ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8820/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8820/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 11
iunie 2002 reclamanta SC T.I.P. SRL a chemat în judecată pe pârâții A.H.C., SC R.
SRL, M.W.F. și O.S.I.M. și a solicitat anularea Certificatelor de Înregistrare
a Desenului și Modelului Industrial nr. 004016 din 16 iulie 1997 și respectiv
nr. 004064 din 16 iunie 1997 eliberat de O.S.I.M.
În motivarea acțiunii se arată că la
data de 16 iunie 1997 O.S.I.M. a eliberat certificatele nr. 004016 din 16 iunie
1996, titular A.C.H. și nr. 004064 din 16 iunie 1997, titular M.W.F. Ambele
certificate au fost cesionate societății R. SRL. Se susțin că ambele
certificate au fost solicitate și emise cu încălcarea prevederilor art. 9 din
Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor industriale
deoarece: cele două modele industriale protejate prin certificate au fost
publicate anterior datei la care s-a cercetat protejarea lor, de către firma
italiană M. SRL-G. în Cataloagele lor de produse din anul 1993 și 1995; din
anul 1995 firma italiană comercializează aceste produse; în anul 1994 firma F.
SRL din Arad a recepționat prin „fax” de la firma G. o listă de prețuri și
prezentarea secțiunii de profile destinate mobilierului de birou și în care se
regăsesc modelele în cauză; se impune anularea certificatelor deoarece pârâții A.H.C.
și SC R. SRL au făcut plângere penală pentru contrafacerea și punerea în
circulație de produse contrafăcute. Ca temei de drept al acțiunii au fost
invocate prevederile art. 9 și art. 37 din Legea nr. 129/1992.
Tribunalul București, secția a III-a
civilă, prin sentința civilă nr. 51 din 20 ianuarie 2004 a respins ca
neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă.
Instanța a reținut că la data
acordării protecției cele două modele industriale îndeplineau condițiile
prevăzute de art. 8-10 din Legea nr. 129/1992, nici unul dintre înscrisurile
depuse de reclamantă nefiind distructive de noutate deoarece nu s-a dovedit cu
certitudine publicarea modelelor în cataloage de specialitate cu detalii
descriptive din punct de vedere tehnic și la o dată anterioară constituirii
depozitului național reglementar. În acest sens sunt și concluziile raportului
de expertiză efectuat în cauză.
Apelul declarat de reclamantă a fost
respins ca nefondat de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin
decizia nr. 1947 din 24 septembrie 2004.
Împotriva acestei hotărâri a
declarat recurs reclamanta invocând motivele de casare prevăzute de art. 304
pct. 9 și 10 C. proc. civ.
Se susține, în esență, că instanțele
au aplicat greșit legea deoarece decizia atacată se referă la instrucțiuni ale O.S.I.M.
ce nu mai erau în vigoare la 1 aprilie 1996; greșit au fost aplicate
prevederile art. 1182 C. civ. privind data certă, acestea neacoperând în cauză,
materialele publicate nefiind înscrisuri sub semnătură privată; au fost
aplicate greșit prevederile art. 1, art. 2 și art. 9 din Legea nr. 129/1992;
caracterul de noutate nu trebuie dovedit numai în țară ci și în străinătate,
republicarea Legii nr. 129/1992 elimină această chestiune; modele în litigiu au
fost făcute publice în Italia și comercializate în restul țărilor europene
(motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.); instanța de apel nu s-a
pronunțat asupra unor probe depuse în această fază procesuală, declarații date
de patronul firmei din Italia, certificatul emis de Registrul Comerțului
referitor la identificarea firmei italiene care demonstrau existența
cataloagelor anterior anului 1995 (motivul prevăzut de art. 304 pct. 10 C.
proc. civ.).
Recursul se privește ca nefondat.
Este necesar a preciza că recursul
este o cale extraordinară de atac și că numai pentru motive de nelegalitate se
poate cere casarea unei hotărâri.
Prin acțiune reclamanta a solicitat
anularea a două certificate de înregistrare a modelelor industriale cu nr. 004016
și nr. 004064 ambele din anul 1996, cu o perioadă de protecție ce începe la 1
aprilie 1996 și respectiv 9 mai 1996, pentru motivele arătate în petitul
acțiunii astfel cum rezultă din prezentarea istoricului cauzei.
Instanțele au soluționat litigiul în
limitele investirii și pe baza legii în vigoare la data la care a fost acordată
protecția modelor industriale menționate, și anume Legea nr. 129 din 29
decembrie 1992.
Conform art. 1 din legea citată,
drepturile asupra desenelor și modelelor industriale sunt recunoscute și
protejate prin eliberarea unui titlu de protecție de către O.S.I.M., iar
potrivit art. 2, titlul de protecție este certificat de înregistrare a
desenului sau modelului industrial, care conferă titularului său un drept
exclusiv de exploatare pe teritoriul României.
Articolul 8 din Legea nr. 129/1992
arată că poate fi înregistrat ca desen sau model industrial aspectul nou al
unui produs având o funcție utilitară, iar art. 9 prevede că, un desen sau
model industrial este nou dacă, anterior datei de constituire al depozitului
reglementar al cererii sau al priorității recunoscute, nu au mai fost făcut
publice, în țară și în străinătate, pentru aceiași categorie de produse.
Reclamanta a arătat că prin acțiune
tocmai împrejurarea că prin certificatele pentru modelele industriale nu a fost
respectată condiția noutății, deoarece respectivele modele au fost făcute
publice în Italia anterior înregistrării solicitării adresate la O.S.I.M.
Conform art. 1169 C. civ., cel ce
face o propunere înaintea justiției trebuie să o dovedească.
Instanțele, prin hotărârile atacate
au aplicat corect prevederile legale în materia cât și cele generale, și pe
baza probelor administrate au stabilit că reclamanta nu a reușit să dovedească
neîndeplinirea condiției de noutate prevăzută de art. 9 din Legea nr. 129/1992.
Susținerile din recurs cu privire la
„instrucțiunile” aplicabile nu sunt de natură a concluziona cu privire la
nelegalitatea hotărârii atâta timp cât instanțele au aplicat corect legea,
deoarece instrucțiunile chiar modificate dar date în baza aceleiași legi nu o
pot modifica sau adăuga la ea o prevede nouă.
Desigur art. 1882 C. civ. nu a avut
în vedere, la data redactării sale, problematica dovezii caracterului de
noutate în materia proprietății intelectuale dar poate constitui un element
obiectiv în a stabili momentul în care un document în sens larg poate fi
considerat ca fiind adus la cunoștința publicului.
Prevederile art. 1, art. 2 și art. 9
din Legea nr. 129/1992 au fost corect aplicate de instanțe raportate la materialul
probator administrat, inclusiv expertiza tehnică efectuată. Art. 9 se referă la
faptul că modelul industrial este nou dacă nu a fost făcut public anterior și
în străinătate, numai că reclamanta nu a putut să dovedească acest lucru,
instanțele aplicând corect legea la situația de fapt stabilită în baza probelor
administrate.
Astfel că motivul de casare prevăzut
de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este fondat deoarece hotărârile pronunțate
nu sunt lipsite de temei legal și nu au fost date cu încălcarea sau aplicarea
greșită a legii.
În ce privește motivul de recurs
privind pronunțarea și aprecierea unor probe (art. 304 pct. 10 invocat de
recurentă) se constată că instanța de apel s-a pronunțat cu privire la
înscrisurile depuse. Oricum motivele invocate de recurentă cu privire la acest
aspect vizează problema de netemeinicie și nu de nelegalitate.
Față de cele ce preced, urmează ca
în temeiul art. 312 alin. 1) C. proc. civ., recursul să fie respins ca
nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta SC T.I.P. SRL
împotriva deciziei nr. 1947 din 24 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția
a III-a civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2005.