ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6825/2004

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6825/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 4 iulie 2002 pe rolul Tribunalului București, secția a V – a civilă,

reclamanta SC B.A.A. SRL a chemat în judecată pârâta O.S.I.M., solicitând ca

prin sentință să se depună anularea parțială a certificatelor de înregistrare a

desenelor și modelelor industriale nr. 009330, 009331, 009332 eliberate la

cererea SC A.R.I. SRL București. Ulterior reclamanta și-a completat acțiunea,

cerând anularea în totalitate a certificatelor menționate, precum și a celor cu

nr. 009334, 009410, 009530, al căror titular este aceeași solicitantă.

În motivarea acțiunii s-a arătat în

esență că desenele – modele ce au făcut obiectul certificatelor menționate nu

reprezintă elemente de noutate și că au fost încălcate la eliberarea lor prevederile

art. 8 și urm. din Legea nr. 129/1992 referitoare la aspectul exterior nou al

desenelor și modelelor industriale protejate.

Reclamanta și-a întemeiat acțiunea

pe dispozițiile art. 37 alin. (2) din Legea nr. 129/1992.

La data de 25 octombrie 2002 SC A.R.I.

SRL București a formulat în cauză cerere de intervenție în interes propriu,

care a fost respinsă în principiu ca inadmisibilă prin încheierea din 3

decembrie 2002.

Ulterior, aceeași persoană juridică

a formulat cerere de intervenție accesorie, în interesul pârâtei O.S.I.M., care

a fost admisă în principiu prin încheierea din 10 ianuarie 2003.

Examinând probatoriile administrate,

Tribunalul București, secția a V – a civilă, prin sentința nr. 153 din 14

martie 2003, a admis acțiunea astfel cum a fost precizată și a anulat

certificatele de înregistrare a desenelor și modelelor industriale nr. 009330,

009331, 009332, 009334, 009410, 009530, eliberate de pârâta O.S.I.M.

titularului - intervenient SC A.R.I. SRL București.

A fost respinsă cererea de intervenție

accesorie în favoarea pârâtei O.S.I.M. ca nefondată.

Instanța de fond a reținut în esență

și a motivat că:

- metodele protejate prin

certificatele anulate nu îndeplinesc condiția fundamentală de noutate în sensul

art. 9 din Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor, în

condițiile în care reclamanta a dovedit că obiectul certificatelor nr. 009330,

009331 și 009332 fusese făcut public în străinătate – Turcia, încă din anul

1994, data editării catalogului „Celikler”, protecția fiind acordată mult

ulterior în România, respectiv în anul 2000;

- modelele protejate prin

certificatele anulate nu au îndeplinit cerințele prevăzute de art. 8 și art. 10

din Legea nr. 129/1992; fiind vorba despre profile care intră în componența

unor obiecte denumite generic „tâmplărie de aluminiu”, acestea de regulă nu

sunt vizibile la exterior, neputând deci face obiect de protecție în baza

prevederilor legale menționate;

- prin instrucțiunile O.S.I.M. din

anul 1997 (cap. I, pct. 8 par. 7), date în aplicarea Legii nr. 129/1992, s-a

stabilit că nu sunt admise reproduceri grafice care înfățișează desene și

modele tehnice prezentând produsul în secțiune sau în plan cu rupturi și cote,

cum s-a procedat în cauză.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apeluri pârâta O.S.I.M. și intervenienta SC A.R.I. SRL.

În apelul declarat de pârâtă s-a

susținut în principal că:

- lipsa elementelor de noutate a modelelor

protejate a fost în mod greșit reținută, neexistând documente publice cu date

certe de identificare anterioare constituirii depozitelor reglementare ale

cererilor; cataloagele firmei „Celikler” nu prezintă dată certă, nu sunt

traduse și au fost depuse la dosar după încheierea dezbaterilor, care au avut

loc la 7 martie 2003;

- împrejurarea că modelele nu sunt

vizibile din exterior nu are relevanță juridică iar pe de altă parte au fost

respectate standardele naționale și internaționale pentru elementele de desen

tehnic industrial;

- incidența unor reglementări

internaționale în privința protecției juridice a modelelor și desenelor a fost

stabilită în mod eronat.

În apelul său intervenienta a

reiterat prima critică referitoare la elementele de noutate ale modelelor

protejate și a arătat în plus că:

- instanța nu s-a pronunțat asupra

tuturor probatoriilor solicitate de pârâtă și intervenientă;

- cererea de intervenție în interes

propriu a fost respinsă în principiu în mod greșit;

- pârâta O.S.I.M. a respectat la

emiterea certificatelor dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 129/1992,

instrucțiunile la care face referire instanța de fond neavând aplicabilitate în

cauză.

Curtea de Apel București, secția a

IV – a civilă, prin decizia nr. 530 din 27 noiembrie 2003 a respins apelurile

ca nefondate.

Constatându-se că sentința este

legală și temeinică s-a reținut sub un prim aspect că potrivit solicitărilor de

înregistrare a modelului industrial, formulate de intervenientă la O.S.I.M. și

pentru care s-au eliberat certificatele în litigiu, obiectul protecției îl

constituie profile din aluminiu ce sunt încorporate în alte produse, denumite

generic „tâmplărie de aluminiu”. Cererile au fost însoțite de anexe care le

descriau și unde se preciza că desenele respective prezintă, prin linii drepte

și curbe, secțiunea profilului din aluminiu folosit pentru asamblarea într-un

alt produs. Or, în conformitate cu Instrucțiunile O.S.I.M. aprobate prin

decizia nr. 122 din 25 aprilie 1997, anterioare depunerii cererilor, era

obligatoriu ca pârâta să solicite intervenientei prezentarea aspectului

exterior în trei dimensiuni, neputând fi admise desenele tehnice reprezentând

produsul în secțiune sau în plan cu rupturi și cote, cu texte explicative și

legende.

Așa fiind, încălcarea prevederilor

art. 8 – 10 din Legea nr. 129/1992, ca și a instrucțiunilor emise în baza ei

conduce la nulitatea certificatelor, astfel cum a stabilit și instanța de fond.

Pe de altă parte, lipsa de noutate a

modelelor în litigiu este cert dovedită nu numai prin catalogul „Celikler” ci

și prin înscrisuri necontestate ce atestă producția respectivelor profile de

aluminiu încă din anul 1994.

Instanța de apel a mai constatat că

nici celelalte critici referitoare la probatoriile administrate și soluția din

cererea de intervenție în interes propriu nu pot fi primite, tribunalul

respectând dispozițiile procedurale incidente și pronunțând o sentință corectă

sub toate aspectele.

Împotriva acestei decizii au

declarat recursuri pârâta O.S.I.M. și intervenienta SC A.R.I.SRL.

Pârâta și-a întemeiat recursul pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că au fost interpretate și

aplicate greșit prevederile Legii nr. 129/1992 privind protecția desenelor și

modelelor industriale.

Astfel, s-a arătat în esență că:

- nu se poate reține caracterul

distrugător de noutate al cataloagelor firmei „Celikler” acestea fiind acte

interne, nepuse la dispoziția publicului;

- nu se poate stabili prin documente

cu dată certă dacă modelele protejate prin certificatele anulate au fost făcute

publice înainte de data constituirii depozitelor reglementare ale cererilor

intervenientei;

- profilele de aluminiu se bucură de

protecție legală, în condițiile ar. 10 din Legea nr. 129/1992, fiind fără

relevanță caracterul lor tehnic determinant.

În recursul său intervenienta SC A.R.I.

SRL a criticat decizia, solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului

și schimbării sentinței și respingerii pe fond a acțiunii ca nefondată.

Recurenta și-a fundamentat criticile

pe dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ., structurându-le pe

cinci direcții esențiale:

- încălcarea legii;

- lipsă de temei legal;

- aplicarea greșită a legii;

- respingerea eronată a cererii de

intervenție în interes propriu;

- nepronunțarea asupra mijloacelor

de apărare și a probelor administrate.

Sub primul aspect, s-a susținut că

depunerea fotocopiei (necertificate) a unui catalog s-a făcut după închiderea

dezbaterilor la instanța de fond, ceea ce este de natură să o prejudicieze pe

intervenientă, mai ales că așa-zisul document nu are dată certă.

Au fost încălcate prevederile art.

139 alin. (1) teza finală și art. 174 C. proc. civ.

O a doua critică are în vedere

concluzia instanței de apel în sensul că profilele de aluminiu protejate intră

în componența „tâmplăriei de aluminiu”, nefiind vizibile la exterior și ieșind

de sub incidența Legii nr. 129/1992.

S-a susținut că soluția instanței de

apel este greșită, art. 8 din actul normativ menționat nefăcând nici o referire

la vizibilitatea exterioară.

Sub un al treilea aspect recurenta a

învederat că există un mare număr de certificate similare cu cele anulate,

eliberate pentru numeroși titulari, respectându-se dispozițiile art. 8 – 10 din

Legea nr. 129/1992, ceea ce atestă o dată în plus caracterul eronat al

hotărârilor pronunțate; s-a mai arătat că este greșită concluzia instanțelor,

în lipsa unei expertize de specialitate, că reprezentarea modelelor industriale

ale recurentei este specifică desenelor tehnice în secțiune sau desenelor în

plan cu rupturi și cote, cu texte exemplificative sau legende.

S-a mai susținut că respingerea în

principiu a cererii de intervenție în interes propriu este greșită pentru că nu

i-a permis recurentei să-și apere drepturile în condiții de

contradictorialitate.

În fine, instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra mai multor dovezi ce atestă, între altele, lipsa de relevanță

a catalogului „Celikler” și nu a manifestat rol activ dispunând, chiar și din

oficiu, asupra probatoriilor necesare.

Examinând întregul material probator

administrat în contextul criticilor formulate, Înalta Curte reține că

recursurile nu sunt fondate. Ambele instanțe au rezolvat în mod corect și cu

respectarea prevederilor procedurale principalele probleme de drept ale cauzei,

în sensul celor ce se vor arăta în continuare.

Cu privire la recursul pârâtei

O.S.I.M.

Susținerea acesteia în sensul că, în

realitate, catalogul firmei „Celikler” nu ar fi distructiv de noutate nu poate

fi primită. Nu numai că ideea unui catalog publicitar „de uz intern” este

absolut paradoxală, dar ea este contrazisă prin mai multe probatorii conexe

(adeverințe, facturi) ce atestă comercializarea produselor respective începând

cu anii 1994 în Turcia și 1996 în România, inclusiv de către reclamantă (fostă

SC H. SRL). Pe de altă parte, reeditarea catalogului, accesul (dovedit) al

publicului pe internet, înscrisurile cu dată certă existente în dosar, toate

anterioare eliberării certificatelor în litigiu în favoarea intervenientei,

contrazic afirmația referitoare la lipsa unor dovezi certe privind

anterioritatea destructivă de noutate.

Oricum, în contextul celui de-al

treilea motiv de recurs, potrivit art. 10 din Legea nr. 129/1992 „desenul sau

modelul industrial al cărui aspect este determinat de o funcție tehnică nu

poate fi înregistrat chiar dacă are noutate”. Or, certificatele supuse anulării

consacră protecția unor modele prezentate în secțiuni și destinate îndeplinirii

unei funcții tehnice, ceea ce contravine prevederilor art. 8 pct. 7 din

Instrucțiuni, care interzic ca reproduceri grafice „desenele tehnice prezentând

produsul în secțiune sau în plan, cu rupturi și cote”.

Așa fiind, se constată că toate

criticile formulate de pârâta O.S.I.M. sunt nefondate.

În ceea ce privește recursul

declarat de intervenienta accesorie SC A.R.I. SRL.

Înalta Curte nu constată existența

vreunor încălcări a prevederilor legale procedurale în legătură cu prezentarea

catalogului firmei „Celikler”.

În apel reclamanta a înfățișat

originalul catalogului, care a fost vizat spre neschimbare de către instanță,

dându-se posibilitatea părților să-l confrunte cu copia aflată la dosar

(încheierea de ședință de la 18 septembrie 2003). Pe de altă parte, chiar dacă

o copie a catalogului s-ar fi depus la instanța de fond după închiderea

dezbaterilor (ceea ce nu s-a dovedit) recurenta a avut posibilitatea ca pe

parcursul întregii judecăți în apel (cale devolutivă de atac) să-și formuleze

susțineri și apărări cu privire la această probă, nefiind prejudiciată în

exercitarea drepturilor procesuale.

Referitor la cea de-a doua critică,

este de reținut că potrivit art. 10 din Legea nr. 129/1992 (la data depozitului

reglementar) „desenul sau modelul industrial al cărui aspect este determinat de

o funcție tehnică nu poate fi înregistrat chiar dacă are noutate”. De asemenea,

potrivit acordului TRIPS, incident în cauză, ratificat de România prin Legea

nr. 133/1994, o astfel de protecție „nu se va extinde asupra desenelor și

modelelor dictate în mod esențial de considerente tehnice sau funcționale”. Or,

ambele hotărâri pronunțate în cauză răspund acestor rigori legale, stabilind în

mod corect că O.S.I.M. a acordat protecție unor desene care, în mod cert:

- nu vizau aspectul exterior al

produselor ci prezentarea lor în secțiune;

- au un aspect destinat în

exclusivitate unei funcții tehnice;

- în urma îndeplinirii funcției

tehnice (asamblarea) își pierd vizibilitatea distinctă din exterior.

A treia critică, referitoare la

existența unui mare număr de certificate similare, este de asemenea

neîntemeiată. Obiectul judecății l-au constituit certificatele a căror anulare

s-a solicitat iar instanțele au stabilit în mod corect că au fost încălcate prevederile

art. 10 din Legea nr. 129/1992, orice alte considerente fiind străine cauzei.

Sub un alt aspect, respingerea

cererii de intervenție în interes propriu s-a făcut în contextul în care

aceeași instanță de fond i-a admis recurentei intervenția accesorie și i-a dat

posibilitatea ca, împreună cu pârâta O.S.I.M., emitentul certificatelor și

singurul responsabil pentru acordarea nelegală a protecției, să-și facă toate

apărările și să administreze probatorii.

În fine ambele instanțe au

administrat probatoriile necesare soluționării cauzei, pe care le-au analizat

coroborându-le în mod judicios. Recurenta nu a solicitat efectuarea unei

expertize tehnice de specialitate iar instanțele au apreciat corect că pentru

rezolvarea unor aspecte care sunt în principal juridice și mult mai puțin

tehnice, probatoriile cu înscrisuri, depuse în mare număr la dosar, sunt

relevante și suficiente.

În consecință, cum ambele hotărâri

sunt legale și temeinice, recursurile vor fi respinse ca nefondate conform

prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II – a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondate recursurile

declarate de pârâta O.S.I.M. și intervenienta SC A.R.I. SRL București împotriva

deciziei nr. 530 din 27 noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a III

– a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 decembrie 2004.