ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1999/2010

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra prezentului recurs civil constată următoarele: I. Instanța de fond. Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința civilă nr. 962 din 27 mai 2008 a admis acțiunea formulată la 7 decembrie 2007 de reclamanta SC E.C. SRL în contradictoriu cu pârâții SC G.S.K. și Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci (O.S.I.M.) și a dispus anularea certificatului de înregistrare a DMI nr. 015067 nr. depozit F 2004 1172 din 13 noiembrie 2004. In motivarea acestei soluții Tribunalul a reținut în esență următoarele: Reclamanta și-a motivat interesul în promovarea acțiunii în anulare a certificatului de înregistrare a desenului și modelului industrial pe împrejurarea că după obținerea acestui certificat în 2004, pârâta a formulat o plângere penală împotriva reclamantei în 2007 pe motiv că mărfurile importate de reclamantă (de produse și accesorii pentru instalații) încalcă drepturile derivând din titlul său de protecție.

Reclamanta a mai susținut că înregistrarea modelului în beneficiul pârâtei a fost făcută cu încălcarea condiției de fond a noutății la data constituirii depozitului național (19 noiembrie 2004), așa cum este prevăzut de art. 9 din Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor industriale, el nereprezentând o noutate în raport de documentele publicate înaintea acestei date direct către specialiștii din domeniu (prin intermediul publicațiilor de specialitate pe care aceștia le consultă periodic) și, pe de altă parte, pentru că este lipsit de caracter individual.

Apărarea pârâtei s-a axat pe dispozițiile art. 24 și art. 10 alin. (3) din Legea nr. 129/1992, modificată prin Legea nr. 585/2002 și pe împrejurarea că nu se poate stabili o dată certă la care modelele industriale au fost făcute publice pentru a se stabili că modelului i-a lipsit caracterul de noutate și individualitate, astfel încât cererea de chemare în judecată este făcută pentru a se apăra pentru încălcarea atât a modelului industrial pentru care pârâta a obținut protecție cât și a mărcii internaționale Gebo nr. 498937 valabilă și pe teritoriul României. O.S.I.M.

a precizat - în legătură cu pretențiile reclamantei și față de protecția acordată pârâtei, prin înregistrarea certificatului a cărei anulare se solicită - că la momentul acordării protecției nu i s-au prezentat elemente care să ateste lipsa de noutate (în speță cataloagele depuse în dosarul cauzei) iar Legea nr. 129/1992 prevede în art. 24 posibilitatea exercitării unor căi de atac sub forma opozițiilor - în termen de 3 luni de la publicarea desenului sau modelului industrial în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială, cale de atac de care reclamanta nu a utilizat.

Instanța de fond a constatat, în raport de datele de fapt prezentate, că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 129/1992 în forma republicată la 26 noiembrie 2003 în raport de care trebuie analizate constituirea depozitului național reglementar F 2004 1172 din 12 noiembrie 2004, precum și emiterea certificatului de înregistrare nr. 015067 din 10 august 2006. Potrivit art. 9 din legea menționată obiectul cererii poate fi înregistrat în măsura în care constituie un desen sau un model industrial în sensul art. 2 din lege este nou și are un caracter individual și acesta poate fi anulat la cererea unei persoane interesate dacă se constată că la data înregistrării cererii, nu erau îndeplinite condițiile pentru acordarea protecției (art. 45 din lege).

S-a apreciat că certificatul de înregistrare nr. 015067 obținut pe baza depozitului național reglementar din 19 noiembrie 2004 a fost emis cu nerespectarea condițiilor impuse de lege în reglementarea în vigoare la acel moment, condiții menținute și în forma legii republicată în 20 decembrie 2007. In înțelesul art. 9 - în reglementarea în vigoare înainte de modificarea legii petrecută în 2007 - un desen sau model industrial e considerat nou „dacă nici un desen sau model identic nu a fost făcut public înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare sau dacă a fost revendicată prioritatea înaintea datei de prioritate." Se consideră că modele sau desenele industriale sunt identice „dacă trăsăturile lor caracteristice diferă numai în ceea ce privește detaliile nesemnificative", iar caracterul individual este dat de „impresia globală pe care o produce asupra utilizatorului avizat este diferită de cea produsă asupra unui asemenea utilizator de orice desen sau model industrial făcut public înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare sau, dacă a fost revendicată prioritatea, înainte de data de prioritate". S-a constatat că în raport de documentele făcute publice înainte de data depozitului și a lipsei de diferențe între acestea și modelele înregistrate de pârâtă, nu este îndeplinită condiția caracterului de noutate cerută de lege.

Cu privire la elementele distructive de noutate s-a reținut că pârâta nu contestă că modele înregistrate sunt aceleași cu cele aduse la cunoștința publicului anterior prin publicarea lor în reviste de specialitate, aceasta nerevendicând de altfel o dată de prioritate și ca urmare, data de referință, avută în vedere la efectuarea acestei analize a fost data cererii de înregistrare, 19 noiembrie 2004. S-a constatat astfel că anterior acestei date, modele protejate prin certificatul nr. 015067 au fost publicate în reviste de specialitate conform extraselor aflate la dosar: Catalog Melinda 2002 pag. 13 - 14; „Produse Globo", Catalog Infoconstruct nr. 10 (mai - octombrie 2002), nr. 11 (octombrie 2002 - mai 2003) pag.

418, nr. 12 (mai - octombrie 2003) pag. 481. Instanța a reținut - contrar apărării făcute de pârâtă - că anularea protecției cu privire la modelele industriale se poate realiza doar cu îndeplinirea condițiilor legale privind noutatea și caracterul individual la momentul depozitului, iar modificările ulterioare ale legii nu au influențat această analiză. S-a mai apreciat că punerea pe piață a cataloagelor încă din anul 2002, indiferent de data publicării pe site a datelor despre modele în discuție, este suficientă pentru dovedirea lipsei caracterului de noutate. Nu s-a primit apărarea pârâtei care a invocat disp.

art. 10 alin. (3) din Legea nr. 192/1992 deoarece documentele în discuție au fost publicate începând cu anul 2002 și nu se încadrează în categoria informațiilor oferite de autor, în cursul perioadei de 12 luni care preced data de depunere la înregistrare a cererii și pentru care divulgarea nu ar fi luată în considerație, cu atât mai mult cu cât publicarea nu a fost făcută nici de autor nici de succesorii săi în drepturi nici de un terț căruia informațiile să-i fi fost relevate de autor. 2. Instanța de apel Curtea de Apel București, secția a IX-a, prin decizia civilă nr. 59 A din 12 noiembrie 2009 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă. In considerentele deciziei Curtea de Apel a reținut că soluția instanței de fond este legală și temeinică.

S-a constatat că în mod corect prin încheierea ședinței publice din 8 aprilie 2008 a Tribunalului București s-a respins excepția lipsei de interes a reclamantei, justificarea interesului procesual, confirmând calitatea procesuală activă a celui care inițiază demersul judiciar. S-a apreciat dovedit interesul reclamantei în declanșarea acțiunii deoarece părțile sunt concurente pe piața de fiting-uri, racorduri pentru țevi metalice și accesorii pentru instalații iar pârâta - ca titulară a certificatului de înregistrare a patru modele industriale pe care și reclamanta le produce - a formulat o plângere penală la 20 decembrie 2006, prin care a reclamat ca fapte penale : importul, stocarea, distribuirea și comercializarea de către reclamantă a produselor de natura celor protejate prin certificatul său de înregistrare.

Pe fondul cauzei s-a constatat că soluția se bazează pe interpretarea corectă a probelor și pe o riguroasă aplicare a normelor de drept incidente, conflictul în timp al legilor fiind de asemenea judicios rezolvat în favoarea normelor în vigoare la data depozitului național reglementar (19 noiembrie 2004), adică Legea nr. 129/1992 în forma modificată prin Legea nr. 585/2002, cât privește dreptul substanțial (condițiile de înregistrare a modelelor industriale). Cât privește normele de procedură (temeiul juridic al acțiunii în anularea certificatului de înregistrare) s-a acordat în mod corect prioritate legii noi, în forma acesteia după modificarea prin Legea nr. 280/2007, adoptată la 26 octombrie 2007 așadar înainte de introducerea acțiunii, la 7 decembrie 2007 (legea fiind republicată după această modificare în M.Of.

nr. 876 din 20 decembrie 2007). Nu s-a primit critica referitoare la neaplicarea legii noi la raportul juridic dedus judecății având în vedere regula impusă de principiul tempus regit actum , cauzele de nulitate ale unui act juridic neputând fi prevăzute sau modificate prin norme ulterioare încheierii actului.

S-a remarcat și observația instanței de fond în sensul că nici după modificarea Legii nr. 129/1992 nu s-ar putea da o altă soluție în cauză în privința valabilității certificatului de înregistrare a modelelor industriale, condițiile noutății și caracterului individual fiind menținute, iar divulgarea nefiind luată în considerare decât în situațiile expres prevăzute de art. 7 alin. (2). Nu a fost primită critica referitoare la greșita interpretare pe care ar fi făcut-o instanța în privința dispozițiilor art. 7 alin. (2) lit. a) și b) în actuala reglementare [fostul art. 10 alin. (3) din forma intermediară a legii] în sensul că situațiile de la lit. a) și respectiv lit. b) sunt cumulativ prevăzute și nu alternative cum trebuie în realitate interpretate.

Sub acest aspect s-a constatat că interpretarea distinctă a ipotezei prevăzute de lit. b) propusă de apelantă nu este conformă nici cu spiritul legii în evoluția ei (dacă se dorea o atare interpretare, s-ar fi prevăzut expres că această condiție (a noutății), se verifică la momentul împlinirii a 12 luni anterior datei de depozit), nici cu regulile generale de interpretare (interpretarea gramaticală nu poate fi folosită izolat și nici nu poate fi contrazisă de interpretarea sistematică) din economia actului normativ, rezultând importanța condiției noutății și caracterul riguros al aprecierii acesteia (arătarea prin texte exprese, de strictă interpretare a situațiilor de excepție). Nici interpretarea tautologică nu duce la o altă concluzie, de vreme ce încă de la editarea legii s-a prevăzut posibilitatea revendicării unei priorități, posibilitate expres prevăzută și în actuala formă a legii.

Instanța de apel a constatat că nici cât privește existența condițiilor pentru invocarea acestor excepții nu s-a dovedit de către apelantă (eventuale relații cu M.I. care a editat catalogul din 2002). Actul depus în apel reprezentând o traducere autentificată de notar a unui contract încheiat între apelantă și SC I.I. SRL nu a putut fi reținut ca o dovadă a celor mai sus analizate întrucât înscrisul între cele două societăți este de natura înscrisului sub semnătură privată, data certă dobândindu-se în condițiile art. 1182 C. civ.,) acest înscris nepurtând o dată certă anterioară datei de 20 noiembrie 2008 când părțile s-au prezentat la Notariat). Ca urmare, având în vedere și lipsa de reacție a apelantei la pretinsele divulgări anterioare, pentru a și le apropia, s-a constatat corectă soluția pe fondul cauzei, în sensul că publicarea anterioară a modelelor are caracter distructiv de noutate pentru modele înregistrat de pârâtă.

3. Recursul împotriva deciziei Curții de apel a declarat recurs pârâta. In drept au fost invocate motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. In fapt s-au formulat următoarele critici. Instanțele au interpretat greșit normele legale ce guvernează materia, adică Legea nr. 129/1992 modificată și completată de Legea nr. 208/2007, interpretând greșit modificările aduse prin art. 2 lit. e) din Legea nr. 280/2007 și ca urmare s-a interpretat greșit actul juridic dedus judecății schimbând înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Nu s-a luat în considerare că SC G. se bucură de o protecție garantată de O.M.P.I. cu privire la respectarea de către România a normelor internaționale și anume Angajamentul de la Haga din 6 noiembrie 1925, Convenția de la Paris din 1883 și reglementările Uniunii Speciale pentru Depozitul Internațional al Desenelor și Modelelor.

In susținerea acestor critici recurenta a mai arătat că marca GEBO se bucură de protecție ca marcă internațională la O.M.P.I. sub nr. 498935 model industrial ce a fost extins și pe teritoriul României din 2003, anterior datei depozitului național reglementar conferit de certificatul de înregistrare 01567 din 19 noiembrie 2004. Referitor la pretinsele publicații de specialitate invocate de intimata reclamantă, recurenta a arătat că instanțele nu au acordat o eficiență corectă susținerilor pârâtei, respectiv că aceste publicații sunt ulterioare termenului de 12 luni iar pentru cele anterioare nu s-a probat o dată de publicare a acestora. 4. Analiza instanței de recurs Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate se constată că aceasta este legală și temeinică, în considerente instanța explicând amănunțit motivele pentru care s-a constatat că soluția instanței de fond este corectă și legală și ca urmare a fost menținută.

O primă constatare a criticilor formulate prin cererea de recurs este aceea că lipsesc argumentele pentru care se consideră soluția nelegală cu interpretarea și aplicarea greșită a legii. Împrejurarea că instanța a dat o altă interpretare decât cea sugerată de pârâtă cât privește legea aplicabilă în cercetarea valabilităților certificatului de înregistrare a desenului și modelului industrial ce formează obiectul acțiunii, nu poate fi primită drept critică deoarece recurenta nu indică elemente concrete care să combată analiza amănunțită făcută de instanța de apel și raționamentul acesteia bazat pe principii de drept și pe regulile legale de interpretare. Recurenta face trimitere de asemenea cu titlu general la obligațiile României asumate pe plan internațional prin ratificarea sau aderarea la mai multe instrumente internaționale fără să indice în mod concret care sunt dispozițiile legale încălcate sau greșit aplicate.

Singura referire precisă la o reglementare greșit interpretată, este cea referitoare la modificările aduse la art. 9 al Legii nr. 129/1992 prin art. 2 lit. c) din Legea nr. 280/2007 , fără însă ca recurenta să releve sensul criticii formulate sau să indice temeiul în care în cauză s-ar impune o altă soluție decât cea dată de instanță. Așa cum au arătat instanțele de fond și respectiv, de apel, nici modificările aduse Legii nr. 129/1992 în anul 2007, nu schimbă înțelesul inițial urmărit de legiuitor și conservat în mod evident până la ultima formă de redactare a legii și anume: „obiectul cererii poate fi înregistrat în măsura în care constituie un desen sau model, în sensul art. 2, este nou și are un caracter individual" [art. 6 alin. (1) din redactarea în vigoare a legii].

Textul invocat precizează fără dubiu ceea ce și instanțele au reținut și anume cele trei condiții necesare pentru înregistrarea solicitată în temeiul Legii nr. 129/1992, condiții cumulative și anume: obiectul înregistrării să constituie un desen sau un model în sensul art. 2 [adică în definiția dată de art. 2 lit. e), desen sau model protejat în condițiile Regulamentului nr. 6/2002/CO, JO L nr. 3/2002]; obiectul să fie nou și, respectiv, obiectul să aibă un caracter individual. Aceste condiții sunt, în mod evident cumulative, de vreme ce ele se regăsesc formulate prin enumerarea unor atribute care se referă toate la un același obiect. De altfel și recurenta lasă să se înțeleagă că peste elementul de noutate (ca cerință esențială) nu se poate trece de vreme ce analizează modul în care au interpretat instanțele publicațiile anterior datei depozitului valabil reglementar.

Și cu privire la acest aspect instanțele au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor incidente și au arătat de ce nu au primit apărările pârâtei, arătând în concret de ce s-a considerat că aceste publicații sunt distructive de noutate. Susținerile recurentei legate de împrejurarea că aceasta se bucură de protecția internațională a mărcii înregistrată la O.M.P.I. sub nr. 498935 nu sunt de natură să conducă, în sensul motivelor de recurs invocate, la modificarea deciziei atacate, în raport de obiectul cauzei și de analiza făcut de instanța de apel. Constatând așadar că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., și văzând dispozițiile art. 312 alin. (2) C. proc.

civ., s-a respins ca nefondat recursul pârâtei cu consecința păstrării deciziei Curții de Apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC G.S.K. împotriva deciziei nr. 59/A din 12 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2010.