critici pe fondul cauzei.
Înalta Curte urmează
să dispună respingerea recursului, ca inadmisibil, întrucât chemata în garanție
nu a formulat apel împotriva sentinței primei instanțe, prin care de altfel nu
s-a stabilit vreo obligație în sarcina sa, iar situația sa în cauză nu s-a
schimbat prin decizia pronunțată de instanța de apel.
Vor fi avute în
vedere totodată și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibil, recursul declarat de chemata în garanție SC S. S.A. împotriva
deciziei nr. 79/ A din 21 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București,
secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 22 ianuarie 2010.