ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 288/2010

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 180 din 2 februarie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, s-a admis acțiunea formulată de SC I.F.I. SRL în contradictoriu cu pârâții O.S.I.M. și D.M. S-a dispus anularea certificatului de înregistrare a desenului sau modelului industrial nr. 000093 din 31 martie 1994. A fost obligat O.S.I.M. să publice hotărârea după rămânerea definitivă și irevocabilă în B.O.P.I. S-a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul D.M. în contradictoriu cu chemații în garanție SC S. SA și A.A. Pentru a dispune în acest sens, instanța a avut în vedere următoarele motive: Prin certificatul de înregistrare nr. 000093 eliberat la data de 31 martie 1994 O.S.I.M.

a recunoscut dreptul titularului SC S. SA asupra modelului industrial descris în anexă; reprezentând mobilier de gradina format din o masă în două bănci de lemn cu picioare rabatabile. Drepturile asupra certificatului au fost reînnoite la data de 24 martie 2003 în persoana titularului SC S. SA care ulterior, la data de 9 decembrie 2004 a cesionat aceste drepturi în favoarea cesionarului D.M. Potrivit art. 9 din Legea nr. 129/1992 privind protecția modelelor în desenelor industriale, cele 3 condiții esențiale pentru înregistrarea acestora sunt: să constituie un desen sau model industrial, în sensul art. 2 din aceeași lege, să fie noi în să aibă caracter industrial.

Analizând prin comparație modelul industrial prezentat în anexa certificatului de înregistrare în modelele de mobilier comercializate de către societățile de export-import indicate de către reclamantă, tribunalul a reținut că modelul este unul simplu, compus doar din blaturi de lemn și picioare de fier rabatabile. Dată fiind aceasta simplitate a pieselor de mobilier, tribunalul a putut constata comparând planșele fotografice ale produselor comercializate anterior datei înregistrării de către societăți producătoare de profil că acestea sunt identice. Descrierea setului de mobilier înregistrat de O.S.I.M. este cuprinsă și în documentația întocmita la data de 11 februarie 1987 de către C.P.L. Comănești (pentru blatul mesei și al banchetelor) respectiv al setului de feronerie pentru acest set, întocmit la data de 14 aprilie 1988 de către C.T.

Satu Mare. Tribunalul a reținut astfel că la data înregistrării de către O.S.I.M. a certificatului 000039 din 31 martie 1994 nu era îndeplinită condiția noutății modelului industrial, câtă vreme acesta fusese comercializat pe piața româneasca anterior acestei date. Dovada comercializării rezulta și din caietul de sarcini nr. 1322-89 întocmit de I.P.I.P.S. București, sau de adresa nr. 08155/05303 din 10 aprilie 1988 a M. Deoarece condiția noutății este una din cele trei condiții impuse cumulativ de art. 9 din Legea nr. 129/1992, simpla constatare că aceasta nu era îndeplinita la data înregistrării este suficienta pentru a duce la anularea certificatului eliberat de O.S.I.M., fără a mai fi nevoie sa se analizeze în respectarea celorlalte două condiții.

Privitor la cererea de chemare în garanție formulata de către pârâtul D.M., tribunalul a reținut că în conformitate cu prevederile art. 60 C. proc. civ., „partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire”. Or, câtă vreme temeiul prezentei acțiuni este nerespectarea condițiilor legale privind înregistrarea modelelor iar temeiul cererii de chemare în garanție este răspunderea contractuală, nu se poate reține că aceste pretenții sunt interdependente. Prin urmare, pârâtul își va putea valorifica pretențiile formulate pe calea acțiunii în garanție doar pe cale separată, astfel că cererea de față va fi respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 79/ A din 21 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, s-a dispus după cum urmează: S-a respins excepția lipsei de interes în formularea apelului de către A.A. S-au respins, ca nefondate, apelurile formulate de pârâtul D.M. și chematul în garanție A.A. împotriva sentinței primei instanțe. Pentru a dispune în acest sens, instanța a avut în vedere următoarele motive: În ce privește excepția lipsei de interes în formularea apelului de către A.A., Curtea a reținut că, practic, prin apelul formulat, chematul în garanție A.A. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului D.M., iar admiterea unei astfel de excepții ar determina în respingerea cererii de chemare în garanție pentru alte motive decât cele care presupun analiza fondului sau cele avute în vedere de prima instanța, așa încât apelantul-chemat în garanție A.A.

justifica interes în formularea apelului, chiar dacă cererea de chemare în garanție îndreptată împotriva sa a fost respinsa de prima instanța. Mai mult, prin motivele de apel invocate de apelantul A.A., acesta tinde a demonstra că anularea certificatului de înregistrare a modelului industrial în litigiu trebuie sa fie judecata în contradictoriu cu el, iar nu cu pârâtul D.M., susținând că titular de drept al acestui certificat este A.A., iar nu D.M., așa încât apelantul A.A. justifica interes în din acest punct de vedere. Cu privire la apelul formulat de apelantul A.A., Curtea a reținut următoarele: Prin sentința civila nr. 563 din 5 aprilie 2006 pronunțata de Tribunalul Botoșani, secția civilă, a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul A.A.

în contradictoriu cu pârâtul D.M., prin care se solicita sa se constate nulitatea absolută a contractului de cesiune încheiat la 9 decembrie 2004 între SC S. SA Botoșani în pârâtul D.M., reținându-se că la încheierea contractului cedenta a fost reprezentata de chiar reclamantul A.A., care nu poate invoca propria turpitudine si, totodată, că reclamantul a convenit în aceeași zi, 9 decembrie 2004, sa revoce contractul de cesiune încheiat anterior, respectiv Ia 20 octombrie 2004, așa încât titularul certificatului de înregistrare sa fie SC S. SA Botoșani, astfel că respectivul contract de cesiune încheiat între SC S. în D.M. a fost valabil încheiat. Prin decizia civila nr. 221 din 5 octombrie 2006, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefundat, apelul formulat de reclamantul A.A., iar prin decizia civila nr. 4691 din 8 iunie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefundat, recursul formulat de același reclamant.

În consecință, Curtea a constatat că prin sentința civila nr. 563 din 5 aprilie 2006 pronunțata de Tribunalul Botoșani s-a stabilit în mod irevocabil că D. M. este titularul certificatului de înregistrare a modului industrial nr. 000093, Set berărie”, așa încât motivele invocate de apelantul-chemat în garanție în cererea de apel sunt neîntemeiate, apelul urmând a fi respins ca nefondat. În ce privește apelul formulat de apelantul-pârât D.M., Curtea reține următoarele: Nu are nicio importanta diferența între denumirile „mobilier de gradina” și „set berărie”, important fiind dacă exista sau nu deosebiri între cele două tipuri de mobilier, deosebiri care sa justifice considerarea celui de-al doilea mobilier ca fiind un model nou în raport cu primul.

Nu poate fi reținuta susținerea apelantului în sensul că nu ar rezulta din probele administrate că produsele indicate de reclamanta sa fi fost aduse la cunoștința publica. Astfel, înainte de anul 1989, sub denumirea „set gadina berărie” a fost realizat de către I.P.L. Constanta standardul tehnic de întreprindere, standard care a fost înregistrat în la T. Desenul produsului standardizat prin standardul sus-menționat este asemănător pana la identitate cu desenul produsului pentru care s-a eliberat certificatul de înregistrare a modelului industrial în litigiu. Totodată, blaturile de lemn ale mesei în ale băncilor au fost standardizate de C.P.L. Comănești în 1987, iar partea de feronie aferenta a fost standardizata de C.T.

Satu Mare în anul 1988 . Din analiza comparativa a acestor standarde cu modelul industrial pentru care s-a eliberat certificatul de înregistrare în litigiu, rezulta asemănarea pana la identitate a acestora. De asemenea, documentația tehnica a produsului „set berărie” a fost cuprinsa în caietul de sarcini nr. 1322-89 eliberat de C.P.M.B. – I. P.I.P.S. a Municipiului București , iar din facturile 6/1990, factura 72 din 30 octombrie 1989 în factura 20 din 31 martie 1988 rezulta că I.P.I.P.S. București a livrat către I.C.E.C.O.O.P. – I. 321, 314, respectiv 333 seturi berărie. De asemenea, din facturile externe 353/1990, 28164/1989 în 4266/1988 rezulta că I.C.E.C.O.O.P. – I. a exportat 321, 314 si, respectiv 333 seturi berărie care diferite firme din Austria.

Ca atare, nu poate fi reținuta nici susținerea apelantului în sensul că nu s- ar fi dovedit că produsele invocate de reclamanta ar fi fost confecționate în transferate în circuitul comercial. Nu este fondata nici susținerea apelantului în sensul că ar fi fost necesara o expertiza care sa ateste lipsa de noutate a desenului în modelului industrial înregistrat în raport cu produsele anterioare invocate de reclamanta. Astfel, potrivit art. 201 C. proc. civ., expertiza este necesara numai în măsura în care este necesara părerea unor specialiști pentru lămurirea unor împrejurări de fapt. în prezenta cauza, datorita lipsei de complexitate a situație de fapt analizate, nu este necesar a se solicita părerea unor specialiști.

Astfel, ceea ce este necesar a se analiza este asemănarea sau lipsa de asemănare între modelul industrial înregistrat sub nr. 000093 în produsele invocate de reclamanta ca fiind distructive de noutate. Or, este evident chiar în pentru un necunoscător, din simpla analiza comparativa a desenelor prezentate în cauza, că modelul industrial pentru care a fost eliberat certificatul de înregistrare în litigiu este asemănător pana la identitate cu produsele invocate de reclamanta ca fiind confecționate în comercializate încă înainte de anul 1989. De altfel, deși apelantul susține că ar exista diferențe între modelul industrial înregistrat sub nr. 000093/1994 în produsele invocate de reclamanta, nu indica nici un element care sa prezinte caracter de noutate în raport cu produsele invocate de reclamanta, respectiv care sa confere caracter distinctiv modelului înregistrat sub numărul sus-menționat.

Cât privește susținerea că nu au fost prezentate acte cu data certa, Curtea a constatat că Legea nr. 129/1992 nu impune o astfel de condiție în sensul art. 1182 C. civ., ci impune ca înscrisurilor ce pot fi opuse în procedura de examinare pentru stabilirea noutății sa li se poată stabili data emiterii ca fiind una anterioara. Totodată, standardele tehnice de întreprindere reținute în cauza poarta ștampile ale unor întreprinderi care, la momentul elaborării standardelor, aveau statut de instituții publice, iar facturile reținute în cauza nu sunt acte sub semnătură privată, pentru a le fi impusa cerința datei certe în sensul art. 1182 C. civ., ci acte fiscale.

Ca atare, Curtea a constatat că în mod corect prima instanța a reținut că la data cererii de înregistrare a modelului industrial pentru care s-a eliberat certificatul de înregistrare nr. 93/1994 nu era îndeplinita condiția noutății modelului industrial si, ca atare, se impune anularea înregistrării modelului industrial în litigiu. În ce privește respingerea cererilor de chemare în garanție formulate de D.M. împotriva SC S. în A.A., Curtea a constatat că în mod corect acestea au fost respinse, având în vedere ca temeiul invocat de parat pentru cererile de chemare în garanție formulate a fost art. 7 din contractul de cesiune, iar potrivit clauzei cuprinse în articolul menționat obligația de restituire a prețului se naște la rămânerea irevocabila a hotărârii prin care se dispune anularea certificatului ce a făcut obiectul cesiunii.

Ca atare, potrivit clauzelor contractuale, dreptul paratului la despăgubire nu este unul actual, întrucât hotărârea de anulare a certificatului de înregistrare nr. 000093/1994 nu este irevocabila. Paratul-apelant poate sa își valorifice eventualele drepturi de despăgubiri, potrivit contractului, după rămânerea irevocabila a hotărârii de anulare. Împotriva deciziei de apel a formulat cerere de recurs chemata în garanție SC S. S.A., formulând critici pe fondul cauzei. Înalta Curte urmează să dispună respingerea recursului, ca inadmisibil, întrucât chemata în garanție nu a formulat apel împotriva sentinței primei instanțe, prin care de altfel nu s-a stabilit vreo obligație în sarcina sa, iar situația sa în cauză nu s-a schimbat prin decizia pronunțată de instanța de apel.

Vor fi avute în vedere totodată și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de chemata în garanție SC S. S.A. împotriva deciziei nr. 79/ A din 21 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2010.