ÎCCJ, decizie (scj.ro #81896)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #81896) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Desen industrial. Cerere de anulare a certificatului de
înregistrare.
Cuprins pe materii
. Desen industrial. Cerere de anulare a
certificatului de înregistrare.
Index alfabetic
. Desen industrial
-
certificat
de înregistrare
-
depozit
reglementar.
Legea
nr
. 129/1992:
art
. 2,
art
. 6
Modificările aduse Legii
nr
.
129/1992 în anul 2007, nu schimbă înțelesul inițial urmărit de legiuitor și
conservat în mod evident până la ultima formă de redactare a legii și anume:
„obiectul cererii poate fi înregistrat în măsura în care constituie un desen
sau model, în sensul
art
. 2, este nou și are un
caracter individual" (
art
. 6 al. 1 din
redactarea în vigoare a legii).
Textul
invocat precizează fără dubiu cele trei condiții necesare pentru înregistrarea
solicitată în temeiul Legii
nr
. 129/1992, condiții ce
trebuie întrunite cumulativ și anume: obiectul înregistrării să constituie un
desen sau un model în sensul
art
. 2 (adică în
definiția dată de
art
. 2
lit
.
e, desen sau model protejat în condițiile Regulamentului
nr
.
6/2002/CO, JO L
nr
. 3/2002); obiectul să fie nou și,
respectiv, obiectul să aibă un caracter individual. Aceste condiții sunt, în
mod evident cumulative, de vreme ce ele se regăsesc formulate prin enumerarea
unor atribute care se referă toate la un același obiect
.
Î.C.C.J, Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia
nr
. 1999 din 23 martie 2010.
Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința
civilă
nr
. 962 din 27 noiembrie 2008 a admis acțiunea
formulată la 7 decembrie 2007 de reclamanta S.C.
Ebal
Corn SRL în contradictoriu cu pârâții S.C.
Gebo
See
Kft
și Oficiul de Stat pentru
Invenții și Mărci (OSIM) și a dispus anularea certificatului de înregistrare a
DMI
nr
.
015067
nr
. depozit F 2004 1172 din 13.XI.2004.
În motivarea acestei soluții Tribunalul a reținut în
esență următoarele:
Reclamanta și-a motivat interesul în promovarea acțiunii în
anulare a certificatului de înregistrare a desenului și modelului industrial pe
împrejurarea că după obținerea acestui certificat în 2004, pârâta a formulat o
plângere penală împotriva reclamantei în 2007 pe motiv că mărfurile importate
de reclamantă (de produse și accesorii pentru instalații) încalcă drepturile
derivând din titlul său de protecție.
Reclamanta a mai susținut că înregistrarea modelului în
beneficiul pârâtei a fost făcută cu încălcarea condiției de fond a noutății la
data constituirii depozitului național (19 noiembrie 2004), așa cum este
prevăzut de
art
. 9 din Legea
nr
.
129/1992 privind protecția desenelor și modelelor industriale, el
nereprezentând
o noutate în raport de documentele publicate
înaintea acestei date direct către specialiștii din domeniu (prin intermediul
publicațiilor de specialitate pe care aceștia le consultă periodic) și, pe de
altă parte, pentru că este lipsit de caracter individual.
Apărarea pârâtei s-a axat pe dispozițiile
art
. 24 și
art
. 10 alin. (3) din
Legea
nr
. 129/1992, modificată prin Legea
nr
. 585/2002 și pe împrejurarea că nu se poate stabili o
dată certă la care modelele industriale au fost făcute publice pentru a se
stabili că modelului i-a lipsit caracterul de noutate și individualitate,
astfel încât cererea de chemare în judecată este făcută pentru a se apăra
pentru încălcarea atât a modelului industrial pentru care pârâta a obținut
protecție cât și a mărcii internaționale
Gebo
nr
. 498937 valabilă și pe teritoriul României.
O.S.I.M. a precizat — în legătură cu pretențiile
reclamantei și față de protecția acordată pârâtei, prin înregistrarea
certificatului a cărei anulare se solicită — că la momentul acordării
protecției nu i s-au prezentat elemente care să ateste lipsa de noutate (în
speță cataloagele depuse în dosarul cauzei) iar Legea
nr
.
129/1992 prevede în
art
. 24 posibilitatea exercitării
unor căi de atac sub forma opozițiilor — în termen de 3 luni de la publicarea
desenului sau modelului industrial în Buletinul Oficial de Proprietate
Industrială, cale de atac de care reclamanta nu a utilizat.
Instanța de fond a constatat, în raport de datele de fapt
prezentate, că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii
nr
.
129/1992 în forma republicată, în raport de care trebuie analizate constituirea
depozitului național reglementar F 2004 1172 din 12 noiembrie 2004, precum și
emiterea certificatului de înregistrare
nr
. 015067
din 10august 2006.
Potrivit
art
. 9 din
legea menționată obiectul cererii poate fi înregistrat în măsura în care
constituie un desen sau un model industrial în sensul
art
.
2 din lege este nou și are un caracter individual și acesta poate fi anulat la
cererea unei persoane interesate dacă se constată că la data înregistrării
cererii, nu erau îndeplinite condițiile pentru acordarea protecției (
art
. 45 din lege).
S-a apreciat că certificatul de înregistrare
nr
. 015067 obținut pe baza depozitului național reglementar
din 19 noiembrie 2004 a fost emis cu
nerespectarea
condițiilor impuse de lege în reglementarea în vigoare la acel moment, condiții
menținute și în forma legii republicată în 20 decembrie 2007.
În înțelesul
art
. 9 - în
reglementarea în vigoare înainte de modificarea legii petrecută în 2007 - un
desen sau model industrial e considerat nou „dacă nici un desen sau model
identic nu a fost făcut public înaintea datei de depunere a cererii de
înregistrare sau dacă a fost revendicată prioritatea înaintea datei de
prioritate." Se consideră că modele sau desenele industriale sunt identice
„dacă trăsăturile lor caracteristice diferă numai în ceea ce privește detaliile
nesemnificative", iar caracterul individual este dat de „impresia globală
pe care o produce asupra utilizatorului avizat este diferită de cea produsă asupra
unui asemenea utilizator de orice desen sau model industrial făcut public
înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare sau, dacă a fost
revendicată prioritatea, înainte de data de prioritate".
S-a constatat că în raport de documentele
făcute publice înainte de data depozitului și a lipsei de diferențe între
acestea și modelele înregistrate de pârâtă, nu este îndeplinită condiția
caracterului de noutate cerută de lege.
Cu privire la elementele distructive de noutate s-a
reținut că pârâta nu contestă că modele înregistrate sunt aceleași cu cele
aduse la cunoștința publicului anterior prin publicarea lor în reviste de
specialitate, aceasta
nerevendicând
de altfel o dată
de prioritate și ca urmare, data de referință, avută în vedere la efectuarea acestei
analize a fost data cererii de înregistrare, 19 noiembrie 2004.
S-a constatat astfel că anterior acestei date, modele
protejate prin certificatul
nr
. 015067 au fost
publicate în reviste de specialitate conform extraselor aflate la dosar:
Catalog Melinda 2002 pag. 13-14; „Produse
Globo
",
Catalog
Infoconstruct
nr
.
10 (mai - octombrie 2002),
nr
. 11 (octombrie 2002 -
mai 2003) pag. 418,
nr
. 12 (mai -octombrie 2003) pag.
481.
Instanța a reținut — contrar apărării făcute
de pârâtă — că anularea protecției cu privire la modelele industriale se poate
realiza doar cu îndeplinirea condițiilor legale privind noutatea și caracterul
individual la momentul depozitului, iar modificările ulterioare ale legii nu au
influențat această analiză.
S-a mai apreciat că punerea pe piață a
cataloagelor încă din anul 2002, indiferent de data publicării pe site a
datelor despre modele în discuție, este suficientă pentru dovedirea lipsei
caracterului de noutate.
Nu s-a primit apărarea pârâtei care a invocat dispozițiile
art
. 10 alin. (3) din Legea
nr
.
192/1992 deoarece documentele în discuție au fost publicate începând cu anul
2002 și nu se încadrează în categoria informațiilor oferite de autor, în cursul
perioadei de 12 luni care preced data de depunere la înregistrare a cererii și
pentru care divulgarea nu ar fi luată în considerație, cu atât mai mult cu cât
publicarea nu a fost făcută nici de autor nici de succesorii săi în drepturi
nici de un terț căruia informațiile să-i fi fost relevate de autor.
Curtea de Apel București, Secția a IX-a prin
decizia civilă
nr
. 59 A din 12 noiembrie 2009 a
respins ca
nefondat
apelul declarat de pârâtă.
În considerentele deciziei Curtea de Apel a reținut că
soluția instanței de fond este legală și temeinică.
S-a constatat că în mod corect prin încheierea ședinței
publice din 8 aprilie 2008 a Tribunalului București s-a respins excepția lipsei
de interes a reclamantei, justificarea interesului procesual, confirmând
calitatea procesuală activă a celui care inițiază demersul judiciar.
S-a apreciat dovedit interesul reclamantei în declanșarea
acțiunii deoarece părțile sunt concurente pe piața de fiting-uri, racorduri
pentru țevi metalice și accesorii pentru instalații iar pârâta - ca titulară a certificatului
de înregistrare a patru modele industriale pe care și reclamanta le produce - a
formulat o plângere penală la 20 decembrie 2006, prin care a reclamat ca fapte
penale : importul, stocarea, distribuirea și comercializarea de către
reclamantă a produselor de natura celor protejate prin certificatul său de
înregistrare.
Pe fondul cauzei s-a constatat că soluția se bazează pe
interpretarea corectă a probelor și pe o riguroasă aplicare a normelor de drept
incidente, conflictul în timp al legilor fiind de asemenea judicios rezolvat în
favoarea normelor în vigoare la data depozitului național reglementar (19
noiembrie 2004), adică Legea
nr
. 129/1992 în forma
modificată prin Legea
nr
. 585/2002, cât privește
dreptul substanțial (condițiile de înregistrare a modelelor industriale).
Cât privește normele de procedură (temeiul
juridic al acțiunii în anularea certificatului de înregistrare) s-a acordat în
mod corect prioritate legii noi, în forma acesteia după modificarea prin Legea
nr
. 280/2007, adoptată la 26 octombrie 2007, așadar înainte
de introducerea acțiunii, la 7 decembrie 2007 (legea fiind republicată după
această modificare în Monitorul Oficial
nr
. 876/20
decembrie 2007).
Nu s-a primit critica referitoare la
neaplicarea
legii noi la raportul juridic dedus judecății
având în vedere regula impusă de principiul
tempus
regit
actum
,
cauzele de
nulitate ale unui act juridic
neputând
fi prevăzute
sau modificate prin norme ulterioare încheierii actului.
S-a remarcat și observația instanței de fond
în sensul că nici după modificarea Legii
nr
. 129/1992
nu s-ar putea da o altă soluție în cauză în privința valabilității
certificatului de înregistrare a modelelor industriale, condițiile noutății și
caracterului individual fiind menținute, iar divulgarea ne fiind luată în
considerare decât în situațiile expres prevăzute de
art
.
7 alin. (2).
Nu a fost primită critica referitoare la
greșita interpretare pe care ar fi făcut-o instanța în privința dispozițiilor
art
. 7 alin. (2)
lit
. a și b în
actuala reglementare (fostul
art
. 10 alin. (3) din
forma intermediară a legii) în sensul că situațiile de la
lit
.
a) și respectiv b) sunt cumulativ prevăzute și nu alternative cum trebuie în
realitate interpretate.
Sub acest aspect s-a constatat că
interpretarea distinctă a ipotezei prevăzute de
lit
.
b propusă de apelantă nu este conformă nici cu spiritul legii în evoluția ei
(dacă se dorea o atare interpretare, s-ar fi prevăzut expres că această
condiție (a noutății), se verifică la momentul împlinirii a 12 luni anterior
datei de depozit), nici cu regulile generale de interpretare (interpretarea
gramaticală nu poate fi folosită izolat și nici nu poate fi contrazisă de
interpretarea sistematică) din economia actului normativ, rezultând importanța
condiției noutății și caracterul riguros al aprecierii acesteia (arătarea prin
texte exprese, de strictă interpretare a situațiilor de excepție).
Nici interpretarea tautologică nu duce la o
altă concluzie, de vreme ce încă de la editarea legii s-a prevăzut
posibilitatea revendicării unei priorități, posibilitate expres prevăzută și în
actuala formă a legii.
Instanța de apel a constatat că nici cât privește
existența condițiilor pentru invocarea acestor excepții nu s-a dovedit de către
apelantă (eventuale relații cu Melinda
Impex
care a
editat catalogul din 2002).
Actul depus în apel reprezentând o traducere
autentificată de notar a unui contract încheiat între apelantă și S.C.
Instal
Impex
SRL nu a putut fi
reținut ca o dovadă a celor mai sus analizate întrucât înscrisul între cele
două societăți este de natura înscrisului sub semnătură privată, data certă
dobândindu-se în condițiile
art
. 1182
C.civ
.,) acest înscris
nepurtând
o dată certă anterioară datei de 20 noiembrie 2008 când părțile s-au prezentat
la Notariat).
Ca urmare, având în vedere și lipsa de reacție a apelantei
la pretinsele divulgări anterioare, pentru a și le apropia, s-a constatat
corectă soluția pe fondul cauzei, în sensul că publicarea anterioară a
modelelor are caracter distructiv de noutate pentru modele înregistrate de
pârâtă.
Împotriva
deciziei Curții de apel a declarat recurs pârâta.
În drept au fost invocate motivele de recurs prevăzute de
art
.
304
pct
. 8 și
9
C.pr.civ
.
În fapt
s-au formulat următoarele critici.
Instanțele au interpretat greșit normele legale ce
guvernează materia, adică Legea
nr
. 129/1992
modificată și completată de Legea
nr
. 208/2007,
interpretând greșit modificările aduse prin
art
. 2
lit
. e din Legea
nr
. 280/2007 și
ca urmare s-a interpretat greșit actul juridic dedus judecății schimbând
înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Nu s-a luat în considerare că S.C. GEBO se
bucură de o protecție garantată de O.M.P.I. cu privire la respectarea de către
România a normelor internaționale și anume Angajamentul de la
Haga
din 6 noiembrie 1925, Convenția de la
Paris
din 1883 și reglementările Uniunii Speciale pentru
Depozitul Internațional al Desenelor și Modelelor.
In susținerea acestor critici recurenta a mai
arătat că marca GEBO se bucură de protecție ca marcă internațională la O.M.P.I.
sub
nr
. 498935 model industrial ce a fost
extins și pe teritoriul României din
2003, anterior datei depozitului
național reglementar conferit de certificatul de înregistrare
nr
. 01567 din 19 noiembrie 2004.
Referitor la pretinsele publicații de specialitate invocate de
intimata reclamantă, recurenta a arătat că instanțele nu au acordat o eficiență
corectă susținerilor pârâtei, respectiv că aceste publicații sunt ulterioare
termenului de 12 luni iar pentru cele anterioare nu s-a probat o dată de
publicare a acestora.
Analizând hotărârea atacată prin prisma
criticilor formulate se constată că aceasta este legală și temeinică, în
considerente instanța explicând amănunțit motivele pentru care s-a constatat că
soluția instanței de fond este corectă și legală și ca urmare a fost menținută.
O primă constatare a criticilor formulate prin cererea de
recurs este aceea că lipsesc argumentele pentru care se consideră soluția
nelegală cu interpretarea și aplicarea greșită a legii.
Împrejurarea că instanța a dat o altă
interpretare decât cea sugerată de pârâtă cât privește legea aplicabilă în
cercetarea
valabilităților
certificatului de
înregistrare a desenului și modelului industrial ce formează obiectul acțiunii,
nu poate fi primită drept critică deoarece recurenta nu
indică elemente concrete care să combată analiza
amănunțită făcută de instanța de apel și raționamentul acesteia bazat pe
principii de drept și pe regulile legale de interpretare.
Recurenta face trimitere de asemenea cu titlu general la
obligațiile României asumate pe plan internațional prin ratificarea sau
aderarea la mai multe instrumente internaționale fără să indice în mod concret
care sunt dispozițiile legale încălcate sau greșit aplicate.
Singura
referire precisă la o reglementare greșit interpretată, este cea referitoare la
modificările aduse la
art
. 9 al Legii
nr
. 129/1992 prin art.2
lit
c din
Legea
nr
. 280/2007 , fără însă ca recurenta să releve
sensul criticii formulate sau să indice temeiul în care în cauză s-ar impune o
altă soluție decât cea dată de instanță.
Așa cum au arătat instanțele de fond și
respectiv, de apel, nici modificările aduse Legii
nr
.
129/1992 în anul 2007, nu schimbă înțelesul inițial urmărit de legiuitor și
conservat în mod evident până la ultima formă de redactare a legii și anume:
„obiectul cererii poate fi înregistrat în măsura în care constituie un desen
sau model, în sensul
art
.
2,
este nou și are
un caracter individual" (
art
. 6 al. 1 din
redactarea în vigoare a legii).
Textul
invocat precizează fără dubiu ceea ce și instanțele au reținut și anume cele
trei condiții necesare pentru înregistrarea solicitată în temeiul Legii
nr
. 129/1992, condiții cumulative și anume: obiectul
înregistrării să constituie un desen sau un model în sensul
art
.
2 (adică în definiția dată de
art
. 2
lit
. e, desen sau model protejat în condițiile
Regulamentului
nr
. 6/2002/CO, JO L
nr
. 3/2002); obiectul să fie nou și, respectiv, obiectul să
aibă un caracter individual. Aceste condiții sunt, în mod evident cumulative,
de vreme ce ele se regăsesc formulate prin enumerarea unor atribute care se
referă toate la un același obiect.
De altfel și recurenta lasă să se înțeleagă că peste
elementul de noutate (ca cerință esențială) nu se poate trece de vreme ce
analizează modul în care au interpretat instanțele publicațiile anterior datei
depozitului valabil reglementar.
Și cu privire la acest aspect instanțele au
făcut o corectă aplicare a dispozițiilor incidente și au arătat de ce nu au
primit apărările pârâtei, arătând în concret de ce s-a considerat că aceste
publicații sunt distructive de noutate.
Susținerile recurentei legate de împrejurarea că aceasta
se bucură de protecția internațională a mărcii înregistrată la O.M.P.I. sub
nr
. 498935 nu sunt de natură să conducă, în sensul
motivelor de recurs invocate, la modificarea deciziei atacate, în raport de
obiectul cauzei și de analiza făcut de instanța de apel.
Constatând așadar că în cauză nu sunt întrunite condițiile
prevăzute de
art
. 304
pct
.
8 și 9
C.pr.civ
., și văzând dispozițiile
art
. 312 al. 2
C.pr.civ
., s-a
respins ca
nefondat
recursul pârâtei cu consecința
păstrării deciziei Curții de Apel.