ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8820/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 11

iunie 2002 reclamanta SC T.I.P. SRL a chemat în judecată pe pârâții A.H.C., SC R.

SRL, M.W.F. și O.S.I.M. și a solicitat anularea Certificatelor de Înregistrare

a Desenului și Modelului Industrial nr. 004016 din 16 iulie 1997 și respectiv

nr. 004064 din 16 iunie 1997 eliberat de O.S.I.M.

În motivarea acțiunii se arată că la

data de 16 iunie 1997 O.S.I.M. a eliberat certificatele nr. 004016 din 16 iunie

1996, titular A.C.H. și nr. 004064 din 16 iunie 1997, titular M.W.F. Ambele

certificate au fost cesionate societății R. SRL. Se susțin că ambele

certificate au fost solicitate și emise cu încălcarea prevederilor art. 9 din

Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor industriale

deoarece: cele două modele industriale protejate prin certificate au fost

publicate anterior datei la care s-a cercetat protejarea lor, de către firma

italiană M. SRL-G. în Cataloagele lor de produse din anul 1993 și 1995; din

anul 1995 firma italiană comercializează aceste produse; în anul 1994 firma F.

SRL din Arad a recepționat prin „fax” de la firma G. o listă de prețuri și

prezentarea secțiunii de profile destinate mobilierului de birou și în care se

regăsesc modelele în cauză; se impune anularea certificatelor deoarece pârâții A.H.C.

și SC R. SRL au făcut plângere penală pentru contrafacerea și punerea în

circulație de produse contrafăcute. Ca temei de drept al acțiunii au fost

invocate prevederile art. 9 și art. 37 din Legea nr. 129/1992.

Tribunalul București, secția a III-a

civilă, prin sentința civilă nr. 51 din 20 ianuarie 2004 a respins ca

neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă.

Instanța a reținut că la data

acordării protecției cele două modele industriale îndeplineau condițiile

prevăzute de art. 8-10 din Legea nr. 129/1992, nici unul dintre înscrisurile

depuse de reclamantă nefiind distructive de noutate deoarece nu s-a dovedit cu

certitudine publicarea modelelor în cataloage de specialitate cu detalii

descriptive din punct de vedere tehnic și la o dată anterioară constituirii

depozitului național reglementar. În acest sens sunt și concluziile raportului

de expertiză efectuat în cauză.

Apelul declarat de reclamantă a fost

respins ca nefondat de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin

decizia nr. 1947 din 24 septembrie 2004.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamanta invocând motivele de casare prevăzute de art. 304

pct. 9 și 10 C. proc. civ.

Se susține, în esență, că instanțele

au aplicat greșit legea deoarece decizia atacată se referă la instrucțiuni ale O.S.I.M.

ce nu mai erau în vigoare la 1 aprilie 1996; greșit au fost aplicate

prevederile art. 1182 C. civ. privind data certă, acestea neacoperând în cauză,

materialele publicate nefiind înscrisuri sub semnătură privată; au fost

aplicate greșit prevederile art. 1, art. 2 și art. 9 din Legea nr. 129/1992;

caracterul de noutate nu trebuie dovedit numai în țară ci și în străinătate,

republicarea Legii nr. 129/1992 elimină această chestiune; modele în litigiu au

fost făcute publice în Italia și comercializate în restul țărilor europene

(motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.); instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra unor probe depuse în această fază procesuală, declarații date

de patronul firmei din Italia, certificatul emis de Registrul Comerțului

referitor la identificarea firmei italiene care demonstrau existența

cataloagelor anterior anului 1995 (motivul prevăzut de art. 304 pct. 10 C.

proc. civ.).

Recursul se privește ca nefondat.

Este necesar a preciza că recursul

este o cale extraordinară de atac și că numai pentru motive de nelegalitate se

poate cere casarea unei hotărâri.

Prin acțiune reclamanta a solicitat

anularea a două certificate de înregistrare a modelelor industriale cu nr. 004016

și nr. 004064 ambele din anul 1996, cu o perioadă de protecție ce începe la 1

aprilie 1996 și respectiv 9 mai 1996, pentru motivele arătate în petitul

acțiunii astfel cum rezultă din prezentarea istoricului cauzei.

Instanțele au soluționat litigiul în

limitele investirii și pe baza legii în vigoare la data la care a fost acordată

protecția modelor industriale menționate, și anume Legea nr. 129 din 29

decembrie 1992.

Conform art. 1 din legea citată,

drepturile asupra desenelor și modelelor industriale sunt recunoscute și

protejate prin eliberarea unui titlu de protecție de către O.S.I.M., iar

potrivit art. 2, titlul de protecție este certificat de înregistrare a

desenului sau modelului industrial, care conferă titularului său un drept

exclusiv de exploatare pe teritoriul României.

Articolul 8 din Legea nr. 129/1992

arată că poate fi înregistrat ca desen sau model industrial aspectul nou al

unui produs având o funcție utilitară, iar art. 9 prevede că, un desen sau

model industrial este nou dacă, anterior datei de constituire al depozitului

reglementar al cererii sau al priorității recunoscute, nu au mai fost făcut

publice, în țară și în străinătate, pentru aceiași categorie de produse.

Reclamanta a arătat că prin acțiune

tocmai împrejurarea că prin certificatele pentru modelele industriale nu a fost

respectată condiția noutății, deoarece respectivele modele au fost făcute

publice în Italia anterior înregistrării solicitării adresate la O.S.I.M.

Conform art. 1169 C. civ., cel ce

face o propunere înaintea justiției trebuie să o dovedească.

Instanțele, prin hotărârile atacate

au aplicat corect prevederile legale în materia cât și cele generale, și pe

baza probelor administrate au stabilit că reclamanta nu a reușit să dovedească

neîndeplinirea condiției de noutate prevăzută de art. 9 din Legea nr. 129/1992.

Susținerile din recurs cu privire la

„instrucțiunile” aplicabile nu sunt de natură a concluziona cu privire la

nelegalitatea hotărârii atâta timp cât instanțele au aplicat corect legea,

deoarece instrucțiunile chiar modificate dar date în baza aceleiași legi nu o

pot modifica sau adăuga la ea o prevede nouă.

Desigur art. 1882 C. civ. nu a avut

în vedere, la data redactării sale, problematica dovezii caracterului de

noutate în materia proprietății intelectuale dar poate constitui un element

obiectiv în a stabili momentul în care un document în sens larg poate fi

considerat ca fiind adus la cunoștința publicului.

Prevederile art. 1, art. 2 și art. 9

din Legea nr. 129/1992 au fost corect aplicate de instanțe raportate la materialul

probator administrat, inclusiv expertiza tehnică efectuată. Art. 9 se referă la

faptul că modelul industrial este nou dacă nu a fost făcut public anterior și

în străinătate, numai că reclamanta nu a putut să dovedească acest lucru,

instanțele aplicând corect legea la situația de fapt stabilită în baza probelor

administrate.

Astfel că motivul de casare prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este fondat deoarece hotărârile pronunțate

nu sunt lipsite de temei legal și nu au fost date cu încălcarea sau aplicarea

greșită a legii.

În ce privește motivul de recurs

privind pronunțarea și aprecierea unor probe (art. 304 pct. 10 invocat de

recurentă) se constată că instanța de apel s-a pronunțat cu privire la

înscrisurile depuse. Oricum motivele invocate de recurentă cu privire la acest

aspect vizează problema de netemeinicie și nu de nelegalitate.

Față de cele ce preced, urmează ca

în temeiul art. 312 alin. 1) C. proc. civ., recursul să fie respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamanta SC T.I.P. SRL

împotriva deciziei nr. 1947 din 24 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția

a III-a civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2005.