ÎCCJ, decizie (scj.ro #213675)

Model industrial. Acțiune în anularea certificatului de înregistrare. Existența unui model industrial identic înregistrat anterior într-un alt stat. Utilizare în comerț. Anterioritate distructivă de noutate

Cuprins pe materii: Dreptul proprietății intelectuale. Desene și modele industriale

Index alfabetic: certificat de înregistrare

model industrial

noutate

Legea nr. 129/1992, art. 6, art. 22

Dispozițiile art. 6 din Legea nr. 129/1992 instituie cerința ca modelul să fie nou, stabilind că un desen sau model este considerat nou dacă niciun desen ori model identic nu a fost făcut public înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare sau, dacă a fost revendicată prioritatea, înaintea datei de prioritate.

În sensul aplicării normei menționate, se consideră că un desen sau model a fost făcut public dacă a fost publicat ori dezvăluit în alt mod, expus, utilizat în comerț, cu excepția situațiilor în care aceste evenimente nu ar fi putut, în mod rezonabil și în cadrul activității obișnuite, să devină cunoscute cercurilor specializate din sectorul în cauză care acționează în cadrul Uniunii Europene înainte de data de depunere a cererii de înregistrare sau, dacă a fost invocată o prioritate, înaintea datei de prioritate, conform art. 7 alin. 1 din Legea nr. 129/1992.

Din conținutul dispozițiilor legale menționate se desprinde concluzia că analiza noțiunii de noutate nu este limitată la teritoriul național, dimpotrivă, ele stabilesc că această cerință nu este îndeplinită în cazul în care există un alt model identic făcut public înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare, iar la descrierea conținutului noțiunii de model făcut public legea se referă la publicarea, dezvăluirea sau utilizarea în comerț prin raportare la cercurile specializate din sectorul în cauză care acționează în cadrul Uniunii Europene.

Având în vedere protecția de care trebuie să beneficieze desenele și modele industriale, o limitare a protecției desenelor sau modelelor industriale la teritoriul diferitelor state membre, fie că legislațiile acestora sunt sau nu apropiate, poate determina o fragmentare a pieței interne în cazul produselor care încorporează un desen sau un model industrial ce face obiectul unor drepturi interne deținute de persoane diferite, fapt care poate constitui un obstacol în calea liberei circulații a mărfurilor, principii expuse în preambulul Regulamentului (CE) nr. 6/2002 privind desenele sau modelele industriale comunitare.

I.C.C.J., Secția I civilă, decizia nr. 2374 din 28 noiembrie 2023

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a III-a civilă, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâții B. S.R.L. și Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, solicitând anularea Certificatului de înregistrare desen/model nr. 020952/29.05.2015 emis de către Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci din România, pentru desenul/modelul ce face obiectul depozitului f 2014 0355 având ca titular pe societatea B. S.R.L. și obligarea OSIM să radieze această înregistrare.

Prin sentința civilă nr. 824 din 19.05.2021, Tribunalul București - Secția a III-a civilă a admis acțiunea reclamantei, a dispus anularea certificatului de înregistrare desen/model nr. 020952/29.05.2015 emis de OSIM pentru desenul/modelul având nr. de depozit f 2014 0355 și a obligat OSIM la informarea OMPI cu privire la anularea certificatului.

Prin decizia nr. 1711 din 16.11.2022 Curtea de Apel București – Secția a IV-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-pârâtă B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 824/2021, pronunțate de Tribunalul București-Secția a III-a civilă.

Recurenta-pârâtă B. S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 1711/2022 a Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă, solicitând admiterea recursului, casarea în totalitate a deciziei recurate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel care a pronunțat hotărârea casată.

În motivarea recursului, recurenta pârâtă a invocat cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C.proc.civ., considerând că decizia a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 42 din Legea nr. 120/1002 și a art. 40 C.proc.civ., întrucât instanța de apel a omis să constate că nu sunt îndeplinite condițiile privind justificarea interesului în promovarea acțiunii, condiții cerute de art. 42 alin. (1) din Legea nr. 129/1992 și sancționate de art. 40 C.proc.civ..

Contrar prevederilor legale menționate, cererea de anulare a fost adresată instanței de judecată de către reclamanta A. S.R.L., fără ca aceasta să dețină vreun drept și fără să justifice vreun interes în acest sens. Astfel cum rezultă din actele dosarului, reclamanta nu deține vreun drept de proprietate industrială asupra vreunui model industrial, asemănător celor deținute de pârâtă, drepturi care să o îndrituiască să formuleze acțiunea în anularea înregistrării acestor modele.

Recurenta pârâtă a arătat că, în susținerea acțiunii, reclamanta a invocat exclusiv drepturi deținute de o societate din Polonia, fără a face dovada existenței vreunei licențe sau cesiuni de drepturi prin care reclamanta să fi dobândit calitatea de titular sau utilizator asupra desenului industrial și nici autorizarea titularului de a formula o astfel de acțiune. În mod cu totul eronat și nemotivat, atât instanța de fond cât și instanța de control judiciar au apreciat că reclamanta poate constitui și justifica un interes în sensul formulării acțiunii de anulare a înregistrării modelului industrial.

Recurenta pârâtă a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C.proc.civ., susținând că decizia recurată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv art. 6 și art. 22 alin. (6) din Legea nr. 129/1992 art. 31 din Regulamentul de aplicare al Legii nr. 129/1992 și art. 5 din Regulamentul (CE) nr. 6/2002.

Recurenta pârâtă a arătat că instanța de apel a aplicat greșit art. 22 alin. (3) din Legea nr. 129/1992 raportat la art. 6 din același act normativ și a încălcat dispozițiile art. 22 alin. (6) din Legea nr. 129/1992 și art. 31 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor industriale.

Recurenta pârâtă a considerat că, față de dispozițiile legale invocate, în fondul documentar care stă la baza analizării caracterului de noutate sunt incluse, în mod exclusiv și limitativ, următoarele: cererile de desene/modele publicate în B.O.P.I. - D.M., desenele/modelele protejate pe teritoriul României, cererile internaționale depuse conform Aranjamentului de la Haga și cererile de înregistrare publicate în Buletinul Oficial al O.H.I.M. Astfel, decizia recurată este rezultatul aplicării greșite de către instanța de control judiciar a prevederilor legale care reglementează analizarea „caracterului de noutate", respectiv a ,fondului documentar OSIM", fiind pronunțată cu extinderea nepermisă a definiției fondului documentar, incluzând în mod nelegal cererile depuse pe teritoriul statului polonez.

Recurenta pârâtă a susținut că desenul nr. WUP/31.03.2014 înregistrat la Oficiul de Brevete al Republicii Polone nu intră în niciunul dintre cazurile strict și limitativ prevăzute de art. 31 din Regulament, motiv pentru care nu face parte din fondul documentar aplicabil cererilor naționale și nici nu poate fi luat în considerare la analizarea caracterului de noutate al înregistrării nr. 020052/20.05.2015.

De asemenea, recurenta pârâtă a considerat că nu poate fi reținută nici teza instanței de control judiciar conform căreia art. 31 din Regulament nu s-ar aplica deoarece „noțiunea legală de noutate absolută nu poate fi restrânsă printr-un act normativ cu putere infralegislativă", în condițiile în care aceste dispoziții reprezintă punerea în aplicare a art. 22 alin. (6) din Legea nr. 120/1002 care stabilește în mod expres conținutul sintagmei de fond documentar și caracterul relativ al noțiunii de noutate.

Recurenta pârâtă a arătat că instanța de apel nu a aplicat prevederile art. 22 alin. (6) din Legea nr. 129/1992 invocate în mod expres în cuprinsul cererii de apel și nici nu a argumentat care sunt rațiunile care stau la baza îndepărtării aplicabilității acestei norme juridice.

Contrar celor reținute de către instanța de control judiciar, dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 6/2002 privind desenele sau modelele industriale comunitare nu sunt aplicabile în prezenta cauză, acestea aplicându-se numai desenelor sau modelelor comunitare, adică acelora care sunt înregistrate la Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală și care sunt valabile pe întreg teritoriul Uniunii Europene. Or, în prezenta cauză, acțiunea în anulare are ca obiect anularea desenului industrial înregistrat la OSIM sub nr. 020952/29.05.2015, desen căruia îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 129/1992 și ale Regulamentului de aplicare al Legii nr. 129/1992.

Recurenta pârâtă a considerat că nu se poate reține aplicabilitatea actului normativ european nici în raport cu înregistrarea nr. WUP/31.03.2014 efectuată de către Oficiul de Brevete al Republicii Polone, având în vedere că nici acesta nu este un desen sau model industrial comunitar în sensul Regulamentului (UE), ci este supus legii statului polon.

Recurenta pârâtă a considerat că instanța de apel a aplicat greșit art. 6 alin. (3) din Legea nr. 129/1992 în raport cu situația de fapt existentă. Potrivit legii, pentru a putea fi pusă în discuție nulitatea înregistrării la O.S.I.M. a desenului nr. 020952/29.05.2016 este necesar a exista identitate între acesta și brevetul înregistrat anterior. Or, în urma analizării brevetului nr. Rp.20387 înregistrat la Oficiul de Brevete al Republicii Polone de către X. se poate observa că această condiție nu este îndeplinită, neexistând similarități între modelul polonez și desenul pârâtei.

Recurenta pârâtă a invocat art. 2 lit. d) din Legea nr. 129/1992 și a arătat că, din compararea modelului nr. Rp.20387 înregistrat de către X. cu desenul nr. 020952/29.05.2016 înregistrat de către B. S.R.L., este evident faptul că între acestea nu există identitate, modelul pârâtei prezentând suficiente elemente de distinctivitate vizuală, respectiv: modelul Rp.20387 prezintă trei linii (adâncituri) de o dimensiune mai mare și două linii (adâncituri) de o dimensiune mai mică, în timp ce desenul nr. 020952/29.05.2016 prezintă cinci linii (adâncituri) simetrice, dispuse la intervale egale; modelul Rp.20387 nu are culori revendicate, în timp ce desenul nr. 020952/29.05.2016 este culoare roșu-vișiniu; modelul Rp.20387 prezintă o textură abraziv-poroasă, în timp ce desenul nr. 020952/29.05.2016 prezintă o textură lucios-fină.

Recurenta pârâtă a arătat că, între modelul Rp.20387 și desenul nr. 020052/20.05.2016, nu există identitate nici în ceea ce privește clasificarea Locarno, modelul Rp.20387 fiind înregistrat pentru clasa 25-02 (șină profilată semirotundă), în timp ce desenul pârâtei nr. 020052/20.05.2016 este înregistrat pentru clasa 25-01 (element gard).

Intimata - reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În motivarea întâmpinării, intimata reclamantă a arătat că a fost notificată abuziv în anul 2018 de către recurenta pârâtă să oprească producerea și comercializarea modelului de șipcă de gard invocat, fiind supusă chiar cercetării penale, la cererea acesteia, cercetare ce s-a finalizat cu decizie de neîncepere a urmăririi penale, astfel că interesul material al reclamantei este necontestabil.

Intimata reclamantă a arătat că atât societatea sa, cât și alți producători de șipci de gard, inclusiv recurenta pârâtă, au achiziționat echipamentul tehnologic de realizare a acestor produse de la același producător, respectiv X., titularul brevetului nr 20387 înregistrat la Oficiul de Brevete al Republicii Polone, brevet ce a fost furnizat, în copie, tuturor celor interesați, atât în faza de ofertare cât și ulterior, odată cu livrarea echipamentului. Prin urmare, apelanta știa de existența brevetului și totuși a solicitat înregistrarea unui desen la OSIM, susținând în fals că este autoarea acestuia.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Motivul de recurs invocat de recurenta pârâtă, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 5 C.proc.civ. nu este întemeiat. Conform textului legal menționat, hotărârea poate fi casată în cazul în care instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

În acest sens, recurenta pârâtă a susținut că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 42 din Legea nr. 129/1992 precum și ale art. 40 C.proc.civ., întrucât în cauză nu sunt îndeplinite condițiile privind justificarea interesului în promovarea acțiunii.

Art. 40 C.proc.civ. instituie sancțiunea încălcării condițiilor de exercitare a acțiunii civile stabilind că, în cazul lipsei interesului, instanța va respinge cererea ca lipsită de interes. Cerința existenței unui interes în cazul particular al cererii de anulare a înregistrării desenului sau modelului este prevăzută și de art. 42 alin. 1 din Legea nr. 129/1992.

În concret, recurenta pârâtă a considerat că neîndeplinirea condiției interesului rezultă din faptul că reclamanta nu deține vreun drept de proprietate industrială asupra vreunui model industrial asemănător celui deținut de pârâtă, invocând exclusiv drepturi deținute de o societate din Polonia, fără a face dovada existenței vreunei licențe sau cesiuni de drepturi prin care reclamanta să fi dobândit calitatea de titular sau utilizator asupra desenului industrial și nici autorizarea titularului de a formula o astfel de acțiune.

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că instanța de apel a considerat că este nefondată critica privind lipsa de interes în formularea acțiunii, reținând că pârâta a formulat împotriva reclamantei o plângere penală pentru contrafacerea modelului industrial a cărui anulare se cere în prezenta cauză, precum și o notificare prin care a solicitat acesteia să înceteze folosirea elementelor de gard similare modelului înregistrat.

Întrucât, prin demersurile menționate, recurenta pârâtă tinde la a interzice reclamantei producția și comercializarea modelului industrial în litigiu, folosul practic urmărit prin formularea acțiunii constă în înlăturarea, ca urmare a anulării înregistrării certificatului de înregistrare al pârâtei, a drepturilor exclusive de utilizare a desenului/modelului, pretinse de recurenta pârâtă, care reprezintă temeiul pretenției invocate de aceasta, de a interzice reclamantei desfășurarea activității sale comerciale privind modelul industrial în discuție.

Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C.proc.civ. prin care recurenta pârâtă a susținut că decizia recurată a fost dată cu încălcarea art. 6 și art. 22 alin. (3) și (6) din Legea nr. 129/1992, art. 31 din Regulamentul de aplicare al Legii nr. 129/1992 și art. 5 din Regulamentul (CE) nr. 6/2002, nu este întemeiat. În esență, prin acest motiv de recurs, recurenta pârâtă a criticat faptul că instanța a avut în vedere, în aprecierea noutății ca o condiție de fond esențială pentru înregistrarea modelului industrial, anumite elemente care nu sunt enumerate în acest scop prin dispozițiile legale relevante.

Art. 22 alin. (6) din Legea nr. 129/1992 stabilește că, în examinarea cererii de înregistrare a modelului, se vor lua în considerare fondul documentar de desene și modele existent la O.S.I.M., înregistrările internaționale de desene și modele la Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale, desenele/modelele comunitare, precum și orice alte documente relevante pentru procedurile de examinare depuse de persoanele interesate.

De asemenea, potrivit art. 31 din Regulamentul de aplicare al Legii nr. 129/1992, în stabilirea noutății se iau în considerare materialele existente în fondul documentar al O.S.I.M., Serviciul de desene și modele. Alin. 2 al aceluiași articol stabilește că fondul documentar existent la O.S.I.M., în cadrul Serviciului de desene și modele, este alcătuit din:

a) colecția de cereri de desene și modele publicate în B.O.P.I.-D.M.;

b) colecția de desene sau modele, protejate pe teritoriul României;

c) colecția de cereri internaționale depuse conform Aranjamentului de la Haga;

d) colecția de cereri de înregistrare de desene și modele publicate in Buletinul Oficial al O.H.I.M.

Interpretarea corectă a acestor dispoziții legale este aceea că fondurile de documentare menționate stau la baza analizei efectuate în cadrul procedurilor administrative și administrativ-jurisdicționale din fața O.S.I.M. La această concluzie conduce chiar interpretarea literală a textelor expuse, denumirea marginală a art. 31 din Regulamentul de aplicare al Legii nr. 129/1992 fiind „Materiale ce pot fi opuse în procedura de examinare”. De asemenea, art. 22 din lege reglementează procedura de examinare și soluționare a cererilor de înregistrare a desenelor sau modelelor de către Comisia de examinare a desenelor și modelelor, acest articol fiind situat în cadrul Capitolului III al legii, intitulat ”Înregistrarea și eliberarea titlului de protecție”.

În cadrul acțiunii având ca obiect anularea înregistrării, instanța de judecată este obligată să procedeze la analiza motivelor de anulare invocate de reclamant, dintre cele enumerate de alin. 3 al art. 22 din Legea nr. 129/1992, administrând în acest scop toate mijloacele de probă admisibile potrivit legii pentru a stabili dacă, în privința modelului înregistrat, prin raportare la existența invocată a unui model (tridimensional) industrial identic și anterior, este îndeplinită condiția noutății.

Verificarea pe care O.S.I.M. o efectuează în baza de date, pentru a putea aprecia, la momentul înregistrării, asupra noutății desenelor și modelelor industriale, nu poate fi considerată ca fiind o barieră în calea dovedirii de către o persoană interesată a lipsei caracterului de noutate al unui desen/model industrial. Astfel, în aplicarea art. 22 alin. 2 C.proc.civ., instanța poate dispune administrarea probelor pe care le consideră necesare în vederea stabilirii corecte a faptelor și aplicării în consecință a legii. De altfel, chiar enumerarea din art. 22 alin. 6 din Legea nr. 129/1992 nu este limitativă, aceste dispoziții stabilind că pot fi avute în vedere orice alte documente relevante pentru procedurile de examinare depuse de persoanele interesate.

Susținerea recurentei pârâte în sensul că ar fi fost inclus în mod nelegal în această analiză desenul nr. WUP/31/.03.2014 înregistrat la Oficiul de Brevete al Republicii Polone nu poate fi reținută, în mod corect considerând instanța de apel că validarea acestei susțineri ar echivala cu o transformare a noțiunii legale de noutate absolută într-o noutate limitată la teritoriul național, în condițiile în care nu există o dispoziție legală care să instituie o astfel de limitare.

Astfel, dispozițiile art. 6 din Legea nr. 129/1992 privind desenele și modelele industriale, republicată, în forma în vigoare la data înregistrării modelului a cărui anulare se solicită, instituie cerința ca modelul să fie nou, stabilind că un desen sau model este considerat nou dacă niciun desen ori model identic nu a fost făcut public înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare sau, dacă a fost revendicată prioritatea, înaintea datei de prioritate.

În sensul aplicării art. 6, se consideră că un desen sau model a fost făcut public dacă a fost publicat ori dezvăluit în alt mod, expus, utilizat în comerț, cu excepția situațiilor în care aceste evenimente nu ar fi putut, în mod rezonabil și în cadrul activității obișnuite, să devină cunoscute cercurilor specializate din sectorul în cauză care acționează în cadrul Uniunii Europene înainte de data de depunere a cererii de înregistrare sau, dacă a fost invocată o prioritate, înaintea datei de prioritate, conform art. 7 alin. 1 din Legea nr. 129/1992.

Astfel, dispozițiile legale expuse nu permit concluzia că analiza noțiunii de noutate ar trebui limitată la teritoriul național, dimpotrivă, ele stabilesc că această cerință nu este îndeplinită în cazul în care există un alt model identic făcut public înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare, iar la descrierea conținutului noțiunii de model făcut public legea se referă la publicarea, dezvăluirea sau utilizarea în comerț prin raportare la cercurile specializate din sectorul în cauză care acționează în cadrul Uniunii Europene.

De asemenea, având în vedere protecția de care trebuie să beneficieze desenele și modele industriale, o limitare a protecției desenelor sau modelelor industriale la teritoriul diferitelor state membre, fie că legislațiile acestora sunt sau nu apropiate, poate determina o fragmentare a pieței interne în cazul produselor care încorporează un desen sau un model industrial ce face obiectul unor drepturi interne deținute de persoane diferite, fapt care poate constitui un obstacol în calea liberei circulații a mărfurilor, principii expuse în preambulului Regulamentului (CE) nr. 6/2002 privind desenele sau modelele industriale comunitare.

Recurenta pârâtă a considerat că dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 6/2002 privind desenele sau modelele industriale comunitare nu sunt aplicabile în prezenta cauză, ele vizând numai desenele sau modelele comunitare, înregistrate la Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală și valabile pe întreg teritoriul Uniunii Europene. Contrar acestor susțineri ale recurentei pârâte, expunerea de către instanța de apel a dispozițiilor art. 5 din regulamentul menționat a fost realizată în scopul întăririi concluziei că noțiunea de noutate este una absolută, concluzie rezultată din interpretarea dispozițiilor naționale, astfel cum rezultă expres din considerentele deciziei, în care s-a arătat că prevederile regulamentului comunitar sunt relevante cel puțin pentru orientarea interpretării prevederilor naționale echivalente.

Motivul de recurs prin care recurenta pârâtă a susținut că instanța de apel a aplicat greșit art. 6 alin. (3) din Legea nr. 129/1992 în raport cu situația de fapt existentă nu poate fi reținut, dezvoltarea acestui motiv de recurs nerelevând aspecte de nelegalitate. Astfel, recurenta pârâtă a arătat că, pentru a putea fi pusă în discuție nulitatea înregistrării la O.S.I.M. a desenului nr. 020952/29.05.2016, este necesar a exista identitate între acesta și modelul înregistrat anterior.

Instanța de apel a avut în vedere dispozițiile art. 6 alin. 3 din Legea nr. 129/1992, conform cărora desenele sau modelele sunt identice dacă trăsăturile lor caracteristice diferă numai în ceea ce privește detaliile nesemnificative și a procedat la analiza acestor trăsături, concluzionând că figurile care reprezintă modelul industrial înregistrat în Republica Polonia de societatea producătoare de mașini industriale de producție de profile garduri sunt în esență identice în sensul legii cu modelul înregistrat de pârâtă. În această analiză, instanța de apel a examinat critica apelantei care se prevala de o anumită figură cu mai puține striații a modelului polonez, arătând că există și figuri care corespund modelului pârâtei, concluzionând că profilul produs de reclamantă arată în esență identic cu modelul înregistrat de pârâtă, fiind astfel făcută dovada lipsei noutății.

Susținerile recurentei pârâte în sensul că nu ar exista similarități între modelul polonez și desenul său nu reprezintă critici de nelegalitate, partea dezvoltând critica prin raportare la elementele de fapt considerate de aceasta ca reprezentând elemente de distinctivitate vizuală, și anume, numărul, dispunerea și dimensiunea adânciturilor, culorile și textura modelelor.

În cadrul acestei analize a condiției de noutate a unui model industrial interesează, în mod concret, aspectul exterior, menit să confere noutate, în sensul de a fi diferit, într-un mod suficient de clar, de alte desene sau modele anterioare. În cadrul examinării acestor elemente, instanța de apel s-a raportat la circumstanțele de fapt ale cauzei, dispunând de o marjă de apreciere în această analiză, fiind vorba, așadar, de o evaluare care se sprijină pe analiza unor aspecte de fapt, nu pe o interpretare a normei juridice. În consecință, aceste susțineri ale recurentei pârâte nu pot forma obiect de analiză în faza recursului întrucât cadrul procesual reglementat de art. 488 C.proc.civ. nu permite schimbarea stării de fapt deja reținute de instanța de fond ori de instanța de apel și nici verificarea modalității în care au fost apreciate probele administrate.

Este lipsit de

relevanță

juridică argumentul de care se prevalează recurenta pârâtă în susținerea lipsei de identitate între cele două modele, în sensul că ele sunt înregistrate în clase diferite în clasificarea Locarno, și anume clasa 25-02 (șină profilată semirotundă) respectiv clasa 25-01 (element gard). Clasificarea de la Locarno reprezintă un sistem internațional de clasificare a desenelor și modelelor industriale, administrat de Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale, edictat în scopul clasificării produselor indicate în desenele și modelele industriale comunitare înregistrate și în cererile de înregistrare a unui desen sau model industrial.

Examinarea elementelor de similaritate, în cadrul verificării îndeplinirii condițiilor pentru protecția modelului nu se raportează la clasificarea menționată, care nu reprezintă un act normativ care să aibă ca obiect de reglementare aspecte privind protecția juridică a desenelor și modelelor. Clasificarea menționată are un caracter administrativ și nu leagă țările Uniunii speciale în ceea ce privește natura și sfera de protecție atribuită desenului sau modelului industrial în respectivele țări, astfel cum prevede art. 2 alin. 1 din Aranjamentul de la Locarno privind clasificarea internațională a desenelor și modelelor industriale, semnat la 8 octombrie 1968 și revizuit la 28 septembrie 1979.

Astfel, analiza condițiilor de fond pentru protecția modelului industrial trebuie efectuată cu respectarea coordonatelor trasate prin art. 6 din Legea nr. 129/1992, prin luarea în considerare a combinației dintre principalele caracteristici ale modelelor, cum în mod corect a procedat instanța de apel.

Reținând că motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate, văzând prevederile art. 496 alin. 1 C.proc.civ., Înalta Curte a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă împotriva deciziei nr. 1711/2022 a Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă.