ÎCCJ, decizie (scj.ro #81973)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #81973) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

15.

Model industrial. Accepțiune.Condiții

prevăzute de Legea nr. 129/1992 pentru înregistrare.

Cuprins pe materii

: Drept civil; Dreptul proprietății

intelectuale; Model industrial; Condițiile de fond ale protecției;

Noutatea; Anularea certificatului de înregistrare a modelului industrial.

Index alfabetic

: Dreptul proprietății intelectuale ;

-

Model industrial ;

-

Protecția modelului industrial ;

-

Condiții de fond – noutatea ;

-

Anularea certificatului de înregistrare.

Legea nr. 129/1992 : art. 2 ; art. 9 alin. 2, alin. 4;

art. 10 alin.

2 alin. 3; art. 11 alin. 2; art. 45

Legea

nr. 585/2002

Conform

art. 9 alin. (1) din Legea nr. 129/1992, obiectul cererii poate fi înregistrat

în măsura în care constituie un desen sau model industrial, în sensul art.

2, este nou și are un caracter individual.

Modelul

industrial este combinația tuturor elementelor, caracteristicilor

de ordin estetic ce

țin de aspectul exterior al produsului, cu excluderea oricăror

caracteristici sau

detalii tehnice.

Potrivit

alin. (2) al aceluiași text, un desen sau model industrial este considerat

nou dacă nici un desen sau model industrial identic nu a fost făcut

public înaintea datei de depunere a cererii  de  înregistrare

sau, dacă  a  fost

revendicată

prioritatea, înaintea datei de prioritate.

Anterioritatea

este distructivă de noutate când desenul sau modelul industrial a fost

publicat sau a fost expus, utilizat în comerț sau divulgat în alt mod.

ICCJ,

Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia

civilă nr. 3315 din 24 aprilie 2007

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a

III-a civilă la 6 aprilie 2004, reclamanta C. LTD a chemat în

judecată pe pârâții S.C. C.J. SRL și Oficiul de Stat pentru

Invenții și Mărci, solicitând anularea în tot a certificatului

de înregistrare a desenului industrial cu denumirea „Drum mobil din lemn de

querus ceris” înregistrat la Oficiul de Stat pentru Invenții și

Mărci sub nr. 013001, depozitul reglementar cu nr. f2 002 1061 fiind constituit

la 17 iulie 2002; radierea desenului nr. 013001 din Registrul Oficiului de Stat

pentru Invenții și Mărci.

În

motivarea cererii, s-a arătat că pârâta a depus la 17 iulie 2002

cererea de înregistrare a desenului industrial pentru „drum mobil din lemn de

querus ceris”. În urma examinării preliminare efectuată de Oficiul de

Stat pentru Invenții și Mărci în conformitate cu

dispozițiile art. 22 din Legea nr. 129/1992, modelul industrial a fost

publicat în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială nr. 12/2002, iar

după examinarea pe fond Oficiul de Stat pentru Invenții și

Mărci a decis înregistrarea modelului industrial.

Atât în

fapt cât și în drept, modelul industrial nr. 013001 nu îndeplinea

condițiile de noutate prevăzute expres de Legea nr. 129/1992.

Anterior

depunerii cererii de înregistrare de către pârâtă, acesta fusese

fabricat de

furnizorii români ai firmei M. LTD, în baza unui contract încheiat în anul

care a continuat importul produsului prin intermediul firmei românești

asociate C. SRL.

În drept

au fost invocate prevederile art. 9 și art. 45 din Legea nr. 129/1992.

Prin

sentința civilă nr. 1134 din 22 decembrie 2004, Tribunalul

București,  secția a III-a civilă a respins acțiunea

ca nefondată.

Pentru a

hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamanta

nu a formulat opoziție în termenul legal de 3 luni consecutiv

publicării desenului sau modelului industrial 013001 în Buletinul Oficial

de Proprietate Industrială.

Tribunalul

a respins susținerile reclamantei privitoare la înregistrarea cu

rea-credință a modelului industrial în litigiu, observând că din

conținutul dispozițiilor art. 45 din lege reiese că solicitarea

persoanei interesate privind anularea unui certificat de înregistrare a

desenului sau modelului industrial eliberat de Oficiul de Stat pentru

Invenții și Mărci nu se întemeiază pe

rea-credință ci pe neîndeplinirea condițiilor pentru acordarea

protecției.

Pe baza

concluziilor raportului de expertiză s-a reținut că la înregistrarea

desenului sau modelului industrial 003001 erau îndeplinite condițiile de

noutate și individualitate cuprinse în art. 9 alin. (2) și alin. (4)

din lege.

Apelul

declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost admis prin

decizia civilă nr. 385 A din 8 noiembrie 2005 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru

cauze privind proprietatea intelectuală. Sentința a fost

schimbată în tot în sensul că a fost admisă acțiunea, a

fost anulat certificatul de înregistrare nr. 013001 și s-a dispus radierea

înregistrării din Registrul național al desenelor și modelelor

industriale.

În

considerentele hotărârii, instanța de apel a arătat că, în

speță, interesează cauzele de nulitate invocate prin cererea de

chemare în judecată din perspectiva prevederilor Legii nr. 129/1992, în

conținutul ulterior modificării și completării prin Legea

nr. 585/2002, întrucât îndeplinirea condițiilor de registrabilitate sunt

analizate nu numai în raport de data depozitului reglementar, dată

anterioară intrării în vigoare a prevederilor Legii nr. 585/2002, ci

și în raport de momentul acordării protecției efective, cu

efecte ce urcă până la data depozitului reglementar, prin

pronunțarea hotărârii de admitere a cererii și eliberarea

certificatului de înregistrare a modelului industrial. Dacă între cele

două momente o nouă reglementare intră în vigoare, analiza

condițiilor de registrabilitate trebuie făcută și în raport

de noile reglementări deoarece până la pronunțarea

hotărârii de admitere și eliberarea certificatului de înregistrare

protecția nu a fost încă acordată. Or, condițiile de

registrabilitate de fond trebuie verificate și în raport de momentul

acordării protecției efective.

Legea

nu condiționează exercițiul dreptului la acțiunea în

anulare, de către terțul interesat, de parcurgerea etapelor de

contestație corespunzătoare procedurii administrative de

înregistrare, astfel încât faptul că titularul acțiunii în anularea

certificatului de înregistrare a modelului industrial nu a făcut

obiecții scrise la Oficiul de Stat pentru Invenții și

Mărci, după publicarea modelului supus procedurii de înregistrare, nu

prezintă nicio relevanță.

Ceea

ce intimata pârâtă a înregistrat ca model industrial este produsul în

sine, așa cum este definit de art. 2 lit. j din legea republicată,

iar nu aspectul exterior nou și individual al produsului.

Referindu-se

la înregistrarea produsului, reclamanta nu confundă noțiunea

juridică de model industrial cu noțiunea de produs în sensul Legii

nr. 129/1992, ci invocă neîndeplinirea condiției de registrabilitate

a aspectului exterior al produsului rezultat din combinația dintre

principalele caracteristici, îndeosebi linii, contururi, culori, formă,

textură și/sau ornamentația produsului în sine, față

de prevederile art. 9 alin. (1) din legea republicată.

Din

descrierea conținută în cererea de înregistrare a modelului

industrial „pod mobil” nu rezultă în ce constă combinația dintre

principalele caracteristici, nici care ar fi aceste principale caracteristici

și nici faptul că acestea sunt percepute sub aspectul exterior al

produsului, ci exclusiv datele tehnice necesare realizării produsului,

determinate de funcția tehnică a acestuia, fiind încălcate

prevederile art. 11 alin. (1) din lege.

Descrierea

conținută de cererea de înregistrare conține toate elementele

materiale, tehnice și funcționale necesare pentru realizarea unui pod

mobil, inclusiv modul și elementul de îmbinare a pieselor din care

produsul este compus, respectiv caracteristici și detalii tehnice și

funcționale ale produsului. Niciunul dintre elementele principale descrise

nu constituie un element de ordin estetic, exterior, fără nicio

funcție tehnică în ansamblul produsului.

Or,

modelul industrial este tocmai combinația tuturor elementelor,

caracteristicilor de ordin estetic (linii, contururi, culori, formă,

textură, ornamentație) ce țin de aspectul exterior al

produsului, cu excluderea oricăror caracteristici sau detalii tehnice.

Caracteristicile

estetice nu pot fi privite individual, neputând fi înregistrate ca model

industrial una sau câteva caracteristici ori doar în considerarea unora dintre

aceste caracteristici, dacă acestea nu denotă o combinație care

să redea integral aspectul exterior al unui produs cum ar fi doar forma

sau textura în sine. Prin urmare, chiar dacă printre detaliile tehnice sau

de funcționare sunt înserate și câteva elemente de ordin estetic,

condiția de registrabilitate prevăzută de art. 9 alin. (1)

raportat la art. 2 lit. h) nu poate fi

considerată

îndeplinită.

Elementul

distructiv de noutate al modelului industrial înregistrat la solicitarea

pârâtei l-a constituit în primul rând divulgarea provenind din faptul personal

al titularului. La aceasta se adaugă elementul distructiv de noutate

provenind din faptul unui terț, subsecvent faptului titularului, constând

în încheierea de contracte comerciale de către S.C. G. SRL cu terți

anterior datei depozitului reglementar, cu privire la produsele ce au

făcut obiectul contractului de comision încheiat de aceasta cu intimata

pârâtă.

Condiția

noutății nu a fost îndeplinită, produsul descris ca model

industrial în cererea de înregistrare fiind făcut public prin utilizarea

lui în comerț chiar de către titularul certificatului de

înregistrare, anterior perioadei de 12 luni ce a precedat depunerea cererii de

înregistrare, iar ulterior faptului titularului, de către terți,

elemente distructive de noutate potrivit art. 10 alin. (1) din lege.

Împotriva

acestei hotărâri pârâta S.C. C.J. SRL a declarat recurs, critici

întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7, pct. 8 și pct. 9

C. proc. civ., vizând următoarele aspecte:

Instanța

de apel a pronunțat o hotărâre nelegală, dând o interpretare

neconformă legislației în vigoare, vizând aspectele de noutate

și estetic ale unui model industrial față de dispozițiile

Legii nr. 129/1992, modificată prin Legea nr. 585/2002.

Instanța

de apel a considerat apelul fondat și din punct de vedere al faptului

că instanța de fond nu ar fi procedat la stabilirea clară a

cadrului procesual sub aspectul încadrării juridice a cauzelor de nulitate

invocate de reclamantă.

S-a

mai susținut că instanța de apel a încălcat principiul

disponibilității.

S-a

mai   arătat   că   expertiza

realizată  în  cauză  a  evidențiat

clar

numeroase elemente

estetice, exterioare de identificare și particularizare a

modelului industrial

precum și existența clară și indiscutabilă a

elementului de noutate.

Instanța

de apel a apreciat greșit că nu are nicio importanță faptul

că reclamanta nu a efectuat nicio formă de opoziție în termenul

de 3 luni de la data publicării modelului industrial, iar pârâta a

înregistrat modelul industrial cu rea-credință, ceea ce este o

interpretare nelegală și subiectivă a dispozițiilor Legii

nr. 129/1992.

Recurenta

a invocat și excepția lipsei de interes a reclamantei în introducerea

acțiunii. Această din urmă excepție a fost motivată

prin aceea că reclamanta nu a invocat în susținerea acțiunii

sale vătămarea unui drept născut, actual, legitim și

personal. În cauza de față, drepturile ce ar putea fi recunoscute de

lege ar putea aparține unui alt producător eventual sau altui autor

de modele industriale, iar nicidecum unui cumpărător, unui

beneficiar. Dovada anteriorității sau a publicității poate

fi invocată în condițiile art. 24 și art. 25 din Legea nr.

129/1992, iar nu de către o persoană care nu justifică un

interes născut, actual, legitim și personal. Drepturile decurgând din

calitatea de importator se referă la raporturile juridice dintre

reclamantă și autoritățile din țara în care își

are reședința sau își desfășoară activitatea,

produsele realizate pe baza modelului industrial protejat fiind exportate din

România, iar nu importate, astfel încât reclamanta nu poate face dovada vreunui

drept recunoscut de legea română, care ar fi vătămat prin

înregistrare.

Excepția

lipsei de interes a fost respinsă pentru următoarele

considerații:

Interesul,

condiție de exercițiu a acțiunii, constituie folosul practic,

imediat pe care-l are o parte pentru a justifica declanșarea procedurii

judiciare.

Interesul

trebuie să fie legitim, corespunzător cerințelor legii materiale

și procesuale. Interesul este legitim atunci când se urmărește

afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege.

Reclamanta

a avut un interes legitim atunci când a formulat acțiunea având ca obiect anularea

certificatului de înregistrare a modelului industrial înregistrat la cererea

pârâtei. La acel moment, reclamanta desfășura activități

comerciale în legătură cu fabricarea și furnizarea produsului

pentru care pârâta a obținut protecție și deci, drepturi

exclusive, astfel încât activitatea sa comercială a fost paralizată.

Art. 45 alin. (1) din Legea nr. 129/1992 recunoaște

dreptul

oricărei

persoane interesate

de a solicita anularea certificatului de înregistrare a

desenului sau modelului industrial, eliberat de Oficiul de Stat pentru

Invenții și Mărci, în cazul în care se constată că, la

data înregistrării cererii, nu erau îndeplinite condițiile pentru

acordarea protecției.

Interesul trebuie să fie născut și actual, să existe în

momentul în care se apelează la mijlocul procesual din conținutul

acțiunii, în sensul că dacă cel interesat nu ar recurge la

acțiune în momentul respectiv, s-ar expune la un prejudiciu. Dacă

dreptul este născut și actual, atunci și interesul este

născut și actual. Dreptul reclamantei de a cere anularea

certificatului de înregistrare a modelului industrial era născut la 6

aprilie 2004 când a fost înregistrată cererea de chemare în judecată

deoarece, fapt necontestat, după înregistrare pârâta a depus la Direcția

Generală a Vămilor o cerere de intervenție vamală la

exportul produsului de către reclamantă, cu consecința

suspendării activității acesteia.

Această

condiție a interesului a fost apreciată prin raportare la lipsa

cerințelor prevăzute de Legea nr. 129/1992 pentru ca modelul

industrial intitulat „Pod mobil” să poată fi înregistrat. De vreme

ce, analiza fondului a permis concluzia că modelul înregistrat de Oficiul

de Stat pentru Invenții și Mărci sub numele de „Pod mobil” nu

este un model industrial în sensul legii și nu îndeplinește

condiția noutății, reclamanta, care desfășura

activități comerciale care vizau același produs, avea interes

să obțină anularea. De aceea, nu a putut fi acceptată

susținerea pârâtei în sensul că lipsa interesului reclamantei decurge

din faptul că aceasta nu a mai putut continua faptele ilicite de producere

și de comerț cu produse similare „podului mobil” al

societății pârâte, respectiv nu a putut continua comiterea

infracțiunii de contrafacere a modelului industrial al acesteia.

Interesul

trebuie să fie personal și direct, adică folosul practic

urmărit prin declanșarea procedurii judiciare să

aparțină celui care recurge la acțiune. Și această

condiție de valabilitate a interesului a fost îndeplinită în persoana

reclamantei, deoarece după obținerea anulării,

consecință a faptului că pe cale judecătorească se

constată neîndeplinirea cerințelor impuse pentru înregistrarea

modelului industrial, aceasta își poate relua activitatea comercială.

Recunoașterea

unui drept privativ asupra unei pretinse creații, cu motivarea că

aceasta constituie un model industrial, a fost de natură să afecteze

activitatea desfășurată de reclamantă prin formularea

cererii de intervenție în vamă având ca obiect interzicerea

exportului acestui produs. Nu este lipsit de importanță și

faptul că, dacă se stabilește legalitatea înregistrării,

beneficiarul protecției poate cere oricărui utilizator de astfel de

produse despăgubiri sau plata redevenței. Or, un asemenea drept trebuie

recunoscut numai titularului unui model care să îndeplinească

cerințele impuse de lege pentru a fi considerat un model industrial.

Deși

sumar și nesistematizat redactate, conform art. 306 alin. (3) C. proc.

civ., criticile formulate prin cererea de recurs au putut fi încadrate în

motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5 și pct. 9 C.

proc. civ.

Pe

fond recursul nu a fost găsit întemeiat.

Astfel,

s-a invocat faptul că instanța de apel „a dat o interpretare

neconformă legislației în vigoare vizând aspectele de noutate și

estetic ale unui model industrial”. În mod greșit nu s-a ținut cont

de expertiza tehnică din care rezultau numeroase elemente estetice,

exterioare de identificare și particularizare a modelului industrial

și existența clară și indiscutabilă a elementului de

noutate. Această critică a fost încadrată în motivul de

modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a fost

apreciată ca nefondată pentru următoarele motive:

Conform

art. 9 alin. (1) din Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor

și modelelor industriale, obiectul cererii poate fi înregistrat în

măsura în care constituie un desen sau model industrial, în sensul art. 2,

este nou și are un caracter individual. Iar potrivit alin. (2) al

aceluiași text, un desen sau model industrial este considerat nou

dacă nici un desen sau model industrial identic nu a fost făcut

public înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare sau, dacă a

fost revendicată prioritatea, înaintea datei de prioritate.

Potrivit

art. 2 lit. h) din lege, modelul industrial este definit ca fiind aspectul

exterior al unui produs sau al unei părți a acestuia, redat în trei

dimensiuni, rezultat din combinația dintre principalele caracteristici,

îndeosebi linii, contururi, culori, formă, textură și/sau

ornamentația produsului în sine.

Așadar,

instanțele de fond au avut de analizat în ce măsură creația

a cărei înregistrare a fost cerută și admisă de Oficiul de

Stat pentru Invenții și Mărci îndeplinea condiția

noutății și putea fi calificată drept un aspect exterior al

unui produs.

Instanța

de apel a apreciat corect că ceea ce a înregistrat pârâta este de fapt

produsul, astfel cum este definit de art. 2 lit. j) din lege, iar nu aspectul

exterior nou și individual al produsului. Aceasta deoarece descrierea

făcută odată cu cererea de înregistrare conține datele

tehnice necesare pentru realizarea produsului, produsul în sine și nu

aspectul exterior al acestuia. Iar faptul că în declarația

solemnă atașată descrierii, J.L. a arătat că

„după cunoștința mea desenul/modelul industrial ce face obiectul

cererii prezintă elemente de noutate față de creațiile

similare făcute public în țară și în

străinătate”, nu este suficient pentru a concluziona asupra

existenței elementului noutate, în lipsa unor dovezi în acest sens.

De

asemenea, reprezentările grafice ale acestuia nu sunt de natură

să justifice concluzia că modelul pentru care s-a solicitat

înregistrarea prezintă un aspect exterior nou, de natură să

producă o impresie diferită de cea produsă de modelele deja

existente. Or, art. 11 alin. (1) din Legea nr. 129/1992 prevede că desenul

sau modelul industrial, care este determinat exclusiv de o funcție

tehnică, nu poate fi înregistrat.

Raportul

de expertiză nu evidențiază care sunt elementele care să

privească aspectul exterior, estetic al produsului ci cuprinde numai o enumerare

a elementelor constitutive ale acestuia. În aceste condiții, raportul de

expertiză nu poate fi considerat o probă utilă pentru

determinarea caracteristicilor estetice definitorii pentru aspectul exterior al

produsului, astfel încât să poată fi înregistrate ca model

industrial.

Instanța

de apel a făcut aplicarea corectă a dispozițiilor art. 10 alin.

(2) și alin. (3) din Legea nr. 129/1992 atunci când a analizat aspectele

distructive de noutate ale modelului înregistrat de pârâtă.

Într-adevăr, în contractul de comision încheiat de pârâtă cu S.C. G.

SRL la 21 iunie 2001, nu sunt înserate clauze de confidențialitate,

explicite sau implicite, astfel încât să se aprecieze că modelul

industrial nu a fost făcut public prin divulgarea sa unei terțe

persoane în aceste condiții.

Pe

de altă parte, de vreme ce contractul de comision în temeiul căruia

pârâta se obliga să exporte traverse pentru poduri, consolidate cu

bolțuri, în condițiile de calitate menționate la pct. 3 din

Anexa 1 la contractul de comision nr. 52/21.06.2001, a fost încheiat la 21

iunie 2001, iar data depozitului reglementar este 17 iulie 2002, înseamnă

că aceasta nu se poate prevala nici de dispozițiile art. 10 alin. (3)

din Legea nr. 129/1992, conform cărora nu se consideră că s-a

produs o divulgare dacă un desen sau model industrial pentru care s-a

solicitat protecție a fost făcut public de către autor, de

succesorul său în drepturi sau de un terț, ca urmare a

informațiilor oferite de autor sau a acțiunii întreprinse de

către acesta ori de către succesorul lui în drepturi, în cursul

perioadei de 12 luni care precedă data de depunere a cererii sau data de

prioritate. Așadar, divulgarea modelului de către pârâtă cu mai

mult de 12 luni înainte de înregistrare este distructivă de noutate.

În

fine, contractul de vânzare-cumpărare nr. 8 din 20 ianuarie 2002 are ca

obiect produse pentru care la 17 iulie 2002 s-a solicitat acordarea

protecției sub forma modelului industrial.

În

speță, ceea ce s-a înregistrat ca model industrial este de fapt un

produs, care era cunoscut anterior, fiind public, astfel încât nu era

posibilă înregistrarea.

O

altă critică ce poate fi încadrată în motivul de modificare

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este în legătură cu

modul greșit în care instanța de apel a apreciat că reclamanta

nu trebuia să fi făcut anterior opoziție pentru a se putea

adresa instanței cu acțiunea în anulare.

Nici

această critică nu este întemeiată întrucât art. 45 din Legea

nr. 129/1992 nu impune parcurgerea unei proceduri administrative prealabile sub

forma opoziției pentru admisibilitatea acțiunii în anulare.

O

altă critică privește încălcarea de către

instanța de apel a principiului disponibilității, motiv de

casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

În

conținutul acestui principiu fundamental al procesului civil intră

dreptul persoanei interesate de a porni sau nu procesul civil; dreptul de a

determina limitele cererii de chemare în judecată și ale

apărării; dreptul de a săvârși acte procesuale de

dispoziție; dreptul de a exercita sau nu căile de atac prevăzute

de lege și dreptul de a cere sau nu executarea silită a titlului

executoriu.

Arătând

de ce prima instanță a pronunțat o soluție nelegală,

pentru că nu s-a preocupat de determinarea clară a cadrului procesual

dedus judecății și nici nu a manifestat interes pentru

identificarea legii materiale în raport de care să se aprecieze

condițiile de registrabilitate contestate prin acțiunea în anulare,

instanța de apel nu a intervenit în voința părților ci a

stabilit doar regulile în raport de care trebuia verificată legalitatea

înregistrării.

Așadar,

nici critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

nu este întemeiată deoarece prin hotărârea dată în apel au fost

respectate cerințele subsumate principiului disponibilității,

astfel încât nu se putea produce o vătămare care să nu

poată fi înlăturată decât prin anularea deciziei.

Față de cele ce preced, Înalta

Curte a apreciat că soluția instanței de apel este legală

motiv pentru care în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul a fost

respins ca nefondat, cu consecința rămânerii irevocabile a

hotărârii atacate.