ÎCCJ, decizie (scj.ro #81973)

15. Model industrial. Accepțiune.Condiții prevăzute de Legea nr. 129/1992 pentru înregistrare. Cuprins pe materii : Drept civil; Dreptul proprietății intelectuale; Model industrial; Condițiile de fond ale protecției; Noutatea; Anularea certificatului de înregistrare a modelului industrial. Index alfabetic : Dreptul proprietății intelectuale ; - Model industrial ; - Protecția modelului industrial ; - Condiții de fond – noutatea ; - Anularea certificatului de înregistrare. Legea nr. 129/1992 : art. 2 ; art. 9 alin. 2, alin. 4; art. 10 alin. 2 alin. 3; art. 11 alin. 2; art. 45 Legea nr. 585/2002 Conform art. 9 alin. (1) din Legea nr. 129/1992, obiectul cererii poate fi înregistrat în măsura în care constituie un desen sau model industrial, în sensul art. 2, este nou și are un caracter individual.

Modelul industrial este combinația tuturor elementelor, caracteristicilor de ordin estetic ce țin de aspectul exterior al produsului, cu excluderea oricăror caracteristici sau detalii tehnice. Potrivit alin. (2) al aceluiași text, un desen sau model industrial este considerat nou dacă nici un desen sau model industrial identic nu a fost făcut public înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare sau, dacă a fost revendicată prioritatea, înaintea datei de prioritate. Anterioritatea este distructivă de noutate când desenul sau modelul industrial a fost publicat sau a fost expus, utilizat în comerț sau divulgat în alt mod. ICCJ, Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 3315 din 24 aprilie 2007 Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă la 6 aprilie 2004, reclamanta C. LTD a chemat în judecată pe pârâții S.C.

C.J. SRL și Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, solicitând anularea în tot a certificatului de înregistrare a desenului industrial cu denumirea „Drum mobil din lemn de querus ceris” înregistrat la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci sub nr. 013001, depozitul reglementar cu nr. f2 002 1061 fiind constituit la 17 iulie 2002; radierea desenului nr. 013001 din Registrul Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci. În motivarea cererii, s-a arătat că pârâta a depus la 17 iulie 2002 cererea de înregistrare a desenului industrial pentru „drum mobil din lemn de querus ceris”. În urma examinării preliminare efectuată de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci în conformitate cu dispozițiile art. 22 din Legea nr. 129/1992, modelul industrial a fost publicat în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială nr. 12/2002, iar după examinarea pe fond Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci a decis înregistrarea modelului industrial.

Atât în fapt cât și în drept, modelul industrial nr. 013001 nu îndeplinea condițiile de noutate prevăzute expres de Legea nr. 129/1992. Anterior depunerii cererii de înregistrare de către pârâtă, acesta fusese fabricat de furnizorii români ai firmei M. LTD, în baza unui contract încheiat în anul 2001. Activitatea M. LTD a fost preluată de către reclamantă care a continuat importul produsului prin intermediul firmei românești asociate C. SRL. În drept au fost invocate prevederile art. 9 și art. 45 din Legea nr. 129/1992. Prin sentința civilă nr. 1134 din 22 decembrie 2004, Tribunalul București, secția a III-a civilă a respins acțiunea ca nefondată. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamanta nu a formulat opoziție în termenul legal de 3 luni consecutiv publicării desenului sau modelului industrial 013001 în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială.

Tribunalul a respins susținerile reclamantei privitoare la înregistrarea cu rea-credință a modelului industrial în litigiu, observând că din conținutul dispozițiilor art. 45 din lege reiese că solicitarea persoanei interesate privind anularea unui certificat de înregistrare a desenului sau modelului industrial eliberat de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci nu se întemeiază pe rea-credință ci pe neîndeplinirea condițiilor pentru acordarea protecției. Pe baza concluziilor raportului de expertiză s-a reținut că la înregistrarea desenului sau modelului industrial 003001 erau îndeplinite condițiile de noutate și individualitate cuprinse în art. 9 alin. (2) și alin. (4) din lege. Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia civilă nr. 385 A din 8 noiembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală.

Sentința a fost schimbată în tot în sensul că a fost admisă acțiunea, a fost anulat certificatul de înregistrare nr. 013001 și s-a dispus radierea înregistrării din Registrul național al desenelor și modelelor industriale. În considerentele hotărârii, instanța de apel a arătat că, în speță, interesează cauzele de nulitate invocate prin cererea de chemare în judecată din perspectiva prevederilor Legii nr. 129/1992, în conținutul ulterior modificării și completării prin Legea nr. 585/2002, întrucât îndeplinirea condițiilor de registrabilitate sunt analizate nu numai în raport de data depozitului reglementar, dată anterioară intrării în vigoare a prevederilor Legii nr. 585/2002, ci și în raport de momentul acordării protecției efective, cu efecte ce urcă până la data depozitului reglementar, prin pronunțarea hotărârii de admitere a cererii și eliberarea certificatului de înregistrare a modelului industrial.

Dacă între cele două momente o nouă reglementare intră în vigoare, analiza condițiilor de registrabilitate trebuie făcută și în raport de noile reglementări deoarece până la pronunțarea hotărârii de admitere și eliberarea certificatului de înregistrare protecția nu a fost încă acordată. Or, condițiile de registrabilitate de fond trebuie verificate și în raport de momentul acordării protecției efective. Legea nu condiționează exercițiul dreptului la acțiunea în anulare, de către terțul interesat, de parcurgerea etapelor de contestație corespunzătoare procedurii administrative de înregistrare, astfel încât faptul că titularul acțiunii în anularea certificatului de înregistrare a modelului industrial nu a făcut obiecții scrise la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, după publicarea modelului supus procedurii de înregistrare, nu prezintă nicio relevanță.

Ceea ce intimata pârâtă a înregistrat ca model industrial este produsul în sine, așa cum este definit de art. 2 lit. j din legea republicată, iar nu aspectul exterior nou și individual al produsului. Referindu-se la înregistrarea produsului, reclamanta nu confundă noțiunea juridică de model industrial cu noțiunea de produs în sensul Legii nr. 129/1992, ci invocă neîndeplinirea condiției de registrabilitate a aspectului exterior al produsului rezultat din combinația dintre principalele caracteristici, îndeosebi linii, contururi, culori, formă, textură și/sau ornamentația produsului în sine, față de prevederile art. 9 alin. (1) din legea republicată.

Din descrierea conținută în cererea de înregistrare a modelului industrial „pod mobil” nu rezultă în ce constă combinația dintre principalele caracteristici, nici care ar fi aceste principale caracteristici și nici faptul că acestea sunt percepute sub aspectul exterior al produsului, ci exclusiv datele tehnice necesare realizării produsului, determinate de funcția tehnică a acestuia, fiind încălcate prevederile art. 11 alin. (1) din lege. Descrierea conținută de cererea de înregistrare conține toate elementele materiale, tehnice și funcționale necesare pentru realizarea unui pod mobil, inclusiv modul și elementul de îmbinare a pieselor din care produsul este compus, respectiv caracteristici și detalii tehnice și funcționale ale produsului.

Niciunul dintre elementele principale descrise nu constituie un element de ordin estetic, exterior, fără nicio funcție tehnică în ansamblul produsului. Or, modelul industrial este tocmai combinația tuturor elementelor, caracteristicilor de ordin estetic (linii, contururi, culori, formă, textură, ornamentație) ce țin de aspectul exterior al produsului, cu excluderea oricăror caracteristici sau detalii tehnice. Caracteristicile estetice nu pot fi privite individual, neputând fi înregistrate ca model industrial una sau câteva caracteristici ori doar în considerarea unora dintre aceste caracteristici, dacă acestea nu denotă o combinație care să redea integral aspectul exterior al unui produs cum ar fi doar forma sau textura în sine.

Prin urmare, chiar dacă printre detaliile tehnice sau de funcționare sunt înserate și câteva elemente de ordin estetic, condiția de registrabilitate prevăzută de art. 9 alin. (1) raportat la art. 2 lit. h) nu poate fi considerată îndeplinită. Elementul distructiv de noutate al modelului industrial înregistrat la solicitarea pârâtei l-a constituit în primul rând divulgarea provenind din faptul personal al titularului. La aceasta se adaugă elementul distructiv de noutate provenind din faptul unui terț, subsecvent faptului titularului, constând în încheierea de contracte comerciale de către S.C. G. SRL cu terți anterior datei depozitului reglementar, cu privire la produsele ce au făcut obiectul contractului de comision încheiat de aceasta cu intimata pârâtă.

Condiția noutății nu a fost îndeplinită, produsul descris ca model industrial în cererea de înregistrare fiind făcut public prin utilizarea lui în comerț chiar de către titularul certificatului de înregistrare, anterior perioadei de 12 luni ce a precedat depunerea cererii de înregistrare, iar ulterior faptului titularului, de către terți, elemente distructive de noutate potrivit art. 10 alin. (1) din lege. Împotriva acestei hotărâri pârâta S.C. C.J. SRL a declarat recurs, critici întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7, pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., vizând următoarele aspecte: Instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală, dând o interpretare neconformă legislației în vigoare, vizând aspectele de noutate și estetic ale unui model industrial față de dispozițiile Legii nr. 129/1992, modificată prin Legea nr. 585/2002.

Instanța de apel a considerat apelul fondat și din punct de vedere al faptului că instanța de fond nu ar fi procedat la stabilirea clară a cadrului procesual sub aspectul încadrării juridice a cauzelor de nulitate invocate de reclamantă. S-a mai susținut că instanța de apel a încălcat principiul disponibilității. S-a mai arătat că expertiza realizată în cauză a evidențiat clar numeroase elemente estetice, exterioare de identificare și particularizare a modelului industrial precum și existența clară și indiscutabilă a elementului de noutate. Instanța de apel a apreciat greșit că nu are nicio importanță faptul că reclamanta nu a efectuat nicio formă de opoziție în termenul de 3 luni de la data publicării modelului industrial, iar pârâta a înregistrat modelul industrial cu rea-credință, ceea ce este o interpretare nelegală și subiectivă a dispozițiilor Legii nr. 129/1992.

Recurenta a invocat și excepția lipsei de interes a reclamantei în introducerea acțiunii. Această din urmă excepție a fost motivată prin aceea că reclamanta nu a invocat în susținerea acțiunii sale vătămarea unui drept născut, actual, legitim și personal. În cauza de față, drepturile ce ar putea fi recunoscute de lege ar putea aparține unui alt producător eventual sau altui autor de modele industriale, iar nicidecum unui cumpărător, unui beneficiar. Dovada anteriorității sau a publicității poate fi invocată în condițiile art. 24 și art. 25 din Legea nr. 129/1992, iar nu de către o persoană care nu justifică un interes născut, actual, legitim și personal.

Drepturile decurgând din calitatea de importator se referă la raporturile juridice dintre reclamantă și autoritățile din țara în care își are reședința sau își desfășoară activitatea, produsele realizate pe baza modelului industrial protejat fiind exportate din România, iar nu importate, astfel încât reclamanta nu poate face dovada vreunui drept recunoscut de legea română, care ar fi vătămat prin înregistrare. Excepția lipsei de interes a fost respinsă pentru următoarele considerații: Interesul, condiție de exercițiu a acțiunii, constituie folosul practic, imediat pe care-l are o parte pentru a justifica declanșarea procedurii judiciare. Interesul trebuie să fie legitim, corespunzător cerințelor legii materiale și procesuale.

Interesul este legitim atunci când se urmărește afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege. Reclamanta a avut un interes legitim atunci când a formulat acțiunea având ca obiect anularea certificatului de înregistrare a modelului industrial înregistrat la cererea pârâtei. La acel moment, reclamanta desfășura activități comerciale în legătură cu fabricarea și furnizarea produsului pentru care pârâta a obținut protecție și deci, drepturi exclusive, astfel încât activitatea sa comercială a fost paralizată. Art. 45 alin. (1) din Legea nr. 129/1992 recunoaște dreptul oricărei persoane interesate de a solicita anularea certificatului de înregistrare a desenului sau modelului industrial, eliberat de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, în cazul în care se constată că, la data înregistrării cererii, nu erau îndeplinite condițiile pentru acordarea protecției.

Interesul trebuie să fie născut și actual, să existe în momentul în care se apelează la mijlocul procesual din conținutul acțiunii, în sensul că dacă cel interesat nu ar recurge la acțiune în momentul respectiv, s-ar expune la un prejudiciu. Dacă dreptul este născut și actual, atunci și interesul este născut și actual. Dreptul reclamantei de a cere anularea certificatului de înregistrare a modelului industrial era născut la 6 aprilie 2004 când a fost înregistrată cererea de chemare în judecată deoarece, fapt necontestat, după înregistrare pârâta a depus la Direcția Generală a Vămilor o cerere de intervenție vamală la exportul produsului de către reclamantă, cu consecința suspendării activității acesteia.

Această condiție a interesului a fost apreciată prin raportare la lipsa cerințelor prevăzute de Legea nr. 129/1992 pentru ca modelul industrial intitulat „Pod mobil” să poată fi înregistrat. De vreme ce, analiza fondului a permis concluzia că modelul înregistrat de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci sub numele de „Pod mobil” nu este un model industrial în sensul legii și nu îndeplinește condiția noutății, reclamanta, care desfășura activități comerciale care vizau același produs, avea interes să obțină anularea. De aceea, nu a putut fi acceptată susținerea pârâtei în sensul că lipsa interesului reclamantei decurge din faptul că aceasta nu a mai putut continua faptele ilicite de producere și de comerț cu produse similare „podului mobil” al societății pârâte, respectiv nu a putut continua comiterea infracțiunii de contrafacere a modelului industrial al acesteia.

Interesul trebuie să fie personal și direct, adică folosul practic urmărit prin declanșarea procedurii judiciare să aparțină celui care recurge la acțiune. Și această condiție de valabilitate a interesului a fost îndeplinită în persoana reclamantei, deoarece după obținerea anulării, consecință a faptului că pe cale judecătorească se constată neîndeplinirea cerințelor impuse pentru înregistrarea modelului industrial, aceasta își poate relua activitatea comercială. Recunoașterea unui drept privativ asupra unei pretinse creații, cu motivarea că aceasta constituie un model industrial, a fost de natură să afecteze activitatea desfășurată de reclamantă prin formularea cererii de intervenție în vamă având ca obiect interzicerea exportului acestui produs.

Nu este lipsit de importanță și faptul că, dacă se stabilește legalitatea înregistrării, beneficiarul protecției poate cere oricărui utilizator de astfel de produse despăgubiri sau plata redevenței. Or, un asemenea drept trebuie recunoscut numai titularului unui model care să îndeplinească cerințele impuse de lege pentru a fi considerat un model industrial. Deși sumar și nesistematizat redactate, conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ., criticile formulate prin cererea de recurs au putut fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5 și pct. 9 C. proc. civ. Pe fond recursul nu a fost găsit întemeiat. Astfel, s-a invocat faptul că instanța de apel „a dat o interpretare neconformă legislației în vigoare vizând aspectele de noutate și estetic ale unui model industrial”.

În mod greșit nu s-a ținut cont de expertiza tehnică din care rezultau numeroase elemente estetice, exterioare de identificare și particularizare a modelului industrial și existența clară și indiscutabilă a elementului de noutate. Această critică a fost încadrată în motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a fost apreciată ca nefondată pentru următoarele motive: Conform art. 9 alin. (1) din Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor industriale, obiectul cererii poate fi înregistrat în măsura în care constituie un desen sau model industrial, în sensul art. 2, este nou și are un caracter individual. Iar potrivit alin. (2) al aceluiași text, un desen sau model industrial este considerat nou dacă nici un desen sau model industrial identic nu a fost făcut public înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare sau, dacă a fost revendicată prioritatea, înaintea datei de prioritate.

Potrivit art. 2 lit. h) din lege, modelul industrial este definit ca fiind aspectul exterior al unui produs sau al unei părți a acestuia, redat în trei dimensiuni, rezultat din combinația dintre principalele caracteristici, îndeosebi linii, contururi, culori, formă, textură și/sau ornamentația produsului în sine. Așadar, instanțele de fond au avut de analizat în ce măsură creația a cărei înregistrare a fost cerută și admisă de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci îndeplinea condiția noutății și putea fi calificată drept un aspect exterior al unui produs. Instanța de apel a apreciat corect că ceea ce a înregistrat pârâta este de fapt produsul, astfel cum este definit de art. 2 lit. j) din lege, iar nu aspectul exterior nou și individual al produsului.

Aceasta deoarece descrierea făcută odată cu cererea de înregistrare conține datele tehnice necesare pentru realizarea produsului, produsul în sine și nu aspectul exterior al acestuia. Iar faptul că în declarația solemnă atașată descrierii, J.L. a arătat că „după cunoștința mea desenul/modelul industrial ce face obiectul cererii prezintă elemente de noutate față de creațiile similare făcute public în țară și în străinătate”, nu este suficient pentru a concluziona asupra existenței elementului noutate, în lipsa unor dovezi în acest sens. De asemenea, reprezentările grafice ale acestuia nu sunt de natură să justifice concluzia că modelul pentru care s-a solicitat înregistrarea prezintă un aspect exterior nou, de natură să producă o impresie diferită de cea produsă de modelele deja existente.

Or, art. 11 alin. (1) din Legea nr. 129/1992 prevede că desenul sau modelul industrial, care este determinat exclusiv de o funcție tehnică, nu poate fi înregistrat. Raportul de expertiză nu evidențiază care sunt elementele care să privească aspectul exterior, estetic al produsului ci cuprinde numai o enumerare a elementelor constitutive ale acestuia. În aceste condiții, raportul de expertiză nu poate fi considerat o probă utilă pentru determinarea caracteristicilor estetice definitorii pentru aspectul exterior al produsului, astfel încât să poată fi înregistrate ca model industrial. Instanța de apel a făcut aplicarea corectă a dispozițiilor art. 10 alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 129/1992 atunci când a analizat aspectele distructive de noutate ale modelului înregistrat de pârâtă.

Într-adevăr, în contractul de comision încheiat de pârâtă cu S.C. G. SRL la 21 iunie 2001, nu sunt înserate clauze de confidențialitate, explicite sau implicite, astfel încât să se aprecieze că modelul industrial nu a fost făcut public prin divulgarea sa unei terțe persoane în aceste condiții.

Pe de altă parte, de vreme ce contractul de comision în temeiul căruia pârâta se obliga să exporte traverse pentru poduri, consolidate cu bolțuri, în condițiile de calitate menționate la pct. 3 din Anexa 1 la contractul de comision nr. 52/21.06.2001, a fost încheiat la 21 iunie 2001, iar data depozitului reglementar este 17 iulie 2002, înseamnă că aceasta nu se poate prevala nici de dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 129/1992, conform cărora nu se consideră că s-a produs o divulgare dacă un desen sau model industrial pentru care s-a solicitat protecție a fost făcut public de către autor, de succesorul său în drepturi sau de un terț, ca urmare a informațiilor oferite de autor sau a acțiunii întreprinse de către acesta ori de către succesorul lui în drepturi, în cursul perioadei de 12 luni care precedă data de depunere a cererii sau data de prioritate.

Așadar, divulgarea modelului de către pârâtă cu mai mult de 12 luni înainte de înregistrare este distructivă de noutate. În fine, contractul de vânzare-cumpărare nr. 8 din 20 ianuarie 2002 are ca obiect produse pentru care la 17 iulie 2002 s-a solicitat acordarea protecției sub forma modelului industrial. În speță, ceea ce s-a înregistrat ca model industrial este de fapt un produs, care era cunoscut anterior, fiind public, astfel încât nu era posibilă înregistrarea. O altă critică ce poate fi încadrată în motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este în legătură cu modul greșit în care instanța de apel a apreciat că reclamanta nu trebuia să fi făcut anterior opoziție pentru a se putea adresa instanței cu acțiunea în anulare.

Nici această critică nu este întemeiată întrucât art. 45 din Legea nr. 129/1992 nu impune parcurgerea unei proceduri administrative prealabile sub forma opoziției pentru admisibilitatea acțiunii în anulare. O altă critică privește încălcarea de către instanța de apel a principiului disponibilității, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. În conținutul acestui principiu fundamental al procesului civil intră dreptul persoanei interesate de a porni sau nu procesul civil; dreptul de a determina limitele cererii de chemare în judecată și ale apărării; dreptul de a săvârși acte procesuale de dispoziție; dreptul de a exercita sau nu căile de atac prevăzute de lege și dreptul de a cere sau nu executarea silită a titlului executoriu.

Arătând de ce prima instanță a pronunțat o soluție nelegală, pentru că nu s-a preocupat de determinarea clară a cadrului procesual dedus judecății și nici nu a manifestat interes pentru identificarea legii materiale în raport de care să se aprecieze condițiile de registrabilitate contestate prin acțiunea în anulare, instanța de apel nu a intervenit în voința părților ci a stabilit doar regulile în raport de care trebuia verificată legalitatea înregistrării. Așadar, nici critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. nu este întemeiată deoarece prin hotărârea dată în apel au fost respectate cerințele subsumate principiului disponibilității, astfel încât nu se putea produce o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea deciziei.

Față de cele ce preced, Înalta Curte a apreciat că soluția instanței de apel este legală motiv pentru care în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul a fost respins ca nefondat, cu consecința rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.