ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1999/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1999/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Deliberând în condițiile art. 256 C.

proc. civ., asupra prezentului recurs civil constată următoarele:

I. Instanța de

fond.

Tribunalul București, secția a IV-a

civilă, prin sentința civilă nr. 962 din 27 mai 2008 a admis acțiunea formulată

la 7 decembrie 2007 de reclamanta SC E.C. SRL în contradictoriu cu pârâții SC

G.S.K. și Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci (O.S.I.M.) și a dispus

anularea certificatului de înregistrare a DMI nr. 015067 nr. depozit F 2004

1172 din 13 noiembrie 2004.

In motivarea acestei soluții Tribunalul

a reținut în esență următoarele:

Reclamanta și-a motivat interesul în

promovarea acțiunii în anulare a certificatului de înregistrare a desenului și

modelului industrial pe împrejurarea că după obținerea acestui certificat în

2004, pârâta a formulat o plângere penală împotriva reclamantei în 2007 pe motiv

că mărfurile importate de reclamantă (de produse și accesorii pentru

instalații) încalcă drepturile derivând din titlul său de protecție.

Reclamanta a mai susținut că

înregistrarea modelului în beneficiul pârâtei a fost făcută cu încălcarea

condiției de fond a noutății la data constituirii depozitului național (19

noiembrie 2004), așa cum este prevăzut de art. 9 din Legea nr. 129/1992 privind

protecția desenelor și modelelor industriale, el nereprezentând o noutate în

raport de documentele publicate înaintea acestei date direct către specialiștii

din domeniu (prin intermediul publicațiilor de specialitate pe care aceștia le

consultă periodic) și, pe de altă parte, pentru că este lipsit de caracter

individual.

Apărarea pârâtei s-a axat pe

dispozițiile art. 24 și art. 10 alin. (3) din Legea nr. 129/1992, modificată

prin Legea nr. 585/2002 și pe împrejurarea că nu se poate stabili o dată certă

la care modelele industriale au fost făcute publice pentru a se stabili că

modelului i-a lipsit caracterul de noutate și individualitate, astfel încât

cererea de chemare în judecată este făcută pentru a se apăra pentru încălcarea

atât a modelului industrial pentru care pârâta a obținut protecție cât și a

mărcii internaționale Gebo nr. 498937 valabilă și pe teritoriul României.

O.S.I.M. a precizat - în legătură cu

pretențiile reclamantei și față de protecția acordată pârâtei, prin

înregistrarea certificatului a cărei anulare se solicită - că la momentul

acordării protecției nu i s-au prezentat elemente care să ateste lipsa de

noutate (în speță cataloagele depuse în dosarul cauzei) iar Legea nr. 129/1992

prevede în art. 24 posibilitatea exercitării unor căi de atac sub forma

opozițiilor - în termen de 3 luni de la publicarea desenului sau modelului

industrial în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială, cale de atac de

care reclamanta nu a utilizat.

Instanța de fond a constatat, în raport

de datele de fapt prezentate, că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii

nr. 129/1992 în forma republicată la 26 noiembrie 2003 în raport de care

trebuie analizate constituirea depozitului național reglementar F 2004 1172 din

12 noiembrie 2004, precum și emiterea certificatului de înregistrare nr. 015067

din 10 august 2006.

Potrivit art. 9 din legea menționată

obiectul cererii poate fi înregistrat în măsura în care constituie un desen sau

un model industrial în sensul art. 2 din lege este nou și are un caracter

individual și acesta poate fi anulat la cererea unei persoane interesate dacă

se constată că la data înregistrării cererii, nu erau îndeplinite condițiile

pentru acordarea protecției (art. 45 din lege).

S-a apreciat că certificatul de

înregistrare nr. 015067 obținut pe baza depozitului național reglementar din 19

noiembrie 2004 a fost emis cu nerespectarea condițiilor impuse de lege în

reglementarea în vigoare la acel moment, condiții menținute și în forma legii

republicată în 20 decembrie 2007.

In înțelesul art. 9 - în reglementarea

în vigoare înainte de modificarea legii petrecută în 2007 - un desen sau model

industrial e considerat nou „dacă nici un desen sau model identic nu a fost

făcut public înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare sau dacă a

fost revendicată prioritatea înaintea datei de prioritate." Se consideră

că modele sau desenele industriale sunt identice „dacă trăsăturile lor

caracteristice diferă numai în ceea ce privește detaliile

nesemnificative", iar caracterul individual este dat de „impresia globală

pe care o produce asupra utilizatorului avizat este diferită de cea produsă

asupra unui asemenea utilizator de orice desen sau model industrial făcut

public înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare sau, dacă a fost

revendicată prioritatea, înainte de data de prioritate".

S-a constatat că în raport de

documentele făcute publice înainte de data depozitului și a lipsei de diferențe

între acestea și modelele înregistrate de pârâtă, nu este îndeplinită condiția

caracterului de noutate cerută de lege.

Cu privire la elementele distructive de

noutate s-a reținut că pârâta nu contestă că modele înregistrate sunt aceleași

cu cele aduse la cunoștința publicului anterior prin publicarea lor în reviste

de specialitate, aceasta nerevendicând de altfel o dată de prioritate și ca

urmare, data de referință, avută în vedere la efectuarea acestei analize a fost

data cererii de înregistrare, 19 noiembrie 2004.

S-a constatat astfel că anterior

acestei date, modele protejate prin certificatul nr. 015067 au fost publicate

în reviste de specialitate conform extraselor aflate la dosar: Catalog Melinda

2002 pag. 13 - 14; „Produse Globo", Catalog Infoconstruct nr. 10 (mai - octombrie

2002), nr. 11 (octombrie 2002 - mai 2003) pag. 418, nr. 12 (mai - octombrie

2003) pag. 481.

Instanța a reținut - contrar apărării

făcute de pârâtă - că anularea protecției cu privire la modelele industriale se

poate realiza doar cu îndeplinirea condițiilor legale privind noutatea și

caracterul individual la momentul depozitului, iar modificările ulterioare ale

legii nu au influențat această analiză.

S-a mai apreciat că punerea pe piață a

cataloagelor încă din anul 2002, indiferent de data publicării pe site a

datelor despre modele în discuție, este suficientă pentru dovedirea lipsei

caracterului de noutate.

Nu s-a primit apărarea pârâtei care a

invocat disp. art. 10 alin. (3) din Legea nr. 192/1992 deoarece documentele în

discuție au fost publicate începând cu anul 2002 și nu se încadrează în

categoria informațiilor oferite de autor, în cursul perioadei de 12 luni care

preced data de depunere la înregistrare a cererii și pentru care divulgarea nu ar

fi luată în considerație, cu atât mai mult cu cât publicarea nu a fost făcută

nici de autor nici de succesorii săi în drepturi nici de un terț căruia

informațiile să-i fi fost relevate de autor.

Curtea de Apel București, secția a IX-a,

prin decizia civilă nr. 59 A din 12 noiembrie 2009 a respins ca nefondat apelul

declarat de pârâtă.

In considerentele deciziei Curtea de

Apel a reținut că soluția instanței de fond este legală și temeinică.

S-a constatat că în mod corect prin

încheierea ședinței publice din 8 aprilie 2008 a Tribunalului București s-a

respins excepția lipsei de interes a reclamantei, justificarea interesului

procesual, confirmând calitatea procesuală activă a celui care inițiază

demersul judiciar.

S-a apreciat dovedit interesul

reclamantei în declanșarea acțiunii deoarece părțile sunt concurente pe piața

de fiting-uri, racorduri pentru țevi metalice și accesorii pentru instalații

iar pârâta - ca titulară a certificatului de înregistrare a patru modele

industriale pe care și reclamanta le produce - a formulat o plângere penală la

20 decembrie 2006, prin care a reclamat ca fapte penale : importul, stocarea,

distribuirea și comercializarea de către reclamantă a produselor de natura

celor protejate prin certificatul său de înregistrare.

Pe fondul cauzei s-a constatat că

soluția se bazează pe interpretarea corectă a probelor și pe o riguroasă

aplicare a normelor de drept incidente, conflictul în timp al legilor fiind de

asemenea judicios rezolvat în favoarea normelor în vigoare la data depozitului

național reglementar (19 noiembrie 2004), adică Legea nr. 129/1992 în forma

modificată prin Legea nr. 585/2002, cât privește dreptul substanțial

(condițiile de înregistrare a modelelor industriale).

Cât privește normele de procedură

(temeiul juridic al acțiunii în anularea certificatului de înregistrare) s-a

acordat în mod corect prioritate legii noi, în forma acesteia după modificarea

prin Legea nr. 280/2007, adoptată la 26 octombrie 2007 așadar înainte de

introducerea acțiunii, la 7 decembrie 2007 (legea fiind republicată după

această modificare în M.Of. nr. 876 din 20 decembrie 2007).

Nu s-a primit critica referitoare la

neaplicarea legii noi la raportul juridic dedus judecății având în vedere

regula impusă de principiul

tempus regit actum

, cauzele de nulitate ale

unui act juridic neputând fi prevăzute sau modificate prin norme ulterioare

încheierii actului.

S-a remarcat și observația instanței de

fond în sensul că nici după modificarea Legii nr. 129/1992 nu s-ar putea da o

altă soluție în cauză în privința valabilității certificatului de înregistrare

a modelelor industriale, condițiile noutății și caracterului individual fiind

menținute, iar divulgarea nefiind luată în considerare decât în situațiile

expres prevăzute de art. 7 alin. (2).

Nu a fost primită critica referitoare

la greșita interpretare pe care ar fi făcut-o instanța în privința

dispozițiilor art. 7 alin. (2) lit. a) și b) în actuala reglementare [fostul

art. 10 alin. (3) din forma intermediară a legii] în sensul că situațiile de la

lit. a) și respectiv lit. b) sunt cumulativ prevăzute și nu alternative cum

trebuie în realitate interpretate.

Sub acest aspect s-a constatat că

interpretarea distinctă a ipotezei prevăzute de lit. b) propusă de apelantă nu

este conformă nici cu spiritul legii în evoluția ei (dacă se dorea o atare

interpretare, s-ar fi prevăzut expres că această condiție (a noutății), se

verifică la momentul împlinirii a 12 luni anterior datei de depozit), nici cu

regulile generale de interpretare (interpretarea gramaticală nu poate fi

folosită izolat și nici nu poate fi contrazisă de interpretarea sistematică)

din economia actului normativ, rezultând importanța condiției noutății și

caracterul riguros al aprecierii acesteia (arătarea prin texte exprese, de

strictă interpretare a situațiilor de excepție).

Nici interpretarea tautologică nu duce

la o altă concluzie, de vreme ce încă de la editarea legii s-a prevăzut

posibilitatea revendicării unei priorități, posibilitate expres prevăzută și în

actuala formă a legii.

Instanța de apel a constatat că nici

cât privește existența condițiilor pentru invocarea acestor excepții nu s-a

dovedit de către apelantă (eventuale relații cu M.I. care a editat catalogul

din 2002).

Actul depus în apel reprezentând o

traducere autentificată de notar a unui contract încheiat între apelantă și SC

I.I. SRL nu a putut fi reținut ca o dovadă a celor mai sus analizate întrucât

înscrisul între cele două societăți este de natura înscrisului sub semnătură

privată, data certă dobândindu-se în condițiile art. 1182 C. civ.,) acest

înscris nepurtând o dată certă anterioară datei de 20 noiembrie 2008 când

părțile s-au prezentat la Notariat).

Ca urmare, având în vedere și lipsa de

reacție a apelantei la pretinsele divulgări anterioare, pentru a și le apropia,

s-a constatat corectă soluția pe fondul cauzei, în sensul că publicarea

anterioară a modelelor are caracter distructiv de noutate pentru modele

înregistrat de pârâtă.

3.

Recursul

împotriva deciziei Curții de apel a declarat recurs

pârâta. In drept au fost invocate motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct.

8 și 9 C. proc. civ.

In fapt s-au formulat următoarele

critici.

Instanțele au interpretat greșit

normele legale ce guvernează materia, adică Legea nr. 129/1992 modificată și

completată de Legea nr. 208/2007, interpretând greșit modificările aduse prin

art. 2 lit. e) din Legea nr. 280/2007 și ca urmare s-a interpretat greșit actul

juridic dedus judecății schimbând înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al

acestuia.

Nu s-a luat în considerare că SC G. se

bucură de o protecție garantată de O.M.P.I. cu privire la respectarea de către

România a normelor internaționale și anume Angajamentul de la Haga din 6

noiembrie 1925, Convenția de la Paris din 1883 și reglementările Uniunii

Speciale pentru Depozitul Internațional al Desenelor și Modelelor.

In susținerea acestor critici recurenta

a mai arătat că marca GEBO se bucură de protecție ca marcă internațională la

O.M.P.I. sub nr. 498935 model industrial ce a fost extins și pe teritoriul

României din 2003, anterior datei depozitului național reglementar conferit de

certificatul de înregistrare 01567 din 19 noiembrie 2004.

Referitor la pretinsele publicații de

specialitate invocate de intimata reclamantă, recurenta a arătat că instanțele

nu au acordat o eficiență corectă susținerilor pârâtei, respectiv că aceste

publicații sunt ulterioare termenului de 12 luni iar pentru cele anterioare nu

s-a probat o dată de publicare a acestora.

4.

Analiza

instanței de recurs

Analizând hotărârea atacată prin prisma

criticilor formulate se constată că aceasta este legală și temeinică, în

considerente instanța explicând amănunțit motivele pentru care s-a constatat că

soluția instanței de fond este corectă și legală și ca urmare a fost menținută.

O primă constatare a criticilor formulate

prin cererea de recurs este aceea că lipsesc argumentele pentru care se

consideră soluția nelegală cu interpretarea și aplicarea greșită a legii.

Împrejurarea că instanța a dat o altă

interpretare decât cea sugerată de pârâtă cât privește legea aplicabilă în

cercetarea valabilităților certificatului de înregistrare a desenului și

modelului industrial ce formează obiectul acțiunii, nu poate fi primită drept

critică deoarece recurenta nu indică elemente concrete care să combată analiza

amănunțită făcută de instanța de apel și raționamentul acesteia bazat pe

principii de drept și pe regulile legale de interpretare.

Recurenta face trimitere de asemenea cu

titlu general la obligațiile României asumate pe plan internațional prin

ratificarea sau aderarea la mai multe instrumente internaționale fără să indice

în mod concret care sunt dispozițiile legale încălcate sau greșit aplicate.

Singura referire precisă la o

reglementare greșit interpretată, este cea referitoare la modificările aduse la

art. 9 al Legii nr. 129/1992 prin art. 2 lit. c) din Legea nr. 280/2007 , fără

însă ca recurenta să releve sensul criticii formulate sau să indice temeiul în

care în cauză s-ar impune o altă soluție decât cea dată de instanță.

Așa cum au arătat instanțele de fond și

respectiv, de apel, nici modificările aduse Legii nr. 129/1992 în anul 2007, nu

schimbă înțelesul inițial urmărit de legiuitor și conservat în mod evident până

la ultima formă de redactare a legii și anume: „obiectul cererii poate fi

înregistrat în măsura în care constituie un desen sau model, în sensul art. 2,

este nou și are un caracter individual" [art. 6 alin. (1) din redactarea

în vigoare a legii].

Textul invocat precizează fără dubiu

ceea ce și instanțele au reținut și anume cele trei condiții necesare pentru înregistrarea

solicitată în temeiul Legii nr. 129/1992, condiții cumulative și anume: obiectul

înregistrării să constituie un desen sau un model în sensul art. 2 [adică în

definiția dată de art. 2 lit. e), desen sau model protejat în condițiile

Regulamentului nr. 6/2002/CO, JO L nr. 3/2002]; obiectul să fie nou și,

respectiv, obiectul să aibă un caracter individual. Aceste condiții sunt, în

mod evident cumulative, de vreme ce ele se regăsesc formulate prin enumerarea

unor atribute care se referă toate la un același obiect.

De altfel și recurenta lasă să se

înțeleagă că peste elementul de noutate (ca cerință esențială) nu se poate

trece de vreme ce analizează modul în care au interpretat instanțele

publicațiile anterior datei depozitului valabil reglementar.

Și cu privire la acest aspect

instanțele au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor incidente și au arătat

de ce nu au primit apărările pârâtei, arătând în concret de ce s-a considerat

că aceste publicații sunt distructive de noutate.

Susținerile recurentei legate de

împrejurarea că aceasta se bucură de protecția internațională a mărcii

înregistrată la O.M.P.I. sub nr. 498935 nu sunt de natură să conducă, în sensul

motivelor de recurs invocate, la modificarea deciziei atacate, în raport de

obiectul cauzei și de analiza făcut de instanța de apel.

Constatând așadar că în cauză nu sunt întrunite

condițiile

prevăzute de art. 304

pct. 8 și 9 C. proc. civ., și văzând dispozițiile art. 312 alin. (2) C. proc.

civ., s-a respins ca nefondat recursul pârâtei cu consecința păstrării deciziei

Curții de Apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta SC G.S.K. împotriva deciziei nr. 59/A din 12 martie 2009 a

Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind

proprietatea intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

23 martie 2010.